Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O femeie capricioasă

Ea este-asemeni mării care, cu valuri surâzânde,
În seara asta e-o fecioară-n lumina lunii blânde;

Neprevăzător, navigatorul înalță velele în vânt,
Uitând de furia furtunilor ei, de neînfrânt;

Mâine marea-nnebunită, sub un cer neguros și gri,
Peste nefericita epavă puhoaiele-și va prăvăli.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Febra mării

Trebuie să plec pe mare iar – sub mine marea, deasupra-albastrul cer –
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.

Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.

Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei – unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit –
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Excelsior

Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniștită a nici unui port.

Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la țărmuri în ruină,
ridică-ți fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.

Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veșnică mișcare.

Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.

Lasă țărmuri, pământ
de orice-ntoarceri uitând:
nu se curmă-al tău drum sub vânt
și nu se va curma, nicicând.

poezie de (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blestem

Prefacă-se în pietre munții-nalți și grei
Când se vor prăvăli pe umerii mei
Prefacă-se-n nisip bolovănișul tot
Acoperă-l marea cu mine cu tot
Roiască vulturii mândrii peste valuri
Cătând vreun vârf de catarg între maluri
Acoperă potopul întregul Pământ
Rămână doar catarge legănate de vânt
Doar vulturii mândrii rotind peste valuri
Catarge trosnind și nici urmă de maluri.

poezie de (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii.

haiku de din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii

haiku de din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Valuri pe diguri

E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Și buzele se vor lipi cu blândețe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viața!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumusețea universului.

poezie de din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa
mă simt un Robinson
căutând o insulă
pe care să inventez un Vineri
să putem vorbi despre una
despre alta
despre însingurarea lui
despre singurătatea mea
și la lumina blândului foc
până seara târziu
să ascultăm tânguirea mării
să privim strălucirea stelelor
care nu vor lumina niciodată
drumuri înapoi
să citim din cărțile lui Borges
e-ter-ni-zând clipele
și apoi să-l întreb
"ce părere ai prietene, o fi existând acea insulă?"

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O zi cenușie

Zi cenușie, niciun pescăruș pe mare
Perdea de ceață trasă peste soare.
Cordajul zbârnâie, velele în vânt se-înfoaie,
Puntea-i măturată de rafalele de ploaie,

Valurile lovesc tare-n chilă, ca turbate,
Și nava în tangaj amplu și-n ruliu se zbate,
Dar marinarii scot chiote-n pâcla deasă
Și veseli cântă, deloc nu le pasă

De scrâșnetul furtunii,-n bordul de sub vânt,
Sau de sălbăticia mării-n gri veșmânt.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea asta pescărușii dorm

I

În ceața estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se ivește de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.

Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi ușoare,
Se înalță din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineața asta, proaspătă ca o mirare –
Pentru că pescărușii s-au trezit și ies în larg.

II

E-o pace somnoroasă pe maluri și pe unde-acum
Când mareea-și schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane și nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!

Dincolo de deșertul turcoaz al mării, undeva departe,
Acolo unde vânturile mari își au spațiul lor de joacă,
În miezul zilei păsările se bucură de libertate –
Pentru că pescărușii-s prinți pe-a oceanului toloacă.

III

La asfințit, deasupra orizontului se lasă
Amurgul peste ape-n pulberi aurii și violete.
Hoinarii mării se întorc, stol după stol, acasă
Dosind în aripile neobosite niște regrete.

Se-ntorc în zbor planat unul după altul
Sufletele desfătate pe-ntinsul oceanului enorm,
Aterizând pe stâncile care mărginesc uscatul –
Pentru că în noaptea asta pescărușii dorm.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Classic Starts" de Lucy Maud Montgomery este disponibilă pentru comandă online la 30.99 lei.

În iernile blânde, munții, strălucind în ale soarelui raze plăpânde și surâzânde, parcă sunt înveliți în glazură fină de albă ciocolată vanilată.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ion Untaru

Unde ne sunt pungile cu scuzii

Liniștea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deșertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată

Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii

Roibii tinereților galop
Defrișează plasticul pășunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop

Se-apropie seara și cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii și trăsurile de drum?

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epava

Arsă până la os de soare zace-aruncată de furtună
Pe plaja goală, dusă pe gânduri, aplecată pe-o parte;
Ea care-odată înnoda-ndepărtate țărmuri împreună
Și vântura Estul și Vestul cu velele-n vânt umflate...

Stoluri de pescăruși aromesc pe copastie și pe etravă
Extenuate de mareea care tot urcă și tot coboară...
Dar, se spune, c-atunci când e lună plină, bătrâna epavă
(Și toate clopotele-anunță miezul nopților de vară)

Înalță velele și se-avântă departe de vederea noastră:
Despică oceanul iarăși și la prova ard flăcările spumei,
Și ea valsează pe apa mării unde cerul e singura fereastră,
Retrăiește niște vise frumoase de demult, vii în somnul ei.

Fremătând, în vreme ce plutește-nclinată-n vântul nopții,
Voioasă că velele-i cântă-n briza tare și-o îndrumă,
Ea simte că marinarii o iubesc și-au grijă de ea cu toții –
Iar porturile-i cad, unul câte unul, ca niște stele-n urmă.

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea cu vin pelin

Liniștea se sparge-n valuri, scoicile se-nchid oval,
Marea spumegă pe maluri, luna curge în aval,
Gândul îmi îngheață starea și cuvintele orbesc,
Mă inundă iarăși marea... tot nebună te iubesc...

Am nevoie de cuvinte, de iluzii și extaz,
Am promis să fiu cuminte, dar am lacrimi pe obraz,
Tu, în mintea mea bolnavă ești un demon dar și sfânt,
Ești comoara din epavă și blestemul din cuvânt...

Liniștea coboară-n valuri peste ochii mei vrăjiți
De iluzia iubirii, de alai de-ndrăgostiți,
Și te văd cu ochii minții, aplecat peste pervaz,
Lăcrimând în fața lunii, trist, cerându-mi un răgaz

Să mai las cortina seara, să iubești necontrolat
Sânul pârguit ca para, trupul meu neconsolat.
Gura ta mușcând haotic buzele de-un roșu plin
Mă inspiră iar erotic... și beau vinul cu pelin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șobolan pe navă

Cum ț'ar plăcea să fii șobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locșor numai al tău de care să îți spânzuri fesul?
Cu picioarele desculțe, umede și înghețate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?

Cum ț'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbușă, iar uraganul te izbește cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaș corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ți înlemnește mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?

Cum ț'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la țărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ținându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriți-vă, nu le stați prin preajmă nicidecum!"
Cum ț'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinărești, triste de moarte,

Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?

Cum ț'ar plăcea să-ți vezi cochipierul, căzut în valuri, înecat,
În tip ce nava zburdă cu vânt din pupa către Extremul Orient?
S-auzi, "Salvați-mă! Ajutor, Doamne!", știind că nu poate fi salvat?
Cum ț'ar plăcea s-auzi "Om la apă!",-n acel cumplit eveniment?!

Mi-accept soarta! Voi fi șobolan la bordul unui velier, pe mare!
Iată, înalț velele și-mi iau adio de la cei dragi, fluturând bereta!
La bord! Niciun marinar nu știe când îi va veni și lui ora-aceea mare,
Acolo unde-n vântul nopții poate moartea-și ascute-acum rașcheta.

A mea să fie marea! Din inimă-i mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru fiecare val care se-nalță și se sparge înspumând teuga,
Fericit că respir și că am două mâini care trudesc din greu;
Voi fi, în numele Domnului, omul mării! Ăsta mi-i crezul și asta ruga!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin

De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.

Înalte valuri – fiare mari de plug –
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.

Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător clandestin

M-am furișat în iarna aceea ploioasă pe scara de bord,
Noaptea târziu, pe-o beznă neagră ca păcatul;
Se auzeau doar sâsâiturile stropilor de ploaie și parâmelor,
Care țineau nava legată de colții babalelor, oftatul.

A părăsit portul înainte de ivirea zorilor, iar seara
M-a găsit înghețat sub velele de rezervă pe coverta pustie.
Mă temeam că, odată descoperit, mă vor arunca-n mare –
Corabia tremura toată și plonja-n valuri până la copastie.

Apoi, m-am strecurat afară. Îmbarcam apă-n bordul de sub vânt.
În prova, o goeletă se-ndrepta iute spre țărm, nerăbdătoare;
Delfinii săreau în jurul ei făcând fel de fel de gimbușlucuri,
Iar stelele coborau de pe cer s-atingă verga arborelui cel mare.

"De trei ori ura!" au strigat, li se-auzeau vocile sonore –
Și, deodată,-au răsunat bătăi de clopot iuți și persistente;
Apoi muzica s-a stins, amestecându-se cu zgomotele mării,
Iar ea a dispărut în aplauzele hulei de fund luminescente.

Atunci s-a trezit în mine-un sentiment necunoscut...
De uimire-am înlemnit. De parcă marea și valul călător
Sau velele rândunică, zburând în vântul nopții,
Mă-nvăluiau în magia unui vis straniu și fermecător.

Vârfurile catargelor dansau. Carul Mare,-n lumina nordului,
Atârna diamante scumpe pe niște vele alb-spectrale.
Apele-ntunecate fremătau, iar cliperul respira adânc,
Mângâind oceanul cu carena, tremurând de încântare;

Asta s-a întâmplat demult – prima mea noapte pe mare –
Acum, bătrân, zilele mele de navigație-s sub bolta altui cer.
Iar eu aștept aici zi de zi, aștept cu răbdare
Până vor străluci iarăși deasupra capului meu velele gabier.

Va fi, știu bine,-un debarcader acolo unde mă voi duce,
Va fi și-o scară de bord acolo anume pentru cei ca mine;
Vor fi acolo, așteptându-mă, niște pacheboturi înalte;
Vor fi multe nave pe marea etern㠖 zvelte ca niște balerine!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Hai nani, nani

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte, -
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt...

Hai nani, nani...

Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aștepți un cântec - că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

... Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cântecele mele,
Și feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci -
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci...

poezie pentru copii de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ca o umbră de lumină

Încercam să te caut deseori seara
în nedecisele hotare dintre zi și noapte
când concentrat peste măsură amurgul
pătrunde în spărtura mării pe corăbii fugare.

Tu ești femeia vinovată de dragoste
care omori ceața cu ochii pătrunzători
și te ascunzi în lumina din lanurile nopții.
Sunete de crin te învăluie-n taină,
scoicile subtiorilor ți se deschid
și pleaca odată cu ele întunericul.
Noaptea, din frica de refuz a lunii
de a lumina fântânile răzlețe
pe unde mersul tău e cu miros de salcâm
mă face să te aștept
în praful drumului,
iar tu vii întotdeauna nepăsătoare
ca o umbră de lumină.

poezie de (12 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul corăbierului

Tot echipajul pe covertă!
................................
Se-apropie dinspre vest furtuna,
Norii aleargă înnebuniți pe cer,
Șfichiuind cu biciurile luna.

Vântul fluieră-n fungi și-n straiuri,
Ne înclinăm, reducem velele la jumătate;
Acum, c-un salt și o cădere, plonjăm
În primul ochi al vijeliei înspumate;

Mușii, ghemuiți unul în altul jos
În cabine, înalță rugi fierbinți cerului:
Omul tânăr – singur și liber,
Bătrânul – alături de nevasta lui;

Unul ar renunța la tot avutul,
Iar altul la frageda, blonda lui iubire,
Pentru-o bucățică de pământ ferm
Pe care să-și afle râvnita izbăvire.

Asigurați bine sarturile, vitejii mei,
Și rulați strâns velele, nu-i timp de glume,
Rafalele care ne vor lovi curând
Ar putea șterge de pe pământ întreaga lume....

Mâine, băieți, pasagerii se vor simți niște eroi,
Afișând pe punte un aer mândru și solemn,
Iar noi – noi vom mesteca, scuipând, tutun
Și, cu coada ochiului, ne vom face câte-un semn,

Spunând, în vreme ce nava se-avântă înainte
Cu velele în vânt: "În viață mea pe mare
Am întâlnit, ehei, domnilor, stihii grozave,
Acum fost doar o furtună oarecare!"

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Așteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ține calea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook