O zi cenușie
Zi cenușie, niciun pescăruș pe mare
Perdea de ceață trasă peste soare.
Cordajul zbârnâie, velele în vânt se-înfoaie,
Puntea-i măturată de rafalele de ploaie,
Valurile lovesc tare-n chilă, ca turbate,
Și nava în tangaj amplu și-n ruliu se zbate,
Dar marinarii scot chiote-n pâcla deasă
Și veseli cântă, deloc nu le pasă
De scrâșnetul furtunii,-n bordul de sub vânt,
Sau de sălbăticia mării-n gri veșmânt.
poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre marină sau poezii despre Soare
Citate similare
O zi cenușie [A gray day]
Nu-s pescăruși, căci ziua-i cenușie,
Iar ceața-i peste soare draperie.
Parâma geme, pânza e vioaie,
Puntea-i udată bine de o ploaie,
Valuri lovesc necruțătoare-n chilă,
Corabia se zbate, instabilă.
Dar marinarii strigă-n ceața deasă
Și cântă veseli, fiindcă nu le pasă
Că vântul suflă cu sălbăticie
Și că pe mare ziua-i cenușie.
poezie de Ruby Archer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre plagiat, poezii despre justiție, poezii despre rușine, poezii despre prezent, poezii despre obrăznicie, poezii despre nerușinare sau poezii despre mamă
Pe comanda navei, la cârmă
Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.
Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari dangăte prevenitoare legănate de valuri.
Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.
De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.
Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre siguranță, poezii despre semnale sau poezii despre pericole
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre tată, citate de Eugen Jebeleanu despre mamă, poezii despre fum, poezii despre frică sau poezii despre cunoaștere
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau citate de Eugen Jebeleanu despre copilărie
Cântec în ceață
E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi să cânți
La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre frumusețe
Zilele bătrânelor clipere*
Am navigat pe vremea cliperelor
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;
Și velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.
Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-și zurbagiul echipaj.
Le văd râsul pe fețele arse și păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloții care,
Agățați de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinărești sălbatice, fermecătoare.
Oh, valurile mării rostogolindu-se pe punți
În vreme ce noi tragem, strânși mănunchi,
De școte* cu obrajii biciuiți de rafalele furtunii,
Cu cizmele pline de apă până la genunchi,
Cu funiile trupului și sufletului în jurul
Mijlocului nostru temeinic petrecute,
În timp ce nostromul urlă precum tunetul,
"Crăpa-v-ar ochii! Asigurați sartul! Iute!"
Am scos cu tecile cuțitelor marinărești
Din crăpăturile de pe covertă și bordaj
Târâtoarele-aruncate de talazurile mării
Și-am făcut din ele tocană pentru echipaj;
Încolțiți permanent de foame,
Înghesuiam în noi cât puteam chisăliță
De pesmeți 'Dandy-funk' and 'Spotted Harry',*
Îndulcită cu zahăr brun, o linguriță.
Am navigat în volte-naintea vijeliei
Din clocotul Latitudinilor Hohotitoare,*
Ne-am bălăcit tândălind la tropice
Unde-i iadul însuși a soarelui dogoare!
Pe-un nenorocit de viscol dușmănos
Am înfruntat înghețați bocnă bătrânul Cap Horn;
Și-am făcut cu mâna Olandezului Zburător*,
Zdrențelor lui de vele și, frânt, arborelui artimon.
* Clipere (clippers) Celebre nave comerciale cu pânze din secolul al XIX lea a căror capacitate de transport marfă era sacrificată în favoarea vitezei. Inițial au fost destinate comerțului cu țările din Extremul Orient (ceai, opium, mirodenii, pasageri, servicii poștale). Numele vine de la verbul "clip", a călători repede, ca un șoim. Având un coeficient prismatic foarte bun, navigau, în general, cu peste 16 noduri (cca 30 km/oră), Sovereign of the Seas atingând recordul de 22 de noduri (cca 41 km/oră).
* Școtă saulă sau parâmă destinată pentru a manevra colțul de jos al unei vele
* Dandy-funk un fel de desert mâncat pe mare, o prăjitură sau biscuiți copți în untură.
* Latitudinile Hohotitoare sau Vânturile Urlătoare (Roaring Forties) vânturile din zonele cuprinse între latitudinile de 40°S, respectiv de 50° S.
* Olandezul zburător ( Flying Dutchman ) o navă fantomă legendară, blestemată să navigheze veșnic pe oceane, fără a putea ajunge într-un port și fără să atingă vreodată uscatul. Potrivit legendei, vasul poate fi observat de departe, învăluit în ceață sau emanând o lumină spectrală. În tradiția breslei navigatorilor vederea acestei nave nălucă este semnul prevestitor al unei iminente și nefericite fatalități.
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre mâncare, poezii despre comerț, poezii despre bătrânețe, poezii despre apă, poezii despre Olanda sau poezii despre țări
Nava vieții
Nava vieții, nava vieții
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbește de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Și răcnește marea vieții,
Valurile mii...
Dimineață a credinții
Nu mai vii?...
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viață sau poezii despre dimineață
Cu arcanul (Shanghaied* )
Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frățioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăși pe care nu-i știu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu și rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceață e țărmul meu drag
Și-aici parâmele de care-s obligat să trag
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Luat cu arcanul urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan și-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăși piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
*To shanghai (a lua cu arcanul ) a răpi pe cineva sau a-l atrage, păcălindu-l, pentru a lucra pentru tine. Mulți oameni erau îmbătați în tavernele din preajma porturilor până la pierderea temporară a cunoștinței, iar când se trezeau erau deja la bordul unei nave cliper în drum spre Shanghai pentru un caric de ceai.
Era epoca marilor curse ale ceaiului ( Tea Race ) din secolul al XVIII-lea la care participau cele mai rapide clipere, fiecare dorind să acosteze primul la Londra cu cea dintâi recoltă a anului. Cea mai strânsă, mai spectaculoasă și, în treacăt fie zis, cu un câștigător de mulți contestat, fiind celebra întrecere din anul 1866, așa numita Great Tea Race.
*Pusă pe muzică de Dave Robinson - Swansea, UK.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre ceai, poezii despre viteză, poezii despre recoltă, poezii despre promisiuni, poezii despre porturi sau poezii despre picioare
Luna și valurile
De unde vin și încotro se tot duc în spume,
Valurile mării, niciun om n-ar putea spune.
Descântul lunii, fermecător,
Toarce în pantofii lor,
Necontenind încoace și-încolo să le-îndrume.
Legile ei decid care vieți vor fi condamnate,
Ce nave și ce mărfuri scufundate,
Iar valurile se supun fără echivoc
Acelui crud joc,
Fără a lua-n seamă țărmurile-înspăimântate.
"Cei care coboară la mare în corăbii,"* duși de val,
Și corali cresc pe buzele lor de coral.....
Și luna în tot acest timp
Cu un vampir, apelor călăreți,
Beau nectarul din sângele propriei vieți.
* Psalmul 106/23-24
"Cei care coboară la mare în corăbii, și-și fac lucrarea lor pe ape mari,
Aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui din adâncuri."
poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vampiri, poezii despre sânge sau poezii despre legi
Romanță
Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,
Nici mandolină pe sub geamuri,
E vânt sălbatic, vânt de noapte,
Ce smulge flori și frânge ramuri.
De-ți place urletul furtunii
Și balul mării-nfuriate,
Cu frică pleacă-te spre iadul
În care dorul meu se zbate.
Dar dacă-n inima ta plină
Nu-ncap simțirile eterne,
Atunci înfundă-ți capu-n perne
Și-adormi în cânt de mandolină!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iad
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Traversând un timp amar și o distanță amară
Neștiută de tine, pășesc pe țărmul înnegurat și rece.
Palele de vânt tăioase, volbura saramurii mușcătoare
Ar putea-îngheța, opri sau priponi valurile războinice,
Dar tu nu poți ști, o, inima mea mereu neștiutoare,
Că eu căutam, reflectate-n albastrul profunzimilor marine
Al acestei mări, câteva irizări din acei ochi dragi mie;
Credeam că valurile-mi vor cânta, vesel, despre tine,
Dar iată tot ce privirea mea flămândă poate-acum descrie:
I
Departe, pe mare,-o velă se-aține
În bătaia unui proaspăt vânt,
Înclinându-se-n fața furtunii care vine
Și care la orizont își ia acum avânt,
II
Planând ca o pasăre-împinsă de rafale
Spre valurile saline cu spumă spulberată,
Cu creastă-naltă, zveltă și învoaltă.
Bruma și chiciura atârnă reci cristale
III
Pe pânze, pe vergă și pe catarg,
Până când sclipind ca o nestemată
Nava se pierde dincolo de far, în larg,
Scăpătând sub geana zării, înclinată.
IV
Pierdută privirii mele gânditoare,
Nu-mi mai rămâne nimic mie,
În afară de nopțile care vin, amare,
Și marea-învolburată și pustie.
poezie de Emily Pauline Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță, poezii despre chiciură, poezii despre brumă sau poezii despre albastru
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Tu ești poet
Eu vreau cântări de veselie.
Că tu ești trist, ce-mi pasă mie?
Nici vreu să știu de ce te doare,
De grijile ce te frământă,
De inima ta care moare...
Tu ești poet, deci cântă.
De te urăsc, de te sfâșie
Vrăjmașii tăi, ce-mi pasă mie?
Zâmbind, tu rănile-ți ascunde,
Și-n stele sufletu-ți avântă,
Cui te lovește, nu-i răspunde...
Tu ești poet, deci cântă.
De-ți plâng ai tăi, în sărăcie,
Și-i vezi murind, ce-mi pasă mie?
Tu du-mă-n alte lumi, senine,
Căci singura-ți chemare sfântă
E să mă-nveselești pe mine;
Tu ești poet, deci cântă.
Iar dac-un vânt de nebunie
Peste viața ta pustie
S-abate pentru totdeauna,
În noaptea care te-nspăimântă
Privește stelele și luna
Surâzător, și cântă.
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cântecul corăbierului
Tot echipajul pe covertă!
................................
Se-apropie dinspre vest furtuna,
Norii aleargă înnebuniți pe cer,
Șfichiuind cu biciurile luna.
Vântul fluieră-n fungi și-n straiuri,
Ne înclinăm, reducem velele la jumătate;
Acum, c-un salt și o cădere, plonjăm
În primul ochi al vijeliei înspumate;
Mușii, ghemuiți unul în altul jos
În cabine, înalță rugi fierbinți cerului:
Omul tânăr singur și liber,
Bătrânul alături de nevasta lui;
Unul ar renunța la tot avutul,
Iar altul la frageda, blonda lui iubire,
Pentru-o bucățică de pământ ferm
Pe care să-și afle râvnita izbăvire.
Asigurați bine sarturile, vitejii mei,
Și rulați strâns velele, nu-i timp de glume,
Rafalele care ne vor lovi curând
Ar putea șterge de pe pământ întreaga lume....
Mâine, băieți, pasagerii se vor simți niște eroi,
Afișând pe punte un aer mândru și solemn,
Iar noi noi vom mesteca, scuipând, tutun
Și, cu coada ochiului, ne vom face câte-un semn,
Spunând, în vreme ce nava se-avântă înainte
Cu velele în vânt: "În viață mea pe mare
Am întâlnit, ehei, domnilor, stihii grozave,
Acum fost doar o furtună oarecare!"
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre umor, poezii despre soție, poezii despre nori sau poezii despre mântuire
Portret cu mare
Valurile atinse de vânt aduc flori tălpilor tale.
Cerul se apleacă peste noi,
Sprijinit pe aripi de pasăre.
Tu stai în soare,
Cu marea pe umeri -
Și aprinzi aerul
Cu trandafirul sălbatic al părului tău.
poezie de Tadeusz Kijonka din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre păsări, poezii despre păr, poezii despre portrete, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Înainte de furtună
Deasupra portului cerul vânăt ca fața unei femei înfricoșate;
Suspinele valurilor femei oftând în ore de neagră încercare;
Adâncul mării geme dincolo de dig prevestind furtuna care
Va sări din bârlogul ei pe cerul de nord-est, înspăimântătoare.
Încetișor, cețurile se ridică fantome pale-n largul mării sau
Gri și reci, se târăsc, pe lângă promontorii, pe lângă reciful submarin,
Vântul se zbuciumă, se vaită ca un om pierdut printre mii de insulițe,
Prevestind naufragii și vijelii, un răstimp de durere și de chin.
Grăbind spre bara posomorâtă, navele se întorc acasă
Asemeni unor păsări înspăimântate în căutare de-adăpost;
Doar păsările furtunii,* cărora le plac norii și tunetele mari,
Vor îndrăzni la noapte să-nfrunte mânia mării, dincolo de port.
De nava plecată-n zori, de marinarii ei care ne iubesc nespus,
Domnul s-aibă grijă și s-o ajute când uraganu-i va aține calea!
Femei, vegheați în noaptea asta tristă rugându-vă lângă icoane
Pentru cei plecați în zori să înfrunte destinul și, feroce, marea!
* Păsările furtunii (puffinus puffinus), numiți și petreli, furtunari sau rândunici
de mare; marinarii cred că zboară în întâmpinarea furtunii, fiind, de fapt, sufletele
navigatorilor morți.
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre zbor
Toate pânzele sus!
Iahnia de fasole poate,
Și gura târgului să rupă:
Infanteriștii-au vânt în spate,
Iar marinarii vânt la pupă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt, epigrame despre marină sau epigrame despre gură
O femeie capricioasă
Ea este-asemeni mării care, cu valuri surâzânde,
În seara asta e-o fecioară-n lumina lunii blânde;
Neprevăzător, navigatorul înalță velele în vânt,
Uitând de furia furtunilor ei, de neînfrânt;
Mâine marea-nnebunită, sub un cer neguros și gri,
Peste nefericita epavă puhoaiele-și va prăvăli.
poezie de Eugene Field, 1850-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre seară, poezii despre lumina lunii, poezii despre furie, poezii despre femei sau poezii despre capricii
Meditație
meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenușiu și ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheții
drumul gândul visul
mă simt vânt frig și plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre plumb, poezii despre gheață, poezii despre existență, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte