O zi cenuşie [A gray day]

Nu-s pescăruşi, căci ziua-i cenuşie,
Iar ceaţa-i peste soare draperie.
Parâma geme, pânza e vioaie,
Puntea-i udată bine de o ploaie,
Valuri lovesc necruţătoare-n chilă,
Corabia se zbate, instabilă.
Dar marinarii strigă-n ceaţa deasă
Şi cântă veseli, fiindcă nu le pasă
Că vântul suflă cu sălbăticie
Şi că pe mare ziua-i cenuşie.

poezie de Ruby Archer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cenuşie

Zi cenuşie, niciun pescăruş pe mare
Perdea de ceaţă trasă peste soare.
Cordajul zbârnâie, velele în vânt se-înfoaie,
Puntea-i măturată de rafalele de ploaie,

Valurile lovesc tare-n chilă, ca turbate,
Şi nava în tangaj amplu şi-n ruliu se zbate,
Dar marinarii scot chiote-n pâcla deasă
Şi veseli cântă, deloc nu le pasă

De scrâşnetul furtunii,-n bordul de sub vânt,
Sau de sălbăticia mării-n gri veşmânt.

poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înclinată

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Trudeşte nava.

Osul nasului ei cenuşiu ca ceaţa,
Inima ei aprigă ca marea,
Ea vine de la drum lung,
Ea pleacă la drum lung.

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Ea trudeşte – aprigă ca marea, cenuşie ca ceaţa.

Ea este luminiţa verzuie din noaptea cenuşie.
Ea vine şi se se duce prin ceaţa mării.
Ea trudeşte deasupra orizontului înclinat.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Substanţa cenuşie după consistenţă e deasă, iar după răspândire e rară.

aforism de Vitalie Ciugureanu (17 ianuarie 2017)
Adăugat de Vitalie Ciugureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipăind pe nişte scânduri, traversară caldarâmul desfundat şi ajunseră în curte. Dincolo începea stepa cenuşie, unde peste un an-doi vor apărea cartiere de blocuri, dar deocamdată se plimba vântul, iar o basculantă singuratică se urnea cu greutate, legănându-se ca beată deasupra gropilor alunecoase.

P. Şestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar în mijlocul zilei, guzganii ocupară Gara. În câteva clipe, în ţipetele celor câţiva călători, invazia cenuşie cuprinde peroane, terasamente, linii. Ciorchini de şobolani atârnă, târtiţă lângă târtiţă, pe pereţi, pe ferestre şi acoperişuri. Două garnituri de tren staţionate sunt pictate busc în cenuşiu. Şeful gării, aflat pe peron cu paleta întinsă, e acoperit, într-o singură clipă, din tălpi până la caschetă, pe revere, pe mustăţi. Rămâne ca o mumie în mijlocul peronului devenit o mare cenuşie, cu valuri tremurătoare, pufoase.

Gheorghe Truţă în Raiul şobolanilor (1999)
Adăugat de Delia Jula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lupului singuratic

Îl însoţeşti timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiţi de blana-i deasă, cenuşie,
şi să-i alini a sângelui furtună.

Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul
în care v-aţi iubit lângă izvoare,
el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.

La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
îşi cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.

Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
ştii că, la prima rază ce apare,
înfăţişarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.

Mai ştii că îl iubeşti, dar nu se poate
ca oameni să rămâneţi împreună
şi numai uneori, sub clar de lună,
vă întâlniţi în gesturi cenzurate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

E toamnă iar, ziua-i pe ducă
Şi frunza cade peste noi;
Cad "poamele" pe unde-apucă -
Deci... prostituţia e-n toi!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Să ardă ca raza de soare,
Ca vântul să fie vioaie,
Nu trăsnet pornit să doboare
Dar... nici chiar o apă de ploaie!

epigramă de Ion Cristea Geană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, sparge-te [Break, break, break]

Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenuşie, mare!
Aş vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.

Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!

Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorţit,
Iar vocea-mi este cam străină!

Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, vântul şi numai vântul peste toate cele. Tropăia ca un galop masiv pe tablele acoperişurilor, făcându-le să huruie şi să pocnească, strâmbând firmele, cutremurând ferestrele, zgâlţâind firele electrice, oprind ca într-o mână cenuşie zborul cârdurilor de ciori şi împroşcându-l în funingini croncănitor negre; apoi răsucind în uriaşe spirale, cu urlet ascuţit, tot colbul strâns de pe câmpii şi uliţi.

Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire a mării

Cerul şi marea, şi chemarea unui fluierar,
Valuri cu clopoţei peste-albastre genuni,
Perle de vis în oceane cu podea de mărgean,
Cea mai mare minune dintre minuni!

Imensă, marea imensă unde plutesc nave mari;
Ample, cu adieri profunde, respiră saline brize,
Spumă palidă înfricoşată de-ai tempestei corsari,
Cumplite, pe cer, porţile potopului deschise.

poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Hiroshimei

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă
Nu mai cunoaştem drumul către casă

Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvârliţi-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaştem drumul către casă
şi ceaţa este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

Ceaţa se lasă peste munţi.
Peste pădurile cu brazi cărunţi,
Peste florile de tei,
Se lasă şi peste ochii mei, ai tăi.

Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Şi luceafărul nu mai luminează până în zori.

Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare şi va risipi
Ceaţa de pe pământ.

poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeşte carnivorul: păianjenul...

citat celebru din Cella Serghi
Adăugat de Ade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceaţa deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;

Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Şi mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;

Vibrează-n mine pasiuni şi cresc
Ca-n vasul şubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc

Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristeţea să-mi privesc!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă fraţii mei, albi şi puri pescăruşi
peste ţărm, peste valuri şi stânci
mi-e dor de nebunia ce ţipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

ochi întunecaţi de gânduri
fereastra plânge a aşteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veşnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruşi în zbor de doi în zare, a visare
te ţin strâns, a suavă îmbrăţişare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o cloşcă, găină nu-i: noaptea puii-şi strânge, iar ziua-i risipeşte. Cine-i?

Este casa.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ploaie

am mângâiat clipa, în ploaie
în tristă uitare
la capăt de mare
pescăruşi albi ţipă în zare
visare, chemare, uitare
în zbor ating duios gândurile apei
pescăruşii zboară pe ţărmuri de mare
e târziu şi e noapte
freamătă timpul în cer
tăcerea plânge în ploaie
sunt orbul uitat pe o cărare
ce cântă plângând
la margini de mare
aştept chemarea
ce lungă e aşteptarea
de noapte, de noi
ce lungă e veghea
aici, între voi
tăcerea plânge în ploaie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!