Pari viu
Fixată tristă în tipicul pustiu
În care ambianța tăinuie și mă determină să scriu;
Și din gând nu poate să se sfârșească
A mea, această povară aspră.
Prinsă cu căință și amărăciune
În adunarea aceasta, perpetuu pustie
De care brutal mă voi despărți
Chiar azi, la miază-zi...
Nu zic cu protest, ci doar ca îndrumare,
Căci pentru mine vei arde cu dor o lumânare
A cărei văpăi incerte îmi va expune calea,
Pe care cu algie mi-am difuzat plimbarea,
Pe care cu-nrobire și lacrimi ca de sriclă
Liniile se retează, iar fata, draga, afirmă...
"Ah, ce bine este, căci astfel scap și eu
De viața mea frumoasă în care-mi este greu!"
poezie de Maria Neski (ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre proteste
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre lumânări
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.