Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină

Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-așază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.

Se-mprăștie bezna cum se ridic-o ceață
Scânteia astrului aprinde încăperea:
Oh! Doamne, ce lumină și dulceață
Transfigurează tainic chipul și durerea!…

În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod și întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri și pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.

Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihnește cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbițe istovite.

Îngerul bun îmi scutură durerea
La dumnezeiasca strajă spre dimineață.
S-aprind în altar lumini. E Învierea,
Lanuri de mâini se-ntind să ia Viață.

Hristos a înviat! Fii fără frică…
Troparele învierii se toarnă în lumină.
Moartea e-nvinsă. E Sfânta Duminică.
E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Zidire

Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.

Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!

Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.

Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,

Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am -mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!

De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!

Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chintesență

Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.

Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.

Eu înmoi în el penelul
îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță nu piară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune în vânt

mă transfigurează voluptatea suferinței
dar am îngerii mei care mă consolează
iubirea de lumina din adâncul ființei
atrage și noaptea străluciri de rază.

sufletul meu trece prin proces revolut
așteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.

mă mângâie lumini când sunt slabă și tristă
stresul și oboseala le alung cu versuri
și atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înțelesuri.

Doamne Ție îți încredințez sufletul meu
din mine o stea să dăinuiesc mereu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
ca un gol în cele trei culori.

Moldovă!...
Tu, mamă,
în fiecare noapte îți chemi copiii strigându-i
pe numele lor de taina și moarte.
Te vor auzi odată,
din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
într-o noapte de Înviere,
când Mântuitorul va sparge porțile întunericului
și va prăda iadul.

Moldovă! Zăpada se împletește cu gândurile triste
și se așterne peste trupul tău ca o liniște...
Întoarcerea zimbrilor tăi
va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Față.

poezie de din Hyperion (1993)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte sfântă

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
sa-Ți sorb iubirea și să-mi fie hrană
și rugăciunii dau aripi de cocoare.

Se cutremură stihiile-n zare
și bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.

Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pașești pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.

Ostenește vâsla închisă între pleope…
slova ațipește în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna pășește pe valul subțire.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spre dincolo de viață

Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de îndoliere

Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urm㠖
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-mă, măicuța mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.

Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.

În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Purtătoare de lumină

Bătrâna mea din parohie
Cu nopțile în privegheri,
Făcut-ai casa sihăstrie
Și-ai zăvorât-o cu dureri.

Cu mers greoi, neputincios,
Pașii mărunți nu știu acum
Decât spre casa lui Hristos
La rugăciune -unic drum.

Îmbraci cu busuioc și flori
Mărita Cruce-a Răstignirii
În ochi ce-au fost scânteitori
Văd lacrimile ispășirii.

Și mângâi chipul Maicii Sfinte,
Cu-atâta drag și gingășie
Că nu-i nevoie de cuvinte
Demult ea sufletul ți-l știe!

Spre pomenire și iertare
Puținul tău îl duci în dar,
Pui lacrimă în lumânare
În jertfa ta la Sfânt Altar.

Genunchii-s jar în foc arzând
Când stai la sfintele icoane,
Îmi pari o sfântă coborând
Din prin picturile murale.

Când te privesc neștiutor
Câtă evlavie-ai în tine
Mă-nspăimânt și mă-nfior
Să mă închin la tine-mi vine!

Și mă gândesc, nădăjduind
Că n-a pierit încă credința
Când lângă noi stau străjuind
Sfinții în viață și căința.

poezie de (3 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină din Rai

Lumină din Rai prin gânduri uitate
Și oameni cuprinși de-ale vieții păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârșită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...

De-ar fi spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată te găsească iar,
Prin întuneric veșnic, te caut în zadar...

Cuvintele mele sunt reci și deșarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierți mereu Părinte și nu cunoști mânia
Când eu păcătuind, tot caut veșnicia.

N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuși l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Și mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleași gânduri false din suflet ponegrit.

Lumină din Rai coboară peste noi
S-aducă iar căință, vindece nevoi,
Atât că n-o vedem si ne pare în van
Dar ea e tot acolo, in fiecare an.

Fecioară adorată, din pântecele Tău
Se naște-Nvățătorul biruitor de rău
Se naște din iubire, din lacrimi ca de ploi
Și-ți mulțumim iar TATĂ, că ai grija de noi!

poezie de (august 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

La Tine Doamne...

Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, înțeleg viață și moarte,
nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga evadez... seo filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are -mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare -mi uit durerea cântătoare...
mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Din mări de adâncuri

Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.

Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.

Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...

poezie de (2 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Rugă

Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...

Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morții parcă mă cuprind
Și-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.

De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Și doar Iisus, mă privească, vine.

Și îngenunchi cu sete... Și mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Și gânduri, voci și fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!

Acum că sunt creștinul spovedit
Împărtășit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Și mă-nfrățesc cu pronia divină!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vacarmul egretelor

Atâtea gânduri vin și se adună
De parcă le e teamă de un zbor
Din tremurul de buze, în furtună...
Și, Doamne, ce vacarm asurzitor!

În toate ești același înger care,
Purtat de aripi în destinul meu,
Îmi e lumină călăuzitoare
Pe marea-n care călător sunt eu.

E-o ceață stranie prin orizonturi
De judecăți și valuri ce se zbat
În marea zbuciumată între fronturi
Cu lupte pentru calea de urmat.

Se-adună gânduri – stoluri de egrete
De-un alb desăvârșit în zborul lor
Pe-un cer lipsit de nori și de regrete
Din visuri ce revin, amăgitor.

Se-adună, fac o larmă-asurzitoare,
Dar, dintr-odată, liniște. Ciudat!
Prin ceața ridicată-n depărtare,
Se vede o lumină. Au plecat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii îmi sunt o turmă care paște stele

Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfințite se țes în zori perdele.

La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună și se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroșește și behăie mieii.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie turcoaz

din dragoste de viață cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s că pot iubesc.

mă emoționează visul cu ochi deschiși
când soarele deasupra mă umple de extaz
când poeții mirărilor de univers admiși
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învățat -nfrunt orice necaz
simt cerul în mine ca un arhiereu
și lumea domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi ești aproape când îmi este greu
mă înveți întâmplărilor le găsesc haz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântec la vămile văzduhului

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiți până diseară,
fiți pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
și urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,
spicele răsună
de argint de lună,
eu secer secară
și o duc la moară,
și curge făină,
o cern în lumină,
și-o ud la izvor,
cu apă de dor,
și o coc la foc,
și-o scot la soroc,
și-o împart la fire,
pentru pomenire,
-mi fie pomană
când trec printr-o vamă,
unde mă așteaptă
să o dau ca plată
pentru a mea vină
îngeri de lumină


Pământul de jale
plânge cu izvoare,
spre pleoapă-și revarsă
jalea strânsă- casă,
când cel la soroc
nu are noroc
și când cel drept moare
fără lumânare,
când la priveghere
ceru-i gol de stele,
când banul de- aramă
nu se dă ca vamă.

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare,
eu vă descânt iară,
descânt de secară,
descânt pentru moară,
curgă faină,
s-o cern în lumină
și-n ochi de fântână
cu argint de lună,
și-n ochi sfânt de har,
de agheazmatar,
să o frământ pită
pentru a mea ispită,
s-o frământ busuioc
pentru al meu noroc,
să o frământ cale
pentru-a mea plecare,
s-o frământ aramă
pentru a mea vamă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Gloss㠖 rugă către Dumnezeu

Doamne, Tu, Atotputernic,
Tu, cel Sfânt, cel Iertător,
Prin slujbașul ecumenic
Curățește-al tău popor.
Fă-n religie lumină!
La altar aduc ofrandă,
Pronia -mi lase tihnă
Inima de altădată.

Doamne, Tu, Atotputernic
Și Atoateștiutor,
Peste un popor netrebnic,
Varsă-un strop de vitriol
Și-ntărește în credință
Pe cei drepți și pe cei buni,
În furtuni le dă căință
Și-i salvează din genuni.

Tu cel Sfânt, cel Iertător,
Dă-ne pace și lumină.
Tu ne ești de ajutor,
Noi suntem aici cu vină.
În esență stricători,
Purtând moartea încă-n fire,
Ne întoarcem uneori
După-o rază de iubire.

Prin slujbașul ecumenic
Lasă lege strămoșască,
Fie ca-ntr-un vis feeric
Oamenii să se iubească.
La altare dă lumină,
Clopotul, dureri țipe...
Cu puterea Ta divină
Dă-ne fericite clipe!

Curățește-al Tău popor!
Plină-i lumea de păcate...
Mulți în lumea noastră mor,
Mor și dincolo de moarte.
Lasă-n plecăciuni genunchiul,
Lasă sufletul plângă!
Oh, apleacă-i astăzi trunchiul,
Din ochi lacrima să-i curgă!

Fă-n religie lumină!
Viața-i plină de păcat.
cu vraja Ta divină
Lumi cum nu au existat!
Crucea timpurilor grele
Sfarm-o cu puterea Ta!
Lasă, Doamne-n lume semne
Spre a Te putea avea!

La altar aduc ofrandă
Sufletul și viața mea,
Ca în lumea cealălaltă,
Doamne, te pot avea.
Plec genunchiul spre iertare,
Lacrimi curg din ochii mei.
Iartă-mi de păcate, Doamne!
Scapă-mă de anii grei!

Pronia -mi lase tihnă
Ani târzii din viața mea,
Sufletului dă lumină,
În lumină-a te avea!
Tu ești singura speranță
Spre a nu muri etern.
Doamne, ți-aș da ani din viață!
Lasă-mi, Doamne, doar un semn!

Inimii de altădată,
Tristă și-n întinăciune,
În clepsidra-acuma spartă,
Dă-i puterea de-a apune!
Întunericul ne doare,
Rătăcim pe-al vieții drum...
Sufletul nu-i de vânzare!
Doamne, iartă-ne acum!

Inimii de altădată,
Pronia -mi lase tihnă.
La altar aduc ofrandă...
Fă-n religie lumină!
Curățește-al Tău popor
Prin slujbașul ecumenic,
Tu, cel Sfânt, cel Iertător,
Doamne, tu, Atotputernic!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un înger

Un înger pe pământ a venit,
Să vadă dacă a mai rămas
În oameni ceva sfânt.
Îngerul era bun, și milos,
Oamenii au crezit că-i Hristos.
Ei la dânsul s-au închinat
Ca la un rege de mult așteptat!

Dar ei mult nu s-au bucurat,
Căci îngerul i-a întrebat
De îl iubesc pe fiul Domnului cu adevărat!
Oare numai se prefac?
Oamenii n-au răspuns
De îl iubesc cu adevarat pe Iisus.
Atuci îngerul la cer a strigat:
"O, Doamne, pentru ce din morți ai înviat
Și de păcatele lor i-ai scăpat?!
Căci ei de tine, Doamne, cu adevărat au uitat."

poezie de (2 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Bunica

O văd acum... sfioasă, blând㠖 un dulce vis – bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.

Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus – o mângâiere de aină și de șoapte.

De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire –
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.

Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...

Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Este adevărat că creierul uman nu poate simți durerea? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!