Romantic funebru
Să lăsăm grijile zilei ce au trecut,
Să ne afundăm în liniștea nopții
În bratele ei cuminți să adormim,
Și să visăm la un loc cu mortii.
Ascultă...
Cum vântul atinge vechile cruci,
Din cimitirul ce ne privește
Iar scârțâitul lor se-aude din văi,
Și-un demon de fum, din criptă ne pândește.
Doar uită...
Doar uită acei ochi ca niște suliți,
Ce-ți străpungeau sufletul cu ură
Privește înspre cerul ce pare,
Creat doar din smoală și zgură.
Arată-i...
Că lumea lui nu e aici,
Arata-i puterea ta de om
Închide-l să rămână pe vecie,
În trunchiul bătrânului pom.
Iar noi...
Sa-i vizităm pe cei ce au plecat,
De lângă noi, fara de vre-o vină,
Să-i invităm să vadă acel loc,
Unde a luat cu noi, ultima cină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre romantism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Muză
Muză
autor: Alin Ojog
Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopți cu lună,
În nopți cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.
Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.
Iar umbre fugeau
Din calea pașilor tăi
Crezând ca ești un demon
Ce vrei să le răpești
Sa faci din ele săbii
Și să te lupți cu vântul
Ca-n vechile povești.
Dar tu... ești mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezești vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineți cu soare.
poezie de Alin Ojog (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre flori, poezii despre promisiuni, poezii despre nuntă, poezii despre greieri sau poezii despre frică
În lumea lor
Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.
Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?
Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.
Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.
Morții toți dispar
Tăcerea se-așterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.
Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre nori sau poezii despre hârtie
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre sânge sau poezii despre râuri
Liniștea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minții diferă, dar "A-Fi" privește chiar și zgomotul minții și râde. Râde pentru că într-o fracțiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracțiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul și uiți că tu ești deja liniștea, că orice zgomot al minții apare în liniștea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minții după liniște și așa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniștea care privește în zgomotul minții căutând liniștea.
Atmaji Maharaj în Liniștea este mereu aceeași
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre timp, citate despre secunde, citate despre schimbare sau citate despre infinit
În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre fotografie sau poezii despre creier
Bacovia viscolul și eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ți sară muștarul
Și mână și iarna spre sobă
copacii să-ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham
Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
Și Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă
Și altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos și în suflet
și-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viscol, poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre mâini
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre Soare sau poezii despre țări
Rugă
zilnic ne îndeasă pe gât zoaie și lături
învelite în auriu staniol
le este teamă să își păteze manșetele cu mizeria din sufletele lor
durerea și moartea nu interesează pe nimeni
mai este încă un subiect de cancan
nu construim nimic, ardem crucea din suflet
ucidem copilul din noi și este atât de trist
supremația rasei lor, creată din nimic și din nimicuri
doar suflete urâte, doar suflete murdare
în loc de nepăsarea lor, într-o zi, vom așeza un strop de iubire și umilință pentru cei ce au plecat dintre noi
pentru copiii ce vor răsări într-o zi
Doamne, întoarce față către noi
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre durere sau poezii despre cruce
Gura mea
uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă
inima mea uită de maniere. inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.
laura, laura, laura.
îi repet din nou numele, iar și iar, în mintea mea, ești laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.
acel păr castaniu mă pre
face praf
mă pre
fac ne
afectat de acei ochi albaștri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum mă cheamă
dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi
o să-i zic:
laura.
zâmbește.
zâmbește din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbește.
zâmbesc.
mergem în aceeași direcție.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgostești de mine.
vei fi a mea.
ești a mea.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre păr, poezii despre păr șaten sau poezii despre ochi albaștri
Nostalgie funebră
Prin moartele scânduri ce stau de strajă
Aș vrea să te mai văd mergând prin cimitir
Să îți mai văd ochii cum mă privesc cu teamă
Iar după să dispari ca prin delir.
Ce opere, ce cantece regale?
Doar vocea ta mă-ncântă când o ascult
Ce îngeri care cântă lin la harpe?
Vreau să mai văd corbii din urma ta cântând.
Să bată clopotele să îți anunțe sosirea
Iar preoți să citească-n urma ta
Să arda candeli pe uitatele morminte
Să-ți amintești că tu ai fost a mea.
Și să dansăm în marea mascaradă
Creată pentru noi de ingerii din iad
Să zboare lângă noi roiuri de fluturi
Ce se transformă-n scrum și cad.
Dar nimeni nu va ști această noapte
V-om dispărea ca vorbele în vânt
Doar cimitirul va rămâne-n noapte
O părăsită bucată de pământ.
poezie de Alin Ojog (10 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre muzică sau poezii despre iad
Doar fericirea uită să vină
Primăvara, soarele
nu uită să încălzească.
Și nici chiar ogoarele
nu uită ca să rodească.
Primăvara, florile
nu uită să înflorească.
Și nici frunzele
nu uită să înverzească.
Copilul nu uită să crească,
nici tatăl să-îmbătrânească.
Noaptea nu uită să vină
nici ziua, în zori, senină.
Doar fericirea uită să vină,
să dea tuturor lumină.
Așteaptă undeva pitită
să fie descoperită.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre lumină, poezii despre frunze, poezii despre fericire sau poezii despre creștere
Isaiah Beethoven
Mi-au spus că mai am trei luni de trăit,
Așa că m-am târât până la Bernadotte,
Unde am rămas lângă moară lungi ore,
Acolo, lângă locul unde apele se adună freamătând în adânc,
Deși par să stea nemișcate:
O, lume, aceasta ești tu!
Doar un ochi larg de apă pe cursul fluviului,
Unde Viața privește în jos și noi ne bucurăm
Că ea se oglindește în noi, și astfel visăm
Și curgem apoi mai departe; dar când vrem iarăși
Să-i vedem fața, iată, câmpul de bumbac
Și luncile unde ne revărsam
Într-o deltă mai încăpătoare!
Dar aici, lângă moară, castelele norilor
Își transferă formele în apele adormite,
Iar noaptea peste podeaua de agate
Se revarsă văpaia lunii, sub ochii mei
În mijlocul pădurii încremenite, a cărei tăcere este spartă
De sunetul unui flaut venind dinspre cabana de pe deal.
Pe urmă, când am ajuns să zac la pat
Slăbit și cu dureri, învăluit în vise,
Sufletul fluviului a pătruns în inima mea
Și puterea adunată acolo îmi transporta sufletul,
Atât de repede încât parcă stătea pe loc,
Peste orașe de nori și pe sub sfere de argint
La ora transfigurării lumilor
Până când am văzut licărind trompete
Deasupra temeliilor, dincolo de Timp.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre apă, poezii despre trompetă sau poezii despre transporturi
Există doar oameni și un singur Dumnezeu
Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt
înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre
există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre prezent, poezii despre lut sau poezii despre cunoaștere
Mărite Sargatanas
Te văd iarăși la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îți fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie și al meu nume,
Rostit de marii zei.
Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârnește vântul
Și plouă cu sânge,
Se lasă și ceața
Mărite Sargatanas
Iar într-un colț de pod
Un pui de demon plânge.
Din nou vreau sa îți spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteți doar fum
Un fum de-un roșu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca și un vis.
Iar toți ce îți slujeau
Mărite Sargatanas
Ținând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ți ajutor
În marea ta prigoană.
poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre plâns sau poezii despre plumb
Nemulțumiri de-o iarnă
Nu iubesc iarna, de loc frigul că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.
Ne face și copii să fim, să ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.
Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit să-mi fac tăiș din fier!
Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; "Câte am făcut? Cât am fost stors?"...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre ploaie sau poezii despre nemulțumire
Viața e frumosă doar la noi acasă
Viața e frumoasă
Doar la tine-n casă.
Dar nevoiți suntem
Cuiburi să avem,
Peste mări și țări,
Străine cărări.
Să începem viață nouă
Cu destinul rupt în două.
Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori,
Noi nu o uităm
Și la ea visăm.
Totul am lăsat:
Măicuță și sat.
Am lăsat morminte,
Plângem în cuvinte,
Am lăsat copii
Și case pustii -
Să începem viață nouă
Cu destinul rupt în două.
Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori.
Noi nu o uităm
Și la ea visăm.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre patrie, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Răzbunare
Ascultă-mă..
Vreau ca acel om
Să moară în somn
Atunci când se plimbă
În timp ce mănâncă
Otrăvit cu brom.
Să nu uiți...
Să îl faci să zacă
În pat să petreacă
Zile, nopți la rând
Amarnic să plângă
Iar timpul să nu treacă.
Să-i zici...
Că îngerii sunt basme
Iluzii spulberate
Minciuni scrise de oameni
Din sate părăsite
Uitate într-o carte.
Atrage-l...
În hăul plin de suliți
Din care n-o să iasă
Iar existența lui
Fără de vre-o valoare
Cu timpul va fi ștearsă.
Citește-i...
Canonul de-ngropare
Cu negre lumânări
Cu voal de stofă neagră
Să îi acoperi chipul
Să nu privească-n zări.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre valoare sau poezii despre prăpăstii
Nu e loc pentru doi
Am trecut pe lângă fericire.
Leneșă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.
Am admis că-i sinceră cu mine
Și c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar și lacrimile ei puține,
Tot au fost mai mult decât nimic.
Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viață pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sinceritate, poezii despre ninsoare sau poezii despre lene