Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Descântec la vămile văzduhului

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiți până diseară,
fiți pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
și urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,
spicele răsună
de argint de lună,
eu secer secară
și o duc la moară,
și curge făină,
o cern în lumină,
și-o ud la izvor,
cu apă de dor,
și o coc la foc,
și-o scot la soroc,
și-o împart la fire,
pentru pomenire,
să-mi fie pomană
când trec printr-o vamă,
unde mă așteaptă
să o dau ca plată
pentru a mea vină
îngeri de lumină


Pământul de jale
plânge cu izvoare,
spre pleoapă-și revarsă
jalea strânsă- casă,
când cel la soroc
nu are noroc
și când cel drept moare
fără lumânare,
când la priveghere
ceru-i gol de stele,
când banul de- aramă
nu se dă ca vamă.

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare,
eu vă descânt iară,
descânt de secară,
descânt pentru moară,
să curgă faină,
s-o cern în lumină
și-n ochi de fântână
cu argint de lună,
și-n ochi sfânt de har,
de agheazmatar,
să o frământ pită
pentru a mea ispită,
s-o frământ busuioc
pentru al meu noroc,
să o frământ cale
pentru-a mea plecare,
s-o frământ aramă
pentru a mea vamă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Descântecul argintului

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
țesute-n cunună
la o mânăstire
dintre cimitire
cobori pe-o scară,
cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veșnic
luminat de-un sfeșnic,
unde stă cu taină
pe lemn de icoană
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.

În casa-n ruină,
unde nu-i lumină,
păsările morții,
în puterea nopții,
ciugulesc din viață
până dimineață -
sufletul meu geme
de grele blesteme,
de jertfă de sânge
altarul meu plânge.

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
vii pe lumină
în casa-n ruină,
sfințit la icoană
și să-mi fii pe rană
un balsam de sfinte,
de bune cuvinte,
și să-mi vii în vise,
unde sunt închise
gânduri de păcate,
patimi îngropate.
Dansând prin cuvinte
ca printre morminte
păsările morții
dau târcoale porții,
dincolo de care
Sfântă Născătoare
la viață cheamă,
în chip de icoană.

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
te duci la stele,
ningă cu ele,
s-alunge din noapte
păsările toate.
Amin

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut și nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.

Zadarnic caut, că nu mă găsesc...

Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...

Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Mihaela Banu

Pe unde ești?!

Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi -ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.

Mă rog de lună... -nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.

Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.

Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-... la margini de izvor.

Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-!... când inima ți-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care -nfioară,
Când visele încep prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zidul meu de Ană

Când a venit, așa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de țintă-n viața mea
citind, în șoaptă, dincolo de ea.

Purta în păru-i albe flori marine,
adâncuri de oceane pe retine,
cald susur de izvor în răsuflare
și-n pas molatic... dulce cadențare.

Stăteam închisă-n putredul meu trunchi
ca sufletul să-mi cadă în genunchi
când ea, din stele scurse pe pământ,
un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.

Într-un acord de liniște deplină
și îmbrăcată-n straie de lumină,
eu o țineam ca un copil, de mână,
și-o imploram cu lacrimi să rămână.

-Nu pot stau, însă, te rog, învață
trăiești clipa cât o-ntreagă viață
și-ai -nțelegi, sub timpul tăvălug,
iubirea-i ca o ardere pe rug,
iar restul doar o lungă așteptare
în care orice vis spre ziuă moare.

Și-n timp ce firul magic mi-l scurta
de mine tot mai mult se-ndepărta
lăsându- femeia de-altădată
în zidul meu de... Ană-ncătușată.

poezie de
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început –mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Reverie

I. Într-o zi, pe la chindie,
lâng-un fir de păpădie,
găsii dorul mândrii mele
înglodat în temenele.
Cu mâinile amândouă
îl spălai, din ochi, cu rouă
și-l strânsei la piept simtă
inima cum îmi palpită.
Cu emoție și teamă
simții glasu-i cheamă
de aproape, de departe
unde gândul ne desparte,
de departe, de aproape
străbătând dealuri și ape.

II. Privesc întâi spre răsărit,
iar chipu-ți e la asfințit
Te strig, dar nu poți să-mi răspunzi,
ești printre orbi, flămânzi și surzi,
lumină n-ai poți vedea
e chipul meu, e vocea mea,
de-mpingem timpul îndărăt
tu ai uitat și cum arăt,
dar chipul tău, în visul meu,
dispare, apărând mereu,
întind o mână te-ating,
dar lumânările se sting,
miros de smirnă, fum și jar
se simte până-n sărindar.
Cel dor nestăvilit vrea,
dorința ta, ofranda mea,
merg la Creator cer
o viață plină de mister
pentru noi doi, pentru vecie,
în care tu și eu să fie
pe-aceeași cale nemurire
în drumul către mântuire,
să nu ne putem despărți
de-om reînvia ori muri,
cum umbră-om nu se despart
și totul, totul își impart,
că putem sta doi pe un loc
cu-aceeași vrajbă sau noroc,
cu-aceeași grijă și speranță,
cu eleganță și prestanță.
cu apă, aer, soare, foc,
legând ursita de noroc,
îngemănați pe veșnicie
la rădăcini de păpădie,
agheasma pusă-ntr-o cofiță,
legați de-un fir de garofiță,
ca dăltuiți într-o figură
de heruvim sau creatură.

III. În cea zi, pe la chindie,
te-am numit melancolie,
numai vântul când adie
pletele mi le mângâie,
numai ploaia când revarsă
îmi sărută gura arsă,
numai noaptea când coboară
în mantia-i mă-nfășoară
și nimeni, nimeni nu știe
culeagă păpădie.
Dar, privind spre deal, la vie,
te văzui copilărie,
tinerețe, bătrânețe,
patru ochi și două fețe,
două guri îngemănate,
mâinile împreunate,
părul ne crescuse-n iarbă,
via parcă sta fiarbă,
gustăm din mustul vieții
și porumba tinereții,
stăm tâmplă lângă tâmplă,
la final asta se-ntâmplă:
stelele, noaptea și luna
ne-or veghea întotdeauna!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Rondelul cafelei

câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte
când beau la bar cu cineva
îmbie cu-atâtea oferte

rog toată lumea să mă ierte
pentru viciul meu de catifea:
câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte

de când a prins nevasta să mă certe
eu nu mă-ntind cu nimeni la peltea
și-n loc să mă mai duc la cafenea
mai cer de la Ulyse sau Laerte
câteva boabe de cafea...

rondel de din manuscris (2015)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

La mulți ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot apuc,
Din brațe, să nu te mai las când mă duc...

Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăgostit de-o singură lumină

Îți amintești, iubire, mai ții minte,
De fiecare dată-ți prindeam mâna
Și-o petreceam așa ca Săptămâna
Mare, acoperiți doar de cuvinte?

De fericirea izbucnea în lacrimi,
Doar eu ți le strângeam degrabă,
Când le sorbeam silabă cu silabă,
Iubindu-ne sub sfeșnice de patimi?

Și-ți amintești de gura mea iubită
Când te ținea în zbor până și ziua,
Iar tu îmi murmurai "Iubite, piua"
Și adormeai pe mâna-mi adormită!

Pândiți eram la colț de Găuri negre,
Când noi treceam prin fiecare vamă,
Doar în arginți plăteam, nu în aramă
Luntrașului, vadă că nu vede.

Sfințim și clipa-n viața de acum,
Suntem pe bolta noastră din odaie,
Și-aluatul pâinii doarme în copaie,
Cuptorul cere-n flăcări -l îndrum.

Suntem doar două stele căzătoare
Ce nasc și cad de mână pe pământ,
Legați cu ani lumină de-un cuvânt,
Iubiți de-a lor iubire și de-o Mare.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminesciană

"Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare",
Mândrei mele-i vine pofta de iubire cel mai tare,
Iar când luna își revarsă "voluptoasa ei văpaie",
Voluptoasă și iubita se revarsă vâlvătaie.

poezie de din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (8 martie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... -ți port demn nume... să nu moară!

poezie de (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea...

ți-aș da o floare la sfârșit de an
și-o dulce sărutare,
și-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci și-amare

dulceața când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceață

ți-aș da un drum știi vii,
mereu, mereu la mine
și dulce aș fi și te-aș iubi,
pe tine, doar pe tine

iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău doare,
aș vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare

căci floarea inimii îmi ești,
și simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieși din piept,
să nu mă rupi de tine

m-ai amețit cu un cuvânt
și amorțit mi-e visul,
beția ta m-a tot cuprins,
și-mi place asfințitul

și-mi place râsul tău nebun,
și când mă cerți îmi place,
vreau cu tine peste fum,
vreau cu vino-ncoace

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rătăcire

Mă-ntreb la răsărit și la apus, pe unde-mi umblă gândurile toate?
Răspunsuri caut, doar pe unde nu-s și nimeni să-mi răspundă, nu mai poate.

Nu privește nimeni cum deschid, din când în când un ochi înspre lumină,
Tăcerile, poemele,-mi ucid și versul meu e doar păcat și vină.

Și cum să fie, când nu mai sosesc, nici primăverile ca altădată?
Iubirile, pe rând, se ofilesc, speranța e în ceruri suspendată.

Albastrul moare pe spinări de chriști, însângerat sub lovituri de ură
Și cum îndrăznești mai exiști, când doar blesteme înfloresc pe gură?

Dospesc orgolii și în bob de grâu, că, plouă cu venin și cu otravă,
E doliu și în apa mea de râu și salcia-ngenunche, grav bolnavă.

Și marea, Doamne, a rămas în larg, nu mai sărută țărmul și-o să moară,
Ca o corabie fără catarg, ca un arcuș, fără a sa vioară.

Nu mai răsar și nici nu mai apun. S-a-nghesuit și timpul de durere
Într-un balon anemic de săpun, cu rănile deschise, la vedere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mânia Domnului

Când va veni...

Mânia Domnului
În timpul somnului
Pe timp de furtună
În nopti fără lună
La locul de rugă
Orașe distrugă
plouă cu pietre
Toți zeii să se certe
Să-ncalce legământul
Să-nfurie vântul
Când noaptea veni
Din cer se-auzi:

Înapoia Mea...

Cu toții să fiți
Veți fi pedepsiți
Pentru neascultare
Veșnică nepăsare
Veți pieri cu Pământul
Rapid ca și gândul
În colț de univers
Trecutul va fi șters
Din mințile voastre
Din zările albastre...

Iar raiul...

Va fi pentru cei
Blânzi ca niște miei
Ce-mi dau ascultare
Ce pot sta lângă soare
Fără să se ardă
Doar binele vadă
Cu îngerii în cor
Cânta-vor imnul lor.
În zi de Sabat
Flori morților împart.

Să știți...

Că mult am iubit
Întregul infinit
Iar floarea albastră
Numita a voastră casă
Va dispărea în timp
Ca un anotimp
Ca soarele de vară
Ce apune spre seară
Făcând-o piatră strălucitoare
Rubin la a mea cingătoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Noaptea razelor de lună

Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.

Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite – leagănul de dor.

Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt

Și pot, în versuri, totul adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii -mbun
Într-o lume care pare apună.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Noaptea razelor de lună

Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.

Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite – leagănul de dor.

Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt

Și pot, în versuri, totul adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii -mbun
Într-o lume care pare apună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de îndoliere

Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urm㠖
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-, măicuța mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.

Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.

În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când anii trec...

Când anii trec ca norii și oamenii ca vântul
Viața noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Și undeva în cale stă neștiut mormântul
Și nimeni nu cunoaște în care țintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înțeleaptă
Dă-ne umblăm
Ca în veșnicie sfânta-mpărăție
Dulce s-o gustăm.

Când viața ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
nu știm cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viața ni-i în urmă am vrea tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge și-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinerețe, și soți, și legământ
Le risipim în patimi, și-n râs, și-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem prețul sfânt.

Când anii trec ca norii și stările ca vântul
O, suflet scump grijește-ți avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ții și legământul
Ca învii cu ele din orice țintirim.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook