Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nava vieții

Nava vieții, nava vieții
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbește de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Și răcnește marea vieții,
Valurile mii...
Dimineață a credinții
Nu mai vii?...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Emily Dickinson

NU a frecventat cenaclurile,
NU a frecventat restaurantul scriitorilor,
NU a fost boemă,
NU s-a îmbătat decât cu eternitate.

NU s-a angajat în nici o polemică, deși și-a detestat contemporanii,
NU a făcut nici un gest zgomotos care să atragă privirile,
NU a făcut parte din nici o gașcă,
NU a fost membră de partid,
NU a cunoscut servituțile și compromisurile "vieții literare".

NU a asaltat redacțiile,
NU a fost cunoscută ca poetă, deși scria intens și continuu,
NU a publicat nimic în timpul vieții,
NU a înțeles poezia ca pe o competiție,
NU a trăit din scris, ci prin scris.

NU a vrut să vadă pe nimeni în ultima parte a vieții,
NU a mai ieșit din casă, deși era validă,
NU a avut biografie, și-a ars (la timp!) corespondența,
NU și-a ars însă sutele de poeme.

NU a avut soț,
NU a avut copii,
NU a avut amanți,
NU a iubit
decât scriitorii
din bibliotecă.

poezie de din Și totuși, rodim
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Si totusi rodim" de Traian Călin Uba este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.35- 5.99 lei.

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.

În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.


NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Nava vieții

Din câte am aflat eu
Pare a fi un OZN-eu.

distih de (17 mai 2018)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Walt Whitman

Pe comanda navei, la cârmă

Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.

Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari – dangăte prevenitoare legănate de valuri.

Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.

De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.

Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Poems" de Walt Whitman este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -116.00- 45.99 lei.

Sunt eroul vieții mele

De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!

poezie de (martie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Liviu Sergiu Manolache

SOS de pe Nava "România"

Nu e nici o perspectivă,
I-a cuprins pe toți deruta,
Nava este în derivă,
Echipaju-i dus cu pluta!

epigramă de (14 august 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Gânduri...

Cu albastru infinit am unit cerul și marea
Printr-un zbor de pescăruși ce scrutează depărtarea
Ascultând cântecul mării când se zbat valuri la mal
Și-și întinde pe nisipuri spuma albă ca un șal

Pașii mi se risipesc, spre înalt arunc privirea
Să adun în ochi azurul, să cuprind nemărginirea...
Ca-ntr-o navă în derivă fără vele și catarg
Toate valurile vieții când lovesc în piept se sparg

Gânduri mii se împletesc prin castele dărâmate
Și refac drumul iubirii ca pe-un vis pierdut în noapte
Aș lua clepsidra-n palme ca s-o umplu cu nisip
Și-aș schimba parcursul vieții dacă m-aș întoarce-n timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Etapele vieții

Etapele vieții, chiar toate,
Necazuri aduc cât se poate:
Ca tânăr nu ești înțelept
Că nu vezi ce-i strâmb, nici ce-i drept,
Bătrân ești cu tâmplele ninse
Și forțele vieții cam stinse,
Mai bine din toate, făceai
Pe lume de nu te nășteai.

poligramă de din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valurile vieții

Ai bătut la poarta sufletului meu,
Ți-am deschis, nici n-a fost încuiată,
Mi-ai turnat în pieptu-mi aripe de zmeu
Și-ai pansat inima -mi junghiată.

Ne-am rotit în micul nostru univers,
Am gustat din bunurile vieții,
Albe clipe, vise stau pitite-n vers
Sau ascunse-n drumurile ceții.

Stăm alături încă și privim în gol:
Soare, nori, pământ, oceane, gânduri,
În etern se leagănă oniric stol,
"Înșirându-se" în rânduri, rânduri...

Valurile vieții-s pulbere în vânt,
Au secat izvoarele de vise,
Gânduri și dorințe nu mai iau avânt,
Zăbrelite-s ușile închise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Marinescu

Axel Munthe

Venit din înghețatul nord
Cu pânza-n vânt, pe-al vieții bord
S-a dăruit cu toată ființa,
Războiului cu suferința.

În treaba lui de zi și noapte
Nu i-a păsat de sănătate;
A împărțit-o tuturor
Până-a rămas nevăzător.

La San Michele, pe o stâncă
A început o altă muncă:
Să-și scrie marea carte-a vieții
A bucuriei și tristeții.

Sfârșitul existenței sale
Trăit doar între animale,
În curtea largă adunați
Câinii i-au fost și fii și frați.

"Pe oameni nu-i mai pot iubi,
Decât pe câini, între cei vii,
Că ei nu știu să se prefacă;
Mulți mă sfidează! Și ce dacă!"

poezie de din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelesul vieții...

Înțelesul vieții este mai tânăr decât
viața cu treizeci de ani – pe puțin.
Jumătate din viață rătăcești, frunză-n vânt,
Și vezi cum anii nu se petrec în destin.
Apoi, într-o jumătate de zi, de la-amiază la apus,
Atât de multă-înțelegere-încape-n capul meu
că i-ar trebui o eternitate lui Dumnezeu
să-asculte tot ce am de spus.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Traversând un timp amar și o distanță amară

Neștiută de tine, pășesc pe țărmul înnegurat și rece.
Palele de vânt tăioase, volbura saramurii mușcătoare
Ar putea-îngheța, opri sau priponi valurile războinice,
Dar tu nu poți ști, o, inima mea mereu neștiutoare,
Că eu căutam, reflectate-n albastrul profunzimilor marine
Al acestei mări, câteva irizări din acei ochi dragi mie;
Credeam că valurile-mi vor cânta, vesel, despre tine,
Dar iată tot ce privirea mea flămândă poate-acum descrie:

I

Departe, pe mare,-o velă se-aține
În bătaia unui proaspăt vânt,
Înclinându-se-n fața furtunii care vine
Și care la orizont își ia acum avânt,

II

Planând ca o pasăre-împinsă de rafale
Spre valurile saline cu spumă spulberată,
Cu creastă-naltă, zveltă și învoaltă.
Bruma și chiciura atârnă reci cristale

III

Pe pânze, pe vergă și pe catarg,
Până când sclipind ca o nestemată
Nava se pierde dincolo de far, în larg,
Scăpătând sub geana zării, înclinată.

IV

Pierdută privirii mele gânditoare,
Nu-mi mai rămâne nimic mie,
În afară de nopțile care vin, amare,
Și marea-învolburată și pustie.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

La marginea vieții

În timp fără de sfârșit
la marginea vieții, vise nu sunt,
ci mai degrabă o acceptare-n tăcere
a trecerii în lumea ce nu mai apune.

Lumina cea vestitoare de mugure
ca și semințele îngropate nu mor,
ploile între tunete trezesc pământul din somn
și caută-n câmpii mirosul de pâine.

Iar toți cei ce caută-n memorie
răscumpărarea sufletului ce învinge
păcatul cu iertare,
își pleacă genunchi și văd mai departe
de orizontul spre care merg.

Tu să nu-mi spui că-ți pare rău
pentru ce nu ți s-a întâmplat
când căutai peste tot rodul nașterii,
tot ce-i trecut nu se mai întoarce.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea vieții mele

Valurile mării se-agită și se-înalță,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihnește,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că știu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Chiar dacă apele se învolburează
Și mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu știu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor liniști, de parcă nici n-au fost.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăznești, este timpul să fii tare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila vară...

Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.

E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două nave

Cum stau lângă cruce pe piscul solitar, țărmului avanpost,
Admirând maiestuoasa regină a lumii noastre, marea,
În penumbra-ntunecată a muntelui o navă stă la adăpost,
Iar alta navighează tăindu-și cu prova-n talazuri cărarea:

Una se-avântă cu aripi albe-ntr-o cursă de mare-anvergură,
Cu flamura și velele vibrând extatic deasupra undelor marine;
Alta, la umbră, cu pânzele strânse,-i legată de-o gemandur㠖
Nava care m-așteaptă pe mine.

Dar, iată! Eu îi pot vedea Porții coloanele sclipitoare
În zarea luminoasă unde norii întunecați se sparg
Și-aud dinspre nava care-abandonează golful, în depărtare,
Cântecul voios al marinarilor la gabie, sus pe catarg.

Iar acum, mă gândesc la urmele radiante care-au adus
Consolare pe Marea Galileii bătută de furtuni haine –
Și-aștept semnalul sifleei pentru-mbarcare, la apus,
Pe nava care m-așteaptă pe mine.

*15 August – Sf. Maria – Ziua Marinei Române

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Melancolie

Rătăcesc printre versuri, încercând să aleg
Ce-a fost vis sau real, ce-i normal și întreg...
Umbra pașilor mei a rămas în deșert,
Răcorind amintiri ce m-așteaptă să iert.

Dintr-un trai netrăit, dintr-un vis ce-a apus,
Au rămas trei silabe ce adesea le-am spus:
"TE IU-BESC!; MĂ IU-BEȘTI!; NE IU-BIM!"- repetăm,
Și povestea din urmă, să-mplinim, așteptăm.

Nefiresc și normal, neîntreg și întreg
Tot învârt roata vieții și doar ele aleg
Pierdere sau câștig, hotărând și destin,
Făcând lista cu oaspeți, la al vieții festin.

Așteptările dor, dar sublimul alină
Și IUBIREA zâmbește, mângâind, fără vină.
Stau la marginea vieții și aștept ca să vii,
Să zburăm printre stele și luceferii vii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Han Solo: Vezi? E prietenul meu. Totul o să fie bine. Lando și cu mine suntem vechi prieteni... Chewie, fii cu ochii în patru!
Lando: Pungaș scârbos! Ce tupeu să vii aici după toate câte mi-ai făcut?
Han Solo: Eu?!
Lando: Ce mai faci, piratule? Ce bine-mi pare că te văd! Ce s-a întâmplat?
Han Solo: S-a stricat nava. Vreau s-o repar.
Lando: Nava mea?
Han Solo: Cum a ta? Ai pierdut-o și am câștigat-o!
Lando: Ce are?
Han Solo: Hiperpropulsia.
Lando: Nu e nimic. Oamenii mei o s-o repare. Se rezolvă!
Han Solo: Bine.

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul V: Imperiul contraatacă
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o barcă în derivă

Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieții,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorții.

Și e marea învolburată,
Mă izbește rău de stânci,
Mi-este viața tulburată
Și plină de răni adânci.

Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.

Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranță,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanță.

Și-mi va arăta ce înseamnă
Când iubesc să fiu iubit,
Poate inima-mi îndeamnă
Să uite ce-a suferit.

poezie de (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook