Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vânătoare de șoim

fragment

în zori de zi când cea din urmă stea
este sătula de isprăvi nebune
un prinț al vânătorii povestea
și-un gramatic nota ce i se spune

"mai mare-n evul ce mi s-a predat
o altă întâmplare nu există"
- marite domn! am un condei ciudat:
în loc de "mare"-a scris cu lacrimi "trista"
"afară astrul zilei neclintit
sună din bronzuri vechi ca o fanfară"
- măria ta! condeiul meu smintit
notează "înlăuntru" nu "afară"
"la fel de-aprinsă-n învelișul ei
simțeam bătaia sângelui în vine:
o flacără sporindu-se-n ulei"
- stăpâne! s-a notat aceasta bine
"de patru zile șoimul aștepta
flămând cu ochiul galben cum e luna"
- să fim mai drepți cu el măria ta!
"de patru zile" nu: "dintotdeauna"
"în colivia-i strâmtă fără somn
lipsit de zari murea de trandavie"
- sunt zari care se nasc mărite domn!
și scăpară cumplit în colivie
"aidoma cu el tânjeam spre cer
să-ndestulez vederile-mi auguste"
- stăpâne! poftele măririi cer

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Domn din ceriu

De când Domnu' s-a născut

Domn din ceriu

Și pământu' l-a făcut
El bine l-a priponit
De patru stâlpi de-argint.
Și cerul l-a-mpodobit
Tot cu stele mărunțele
Și cu luna printre ele,
Cu soarele strălucind
Tot pământul luminând,
Pe oameni înveselind.
Fire-ai gazdă sănătoasă,
Sănătoasă, veseloasă,
Cumu-i colinda frumoasă.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mistrețul cu colți de argint

Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os și zicea:

- Veniți vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistrețul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roșii, ori iepurii mici...

Dar prințul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuș căprioara cuminte
și linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviți cum se-nvârte făcându-ne semn
mistrețul cu colți de argint, nu departe:
veniți -l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și apa sclipea ca un colț de mistreț.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviți cum pufnește și scurmă stingher,
mistrețul cu colți de argint, peste plaiuri:
veniți -l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foșnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și iarba sclipea ca un colț de mistreț.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviți unde-și află odihnă și loc
mistrețul cu colți de argint, din poveste:
veniți -l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreț.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Și luna sclipea ca un colț de mistreț.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreț uriaș, și cu colții
îl trase sălbatic prin colbul roșcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistrețului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună și plânge?
Ce veștedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistrețul cu colți ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prințul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul și sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinți după creste luna
și cornul sună, însă foarte puțin.

poezie celebră de (1945)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Valeriu Butulescu

Ileana: Alo, da! Cine e la telefon? Secretariatul general al Împărăției? Cine? Măria Sa Împăratul? Da... Vi-l dau imediat pe Făt-Frumos... (Făt-Frumos, obosit de luptă, preia telefonul.)
Făt-Frumos: Alo! Da, Măria Ta! Făt-Frumos la telefon. Nu Făt-Frumos din tei... Făt-Frumos din Balta Albă... Cum? Ce fac? Mă lupt, Măria Ta... Pentru slava și onoarea Măriei Tale... Mă lupt cu un pârlit de zmeu, care-și spune Zmeul Zmeilor... Cum? Să nu mai luptăm? Aaaa! S-a semnat tratatul de pace cu toți zmeii, fără deosebire de naționalitate... Să depunem armele? Am înțeles, Măria Ta... (Obosit, se așează pe scaun. Zmeul Zmeilor se așează și el, cu spatele la Făt-Frumos.)

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

De șapte zile

Mi-e trupul gol și sufletul plin ochi
Privește printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve și la draci.

De șapte zile poate și mai bine
Mă pune visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.

Mi-e trupul rob și sufletul stăpân
De șapte zile, poate și mai bine
Privește peste vârfuri către tine
Se uită-n cer și zice: mai rămân.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrajă de dragoste

Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Eu nu ridic vânt
De la pământ,
Ci cerul tău
În capul meu,
Și razele tale
În genele mele.
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Și patruzeci și patru de răzișoare,
Patru ține-le ție,
Patru dă-mi-le mie,
Două să mi le pun la sprâncene
Și două la umerii obrajilor,
La toți feciorii par,
Cireș de munte înflorit,
Cu mărgăritare îngrădit.

folclor românesc
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zile

Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase

E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Și speranță nouă

Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat

Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă

Sunt dorințe împlinite
Și dragoste nebună
Cu ploi pe sfârșite
Și nori ce se adună

poezie de
Adăugat de Ramona RosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă poeților

BALADĂ POEȚILOR

Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu și Mare Domn.

Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.

De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veșnicie dus.

Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
de viață detașat.

Plâng prieteni și frați
în condeiul stingher,
la priveghi adunați,
când duh urcă spre cer.

Cu lacrimi amare
roagă pe Dumnezeu
ca să-i dea iertare
și pacea Lui, mereu.

Ca un Tată ceresc
îi luminează har
din destin pământesc,
pe al morții hotar.

Suspină și Luna
în raze de argint,
împletind cununa
pe astrul răsărit.

Speranța nu moare
în ploaia de tristeți,
ci în zori răsare
cu har în alți poeți.

Ei duc făclia-n gând
la comemorare
și rescriu, lăcrimând,
vers de neuitare.

Curcubeu brăzdează
zarea-nlăcrimată,
pe poeți așează
în Rai laolaltă.

*In memoria poeților uciși de pandemia COVID-19
Dumnezeu să-i așeze la masa creatorilor!

Maria Filipoiu

cântec, versuri de (12 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Restaurare

În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc…
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.

Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau…
Lumini mă-mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.

Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.

Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper…
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.

Acum ajunsă e regină, inima voioasă
Desăvârșită-n timp, albă ca o mireasă…
Din somn reînviată viața cu-al său drum,
Acum restaurată, din ce-a fost în fum.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am plecat să colindăm

Am plecat colindăm
Domn, Domn -nălțăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn -nălțăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn -nălțăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn -nălțăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn -nălțăm
Ci-au vânat un iepuraș
Domn, Domn -nălțăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn -nălțăm
Veșmânt moale Domnului,
Domn, Domn -nălțăm

folclor românesc
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Înflorirea pomului interzis

În flori de măr, ce-așteaptă vara,
Coboară chipul tău din Cer
De-aceea-mi iau și eu chitara
Și-un cântec de la Cer mai cer,

Să pot prin cânt să-mi spun menirea
De-a fi cu tine-n flori de mai,
De unde-adună-n zori iubirea
Albine care zboară-n Rai;

Ești tu, minune, adiere
Ce-alină agitatu-mi somn,
Când vreau, cu-a dragostei putere
Să pot a-ți fi în ceruri domn;

Degeaba însă tăinuiește
Dorința-n florile de vis
Când știu că Cerul înflorește
Și astăzi pomul interzis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măria sa țăranul

Reforma din agricultură
La-ncoronat ca rege, demn,
Și-n loc de sceptru îi dădură
O sapă zdravănă, de lemn!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coardele iubirii

Aș vrea -Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt...
Și au rămas atâtea note fine
Prea trist și-amarnic vibreze-n lut.

Însă ecoul lor cu freamăt dulce,
Cu zvon prea stins, nesigur și timid
Cum s-a rugat tâlharul de pe cruce,
Se-nalță către cer la asfințit.

Și-un singur dor nelămurit în slovă
Ca o scântee luptă înadins,
Cum s-a luptat și omu-ntâi, sărmanul,
În val de lacrimi pentu Paradis.

Eu nu vibrez ca în Eden, Stăpâne,
Eu cânt cum pot din strunele de lut...
Aș vrea -Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt.

poezie de (16 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Cuzum

Fata din altă lume

Apariție bălaie, conturată angelic

în toamna ce-o aștepta

aur din plete să-i soarbă,

pentru galben de frunză.

Din ochii podoabe regale,

alexandrite,

ziua smaralde, noaptea rubine,

s-amestece tonuri

pentru foamea de ruginiu a pădurii.

Cu boabele-i din dorul

de Picior de plai,

s-a pus toamna pe plâns.

Zile în șir a tot cernut

fiere din cer plumburiu.

Din rest de lacrimi,

în sinoptică hartă

cu inserții sticloase de rece,

și-a țesut toamna

cuvertura de brumă.

În mijloc, un chip bălai

cu gând încălzit

de străluciri ce duc

spre Gura de rai.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Puterea mea stă în condei

Afară-i noapte și-i târziu;
Îmi iau condeiul, vreau scriu,
Dar gândurile mi se-abat
Pe firu-n patru despicat.
N-am liniște, nici somn nu nu am,
Lipită stau de-un colț de geam,
Scrutez în noaptea lungă, grea,-
Poate în zori te-aduce ea.
Târziu, pun mâna pe condei
Tot iscodind veun nou temei.
Vorbele-mi vin cu greu și pier,
Îmi arunc ochii către cer
Și-o muză mă sărută blând,
Trimițând gânduri după gând
Și nu-mi mai pasă nici de zei,
Puterea mea stă în condei!
Când vorbele se năpustesc
Le iau la rând, le iscodesc,
Într-un catren le-adun, în snop,
Chiar de vreun vers rămâne șchiop.
Și-adun catren după catren
În manuscrisul meu peren,
Cântând iubirea-n poezii,
Din asfințit în zori de zi.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn
Și veștile mă întristează
vine iar același domn
Și-mi bate-n ușă la amiază
Lăsați-mi draperia trasă
Și storurile fără fantă
Că vin tristeți care m-apasă
Cu energie radiantă;

Și nu-nțeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat și buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Și-am să m-ascund ca arlechinul
În nu știu care colț de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Și m-au pisat atâtea tare
Cum se pisează grâu-n piuă:
Aș vrea dorm și nu mai pot
mi s-a suspendat permisul
Patrulele precum socot
Vor cere le spun și visul
La care încă n-am ajuns
Că patul meu e prea departe
Și vine frig și m-a pătruns
Că geamurile vieții-s sparte

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn
Și veștile mă întristează
vine iar același domn
Și-mi bate-n ușă la amiază
Lăsați-mi draperia trasă
Și storurile fără fantă
Că vin tristeți care m-apasă
Cu energie radiantă;
Și nu-nțeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat și buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Și-am să m-ascund ca arlechinul
În nu știu care colț de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Și m-au pisat atâtea tare
Cum se pisează grâu-n piuă:
Aș vrea dorm și nu mai pot
mi s-a suspendat permisul
Patrulele precum socot
Vor cere le spun și visul
La care încă n-am ajuns
Că patul meu e prea departe
Și vine frig și m-a pătruns
Că geamurile vieții-s sparte

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa ai și rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.

Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o să revii!?

Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt lecții ce-ar trebui știute de cum ne naștem. Și teme fără de care viața ar fi fără savoare. Dar mai ales, sunt zile în care punem tot raiul "scăpat" din cer. Doar ACUM trăiești, mâine e doar un posibil "mai bine" zilei de astăzi...

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Nuntă și jale

Azi e nuntă la palat
Toată lumea-i bucuroasă
Că prințesa cea frumoasă
Cu un prinț s-a măritat.

Invitații vin grăbiți
În veșminte rafinate
Și-aduc daruri minunate
Celor doi îndrăgostiți.

Ce ospăț sărbătoresc
S-a pornit în sala mare
Nobilii, fără-ncetare,
Beau, mănâncă, chefuiesc.

Sună muzica frumos
Zeci de mândre siluete
Se întrec în piruete
În decorul fabulos.

Chiar și luna s-a oprit
La fereastră privească
Nunta aceasta împărătească
Cum nu s-a mai pomenit.

Doar în sat, pe lângă dig,
Plânge-o mamă cu durere
Văzând cum copilu-i piere
Că-i flămând și-i este frig.

Și-L roagă pe Dumnezeu
Și adânc îi e oftatul:
"Doamne, nu îmi lua băiatul,
mai bine să mor eu".

Dar nu-i blestemă deloc
Pe cei ce petrec la nuntă,
Ci în taină se încruntă
Că ea n-a avut noroc.

poezie de (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor in amurg

Sunt inserarea zilei ce tocmai a trecut
Si zorii diminetii ce vor rasari,
Eu sunt amurgul tau ce astazi l-ai dorit
Iar maine…surasu-n roua-mi vei zari.

Voi curge-ncet pe frunze zgribulite
Sperand ca-mi voi gasi culcus
In palma ta…pe gura ta, iubite,
Facuta pentru mine dintr-o stea caus.

Si de-oi pica pe bruma de pamant
Ramasa printre firele de iarba,
Aduna dragul meu iubit
Cristalele si da-le din nou forma
Ori lasa-ma, incet spre mare sa ma scurg
In valuri dorul greu sa-mi plang.

De n-ai de gand sa ma opresti
Mai bine lasa-ma sa fiu amurg,
Asa as sti ca ma zaresti
In cer, in apa si pamant.

poezie de
Adăugat de ANONIMSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook