Căutări...

Iubitule, unde şi de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere a vântului nefavorabil,
ţie frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îţi vor arde buzele reci,
învăţate şi mulţumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănţuirea mea de iederă iubitoare,
care cu naivitate copilărească,
vrea să creadă în verdele iubirii adevărate toată viaţa,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă şi eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranţa, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor neîmplinite
şi vei privi mai atent în adâncurile oceanice ale sincerităţii
mele, care îşi vor semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubeşti la fel.
Iubitule, unde şi de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier,
ca cea a frumoasei Penelopa în aşteptarea lui Ulise
şi apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Obosind ca Violeta, voi înceta să-ţi explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are acelaşi numitor comun
şi ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternităţii.

poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări...

Iubitule, unde şi de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere
a vântului nefavorabil,
ţi-e frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îţi vor arde buzele reci ca pământul,
învăţate şi mulţumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănţuirea mea de iederă iubitoare,
care te sufocă cu naivitate copilărească,
vrând să creadă în verdele iubirii adevărate o viaţă,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă şi eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranţa, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor amăgitoare
şi vei privi mai atent în adâncul oceanic al sincerităţii
mele, care îşi va semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubeşti şi tu la fel.
Iubitule, unde şi de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier

şi apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Dar şi de voi fi muribundă ca Violeta,
tot nu voi înceta să-ţi explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are acelaşi numitor comun
şi ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternităţii.

poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunţi pe acoperişul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îţi vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ţi se va face ruşine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Ştiu, ştiu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârşim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îţi rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutiţul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscoleşte în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, ţipă!
Vreau ca durerea ta de mine să fie maximă.
Mă voi preface când îmi spui că mă iubeşti că te cred,
ţi-am pregatit cea mai frumoasă noapte de dragoste,
am gandit totul din timp, va decurge totul perfect,
la fel ca şi o crimă premeditată.
Cu fiecare sărut voi semăna în tine floarea tristeţii,
nici nu ai să simţi cum viata ta se va schimba în rău de azi pe mâine.
Iubirea, da iubirea este un joc plăcut,
de la tine am învăţat asta,
câştigă întotdeauna jucătorul care ştie să măsluiască zarurile,
am avut profesorul perfect,
exerciţiul te învaţă să fii mereu cel mai bun.
Niciodată nu este prea târziu pentru a trăi
cea mai frumoasă poveste de dragoste
şi nimic nu va întrece vreodată dulceaţa răzbunării
chiar dacă în urmă două inimi rănite vor blestema ceasul
în care s-au cunoscut.
Într-o zi am sa mă prefac în ploaie de vară chiar dacă ştiu că am putea împărţi acelaşi nor.

poezie de Valeria Iacob Tamaş
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez în fiecare zi ... la tine, soţia mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soţia mea,
în linişte găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi şi a minţi
aud respiraţia sufletului tău
şi a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineaţă
... lui Dumnezeu...
ş-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înţelepciunea, iubirea,
şi adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conştientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
şi indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soţia mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soţul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simţi numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în faţa ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
şi vor fi rănile trupului şi inimii mele...

... Soţia mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
şi este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viaţă...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi părăsi

Nu părăsi, ci uită
Când totul este şters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînţelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereţi moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poţi părăsi,
Nu mai poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă al ploii rege.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Şi voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-eşti
Şi îţi voi şopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuşi printre timpuri,
Şterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Şi când vine seara
Cerul plin de stele
Luceşte alb, negru,
Roşu şi albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plânge
Că nu poţi pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceaţa de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glissando

când îmbobocisem credeam
că-mi vor creşte aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri

când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
şi mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranţa că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac

vă pot dărui doar umbra
vara
şi poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenuşă
din sobele de teracotă fierbinţi
de flacăra ce-mi arde seva

îmi veţi aruncaţi apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar şi iar
cu speranţa că într-o zi
îmi vor creşte aripile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi

Nu poţi pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci aşa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Şi nu mă veţi mai cunoaşte vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinţii se retrag în veşnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Şi cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia şi lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioşie.
Când puteaţi să mă iubiţi aţi fugit.
M-aţi rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutaţi! Pentru voi am murit...
Amintiţi-vă doar,
Cât de mult v-am iubit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul mesaj

Se scurg zilele din viaţa ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul şi îndepărtatul meleag,
Voi locui şi eu, ca şi alţii ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele şi dragele, visele mele.

Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îţi vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd şi în braţe să te strâng?
Am să fiu mereu singur şi iubirea am să-mi plâng.

Ai fost în viaţa mea o apariţie divină,
Frumoasa mea blândă şi cuminte copilă.
Plec totuşi fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat şi cald simţământ omenesc.

Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Şi voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are şi un sfârşit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înţelegi şi să mă crezi.

Să-ţi rămân pe veci în amintirea ta aş vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Şi să-ţi aminteşti aşa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost şi rămâne... Cornel.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă...

Voi încerca să închid rima poeziilor mele într-un rucsac nou,
pe care-l va purta în spinare gândurile mele optimiste,
până când le voi găsi un mediu prielnic,
unde să ştiu că se vor simţi bine şi vor fi admirate pentru sinceritatea lor.
le voi ascunde de ochii lumii moderne,
care le cred demodate şi plictisitoare,
dar nu le voi îngropa ca pe morţi,
cum mi s-a recomandat în nenumărate rânduri de binevoitori...
ci le voi ţine în taină mare, pentru timpuri viitoare,
când oamenilor buni li se va face dor de versuri cu rimă,
de tot ce este decent, romantic,
şi pe înţelesul tuturor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char şi atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
şi atunci când, cu tine nu aş vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă mir singur de gesturile mele cele mai simple, cum ar fi faptul că stau de vorbă cu un necunoscut. De emoţiile mele cele mai fireşti... De clipele cele mai tandre, ca aceea când îmi privesc soţia care doarme lângă mine şi mă întreb ce o fi visând. Şi, dacă voi fi singur în pat, mă voi apropia de fereastră, voi privi cerul şi voi şti că singurătatea este o minciună – Universul îmi stă alături.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea peste timpuri

Ţi-aş da un sărut, când noaptea se aşterne
Parfumul să îţi simt, frumoasa mea iubire,
Şi dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu eşti prezentul meu, şi îmi vei fi amintire.

Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Şi dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, şi oriunde vom ajunge.

Dragostea îţi voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiţi să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veşnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.

Şi buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu şi oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, şi viaţa să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, şi să te strâng la piept.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gipsy love

Când mă vezi nu mai ai aer să respiri
Că-s frumoasă şi miros a trandafiri,
Mi-ai da haina şi cămaşa de pe tine,
Şi aş fugi da' ce-aş fugi cu tine-n lume.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Trupul tău şi ochii tăi rău m-au vrăjit,
Mi-au luat minţile, ce rău m-au zăpăcit,
Şi din mintea mea nu pot să te mai scot
Cânt mereu de dorul tău şi nu mai pot.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Hey
I can't take, can't take it anymore
I'd give it all
There's no change for love
Let's escape far beyond this shore
I'd give it all
You're my Gipsy Love.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă poezie pentru tine

Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Şi licurici de stele se vor spulbera
Peste liniştea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viaţa
Şi nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viaţa-mi
Pe care ţi-o dedic cu bine şi cu rele
Cu lauri şi cu defăimare, cu iubire şi cu invidie
Cu lacrimi şi cu zâmbet
Cu acelaşi simţ divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Şi voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Şi voi aprofunda acelaşi minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Şi ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc şi nu te găsesc niciunde
Poate ai plecat odată cu vorba urâtă
Şi te vei adânci în necazul de a fi singur
Eu am ales singurătatea pentru a lupta cu mine
Cu visul meu şi cu credinţa în cele sfinte
Te caut la răscruce de drum şi mă-nchin
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile legate pe vecie

Poate că voi zâmbi iubirii şi florii roze
Te voi striga când timpul va sta în loc
Iubirii să-i cânţi cu trâmbiţe duioase
Tu eşti lumina şi cu-n dulce dor
Mă vei scaldă în razele de soare
Presărând în orice clipă de dor nemăsurat
Nu mă mai caută, iubitule!
Nici cerul nu va mai ploua...
Doar tunetul îmi va fi-n minte
Şi vocea ta ce adesea mă certa.
Acum că am rămas în taina zilelor duioase
Mă voi ancora în necunoscut
Şi voi străbate pajişti şi munţi
Voi privi apusul şi voi ştii că eu trăiesc
Pentru a-mi lumina ochii, pentru a-mi adânci suferinţa
Dar timpul meu se pierde printre timpul tău
Şi desenează inimi legate pe vecie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, aş fugi de tine!

Aş fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Mi-aş zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ţi răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Oricând, ştiu, a ta surată
Va putea, aşa, deodată,
Grele-omături să aştearnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!