Purtătoare de lumină
Bătrâna mea din parohie
Cu nopțile în privegheri,
Făcut-ai casa sihăstrie
Și-ai zăvorât-o cu dureri.
Cu mers greoi, neputincios,
Pașii mărunți nu știu acum
Decât spre casa lui Hristos
La rugăciune -unic drum.
Îmbraci cu busuioc și flori
Mărita Cruce-a Răstignirii
În ochi ce-au fost scânteitori
Văd lacrimile ispășirii.
Și mângâi chipul Maicii Sfinte,
Cu-atâta drag și gingășie
Că nu-i nevoie de cuvinte
Demult ea sufletul ți-l știe!
Spre pomenire și iertare
Puținul tău îl duci în dar,
Pui lacrimă în lumânare
În jertfa ta la Sfânt Altar.
Genunchii-s jar în foc arzând
Când stai la sfintele icoane,
Îmi pari o sfântă coborând
Din prin picturile murale.
Când te privesc neștiutor
Câtă evlavie-ai în tine
Mă-nspăimânt și mă-nfior
Să mă închin la tine-mi vine!
Și mă gândesc, nădăjduind
Că n-a pierit încă credința
Când lângă noi stau străjuind
Sfinții în viață și căința.
poezie de Angelina Nădejde (3 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
- poezii despre lumânări
- poezii despre lumină
Citate similare
Mănăstire mare, Mănăstire sfântă!
Mănăstire mare, mănăstire sfântă!
Ce prinos de suflet! Gogele asudă,
Când stropind cu sânge sfințita clădire
Se înalță trainic întru pomenire.
Calfe obosite înalță cu trudă
Sfintele locașuri... Bucurie multă!
Bravi, întru-nălțare, cu viața plătesc
Oamenii destoinici... Din raiul lumesc,
Lacrimă și sânge cu iubire spală
Printr-o pomenire în cuvânt și fală...
Marea Mănăstire nu se mai surupă!
Jertfa ei de suflet, jertfa ei cea scumpă!
Ștefan și Moldova prinși prin legăminte,
Ctitoresc zidire, ctitoresc morminte...
Sufletul trăiește între ziduri reci,
Îngenunchi spre jertfa, orții... Pe poteci,
În mătănii curge râul de iertare...
În veșmânt de lacrimi, sălcii curgătoare
Își aduc prinosul de plâns și de șoapte,
De trudă și teamă, de singurătate...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre râuri, poezii despre rai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
Mereu văd chipul ei blajin...
Sunt doisprezece ani în plin,
Sunt doisprezece ani de viață
De când n-am mai cuprins-o-n brață.
Germanie, pământ stăbun,
Ești încă sănătoasă tun.
Voi regăsii a' tale arii
Oricând, cu teii și stejarii.
De dorul tău nu mi-ar păsa,
Dar e acolo mama mea.
Nu poți pieri, străbună țară,
Dar mama, poate, o să moară.
De când din țară am plecat,
Nu-i știu la număr - ce păcat! -
Pe scumpii mei ce zac în groapă.
Durerea inima mi-o sapă...
Îi număr totuși. Și, mereu,
Mai crunt sporește chinul meu,
De parcă prăvăli-s-ar morții
Pe pieptu-mi... dar se duc cu toții.
Pe când pierdut în gânduri stam,
Zori franțuzești mijesc la geam.
Cu zâmbetu-i ca dimineața,
De-alean german mă scapă soața.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre dor
- poezii despre vânt
- poezii despre tei
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre coșmaruri, poezii despre tăcere, poezii despre mâini sau poezii despre inimă
Rugă
Prin vremuri aspre eu străbat
Cu jale frământând țărâna,
Din când în când mai fac popas
Să mângâi stelele cu mâna.
Și cad și mă ridic și sunt
Precum o lacrimă ce șterge
Obrazul tristului pământ
Întemnițat de sacrilegii.
Iar îngerul mi-l țin aproape
Dar mai greșesc umblând pe cale,
Îți cer azi, Doamne - îndurare
Și pază gurii și iertare.
C-am rătăcit cărări spre Tine
Și am rănit cu-al meu cuvânt
Și tot mai des am fost înfrânt
De ură și de răzbunare.
Dar azi - voi răsădi iubire
În drumul meu spre mântuire
Voi unge răni adânci făcute
Cu mirul lacrimei durute.
.............................
Și când o fi să ajung la Tine
Să mă primești ca pe tâlharul
Ce a dorit să Ți se-nchine
Făcând din crucea lui altarul!
rugăciune de Angelina Nădejde (8 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre stele, poezii despre sacrilegiu, poezii despre prezent, poezii despre mântuire sau poezii despre iertare
Mai stai
Mai stai o clipă, vara trece
Și strânge-mă într-un sărut,
Când sufletul... încă petrece
Dinspre târziu, spre început.
Iubește-mă, este iar toamnă
Și-atinge-mă... să-ți fiu noroc,
A lacrimei iertare... doamnă,
Trupul arzând nebun în foc.
Cuprinde-mă și mă-ncălzește
La sânul tău... de-o fi să plouă,
Păstrează-mă și mă-ntregește
Cu stropi de dor, în lună nouă.
Mai stai... ascunde-mă în tine
Și-n visul ce te dezgolește,
Când vântul patimilor vine
Fără a ști... ce mai găsește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre ploaie
O, tu, iubită
O, tu, iubită
dinainte pierdută, niciodată-ntâlnită,
eu nu mai știu care cântec ți-i drag.
Nu mai încerc, când viitorul vine,
să te găsesc. Toate marile
imagini din mine, priveliștea văzută-n zare,
târguri și turnuri și poduri și
nebănuite cotituri de drumuri
și vlaga acelor tărâmuri
cutreierate pe vremuri de zei:
toate în mine se-nalță
spre slava ta, tu pierdută mereu.
O, tu ești grădinile
pe care le-am privit cu-atâta
nădejde. O fereastră s-a deschis
în casa de țară: și tu, gânditoare,
aproape c-ai intrat după mine. Am găsit
ulițe pe care tocmai trecuseși,
și uneori oglinzile vitrinelor
erau înc-amețite de tine și răsfrângeau speriate
chipul meu, brusc apărut. Cine știe
dacă n-a răsunat cântecu-aceleiași păsări
prin fiecare dintre noi, aseară?
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre poduri, poezii despre muzică sau poezii despre imagine
Când te întâlnești cu orice om trebuie să ții minte că înaintea ta se află Dumnezeu. Iată când și unde se află adevărata rugăciune. Pentru că la intrarea în biserică stau cerșetorii, iar noi trecem pe lângă ei spre icoane, spre cuvinte, spre slujbă.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Lev Tolstoi despre religie, citate despre icoane, citate despre cuvinte, citate de Lev Tolstoi despre cuvinte, citate despre creștinism, citate de Lev Tolstoi despre creștinism, citate despre cerșetorie, citate despre biserică, citate despre Dumnezeu sau citate de Lev Tolstoi despre Dumnezeu
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre foc, poezii despre dimineață sau poezii despre trecut
Ușurare
Azi iar te văd îngândurat
Și tremuri ca o domnișoară,
Sub masca ta, cea de bărbat,
Simt că ceva te înfioară.
Pe fruntea ta stau atârnate,
Împreunate, niște riduri
De-atâtea gânduri adunate
În mintea ta-n atâtea rânduri.
În pieptul tău încă suspină
Un dor nespus de-o lacrimă,
Când uneori te mai animă
Din amintiri, o patimă.
Vrei să te-abții, dar îți tresaltă
Pe undeva, pe sub cămașă
O inimă ce altă dată
Sălta așa de nărăvașă!
Și din preaplinul de iubire,
Dintr-o emoție sublimă,
Apare-n ochi o licărire
Și-n colțul lor, o lacrimă.
Și simți că treci în neființă
De nu lași lacrima să curgă,
Căci nu mai este cu putință
Spre spate anii să ajungă.
Când totul mege spre sfârșit,
Și amintirile-ți revin
Când lacrima ți s-a pornit
Ți-e chipul parcă mai senin.
Eliberat de-o lacrimă
Imi pari acum mai ușurat,
Însă preaplin de patimă,
Rămâi un om îngândurat...
20.04.2020
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
Florentina Mitrică (20 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre prezent, citate despre măști, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre gânduri sau citate despre flori
Bolta de vise
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fixă
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre sfaturi
Un cuget neîntinat
Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăiește
E ferice acum de el căci viața o primește
Cine dar azi se hrănește din al Domnului Cuvânt
El trăiește în lumină și merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu și Scriptura o trăiește
În viața lui de aici tot mai mult se curățește
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi și noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Și aleargă-n sfințenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieții cine-l caută acum
E pe-a vieții vii cărare și Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieții prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viață fără pată
Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruință căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăție Tu Isuse să domnești
Să ne fii stăpân în viață odată să ne primești
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ți slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îți fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre cuvinte
În casa mea ...
În casa mea cu-arome de cetină de brad,
Sub șemineu-n care se zbat luciri de foc,
Pe-un pat făcut în grabă din flori de busuioc,
Lângă iubita-mi dulce, mă las încet să cad.
Îi mângâi părul galben, ca spicele de grâu.
Se-apleacă peste mine cu ochii scânteind.
Se-aude, ca prin ceață, doar focul pâlpâind
Și cetera iubirii, ca susurul de râu.
O aripă divină întinde peste noi,
Pe inimile noastre, care-n mănunchi se zbat,
Pe pielea ta virgină, pe zâmbetul curat,
Veșmântul ei de purpuri, văzând că suntem goi.
Iubita mea frumoasă, cu mersul tău mlădiu,
Îți las o sărutare în palmă amanet.
Din vorbe negrăite-ți compun un nou sonet,
Adulmecând arome din trupul tău, când scriu.
Rămâi în casa noastră, mireasă să te fac
Și lasă-n urmă viața ce-n ceață s-a pierdut.
Din inimi regăsite, din timpul ne-nceput,
Să ancorăm o punte-ntrupată pentr-un veac.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre zâmbet sau poezii despre virginitate
A iubi, a dărui
A fost odată o poveste
Între o fată și-un băiat,
El se îndrăgosti firește
De-o fată oarbă de la sat.
Vedea în ea o zână bună
Și o iubea ca un nebun,
Venea la ea pe soare, lună,
Știau vecinii din cătun.
Fata mieroasă în cuvinte,
El veșnicul îndrăgostit,
Cu sufletul deschis, cuminte,
Veni la fată în pețit.
Ea îi răspunse cu durere,
Cu drag, cu tine aș pleca,
Nu pot, sufletul îmi cere,
Să mă mărit când oi vedea.
Trecură ani, sperând iubire
El tot în dragoste credea,
Și într-o zi primi o știre
Că fata în spital era.
Spuneau vecinii, ea căzuse
Pe scara casei coborând,
Noroc că cineva văzuse
Salvarea apăru curând.
El de atunci în fiece zi
Pe la spital, la ea venea,
Sperând că bunul Dumnezeu
Va fi cu fața și spre ea.
După un an spitalizare
Fata din comă se trezi,
Zise simplu, ce visare
Și spre căsuța ei porni.
Acolo plin de fericire
Băiatu-n prag o aștepta,
Aici la casa ta iubire
Ai zis când vezi te-oi mărita.
Băiatul plin de fericire
Cu părul lui de negru corb,
Fata-l privi și cu uimire
Îl întrebă, ce tu ești orb!
Atunci căzu ca o cortină
În fața lui era doar ea,
Cu-n gest firesc o luă de mână
Și-o întrebă dacă-l vedea.
Acum te văd și ești aici
Dar ce să fac cu tine orb,
Îmi e rușine de amici
Eu măritată cu un scorb.
Îmi pare rău, acum văd lumea,
Sunt ca o pasăre în zbor,
Crede-mă că ar fi culmea
Să stau cu orbul în pridvor.
Uimit de cele auzite,
Cu glasul tremurat, ușor,
Cândva tu îmi spuneai iubite,
Nu mă vedeai, dar ți-era dor..
Străina mea, mergi înainte,
Să știi că nu sunt supărat,
Însă mai am o rugăminte:
Iubește ochii ce ți-am dat.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre știri, poezii despre vecini sau poezii despre supărare
Glossă pentru casa bătrânească
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Nucul bătrân și banca de la drum
Le văd în ceața vremii și acum.
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Și un copil să redevin aș vrea.
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Să mă întorc copil, încă m-așteaptă.
A nins în mine și-am argint la tâmple
Și pleoapa-i grea și ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... și... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.
Și cățelușa pare-ncremenită.
Privește-n gol o nevăzută țintă.
Poate-au venit bunicii să privească,
Mânați de dor, căsuța bătrânească.
Iar noi, cuminți și plânși, îi așteptăm
Și clipa revederii o visăm.
Nucul bătrân și banca de la drum
S-au gârbovit de plâns și timp de-acum.
Când bate vântul, parcă aud târșiți,
Pașii celor din cer abia veniți.
În ploaia rece, cade în pridvor,
Adesea, și o lacrimă de-a lor.
Bătrânul ceas măsoară alte timpuri,
Noi trecem gârboviți de anotimpuri.
Le văd prin ceața vremii și acum
(S-au rătăcit în colbul de pe drum)
Privirile de plâns încețoșate...
Ei, cad uitați ca două păsări moarte...
Le-au cenzurat căderea din înalt,
Iar ei, bătrâni și triști, n-au mai aflat
Ce-n sufletele noastre se ascunde.
Se-aude-un clopot al durerii mute...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Bunica lung oftează, dar degeaba...
Mă văd zburând cu fluturii spre soare
Spre drumuri de speranță. Ce candoare!
Dar dintr-o dată, pe sub nori de pleoape
Se scaldă fața-n lacrimă de ape.
A fost decât un vis... oh, v-am pierdut!
Dar vă iubesc, bunici, atât de mult!
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
În zorii zilei, tata dă cu sapa.
Poate că sparge-n el amărăciunea
Pierdutei clipe, începând de lunea.
Ori poate-i ruga sapei către cer,
Când eu, în somn, bunicule, te chem.
Tu ne privești ca ieri. Și-n ciob de piatră,
Precum un înger inima tresaltă.
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea...
Oh! Cât aș da să vă mai pot avea!
Dar azi îmi dorm secundele la tâmple
Lucind în van ca niște pietre scumpe.
Mi-e părul nins ascuns sub o basma...
De tine-mi este dor, bunica mea!
Și în copilărie mă-ntorc atunci plângând,
Vă caut ne-ncetat, vă caut rând pe rând.
Și un copil să redevin aș vrea,
S-o strâng în brațe pe bunica mea,
Să-i mângâi părul nins de sub broboadă...
Iubirea mea un foc spre cer să ardă.
Oh! Îmi doresc să fiu copil mereu,
Să-l strâng în brațe pe bunicul meu
Și-n leagănul copilăriei mele
Să alergăm desculți pe drum de stele.
Și un copil să redevin aș vrea...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea.
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa.
Le văd prin ceața vremii și acum
Nucul bătrân și banca de la drum,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Casa bunicii, marea ei ogradă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre copilărie, poezii despre plâns, poezii despre apă sau poezii despre înălțime
Romanță fără final
Mai ții minte când, în Casa Sfântă,
Peste prag, pășirăm cu sfială,
Ascultând cum păsările cântă
Arii dintr-o operă regală?...
Spre Altar ne îndreptarăm pașul,
Ne-am jurat credință spre vecie,
Și sfioasă, tremurându-ți glasul,
Ai jurat, atunci, să-mi fii soție...
Din icoane, răspândeau mânie
Și Maria și Iisus și sfinții,
Ce-nsemna, la tine, veșnicie,
Ce-nsemnau bărbatul și părinții?...
Care jurământ, când tu-l uitasei
Încă dinainte de-a te naște?...
Cum să 'nalți, semeț, deasupra casei
Steg trădării,-n sfântă zi de Paște?...
Nu ne-a fost sortită cununie,
Lumânările nu ne-au fost strajă,
Toate-au fost doar visuri pe hârtie,
Așternute-n clipele de vrajă...
Tu mi-ai scris doar, "Dragă cavalere,
Mă mărit, croiește-ți altă soartă,
Nu mai alerga după himere,
Eve vei găsi la orice poartă!"...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre soție, poezii despre sfârșit, poezii despre promisiuni sau poezii despre nuntă
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre Soare sau poezii despre uitare
Avatar
Când stai, răpit de visuri, în seara-nsângerată
De toamnă, lângă mine, și gândul tău l-ascult,
El o poveste-mi spune de-o țară depărtată -
Povestea lui trăită în vremea de demult.
O, da, erai amicul lui Phidias odată,
Și compunând o odă mergeai încet-încet
Spre casa lui cea albă de artă-nfrigurată,
Iar eu eram o sclavă venită din Milet.
Era aceeași seară de toamnă-nsângerată,
Să te privesc rămas-am pierdută-n colț de drum,
Iar ochii tăi pe ochii-mi s-au pironit deodată
Și mi-ai surâs atuncea surâsul tău de-acum.
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre sclavie, poezii despre prietenie, poezii despre ochi, poezii despre gânduri sau poezii despre alb
Tată Sfânt te onorez
Îți aduc cinste onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tată eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum
Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre mulțumire
Tatălui meu
Am fost și încă-ți mai sunt
Copilul dorit pe pământ,
Purtată pe umeri - odată
De tine, iubitul meu tată.
Acum tu mă porți doar în gând
Tristeți lângă tine- ancorând
De doruri ce tainic te-apasă
Că nu ai copilul - acasă.
Nu judeci, nu plângi, doar oftezi
Crâmpeie de viață - așezi
Pe pernă, când somnul nu vine
Și asta în viață - te ține.
Mă vezi alergând prin ogradă
Prinzând primii fulgi de zăpadă
Cântând pe ascuns o colindă,
Peltic, la oglinda din tindă.
Ai vrea să mă mângâi pe frunte
Chiar dacă ți-s mâinile frânte
De muncă; de-o viață trudite
Și dor, dor, taicuță... și sunt obosite.
Dar lasă durerea, acuși o să treacă
Ca vine lumina și casa se îmbracă
Cu mândrii nepoți și cântec de stea,
Vin toți să te vadă... azi e ziua ta!
poezie de Angelina Nădejde (27 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe sau poezii despre tată
Ca ultimă dorință
Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viață ne-am și amăgit.
Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
și prin livezile ce iară înfloresc.
Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri și banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.
Te mai aștept prin vise păcătoase
ori pe alei ce șerpuiesc prin Burg
și te mai strig din nopțile ploioase
când stropi pe fața ta mai curg.
De-o viață am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău și bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.
Mi-e dor de nopțile trăite-n doi
și nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg și la război
o Muza mea, o Muza mea...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre apicultură, poezii despre versuri sau poezii despre război