Amurg
Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.
poezie de Alexandru Răduț (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi albaștri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Amurg de toamnă
La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
și dezbrăcau copacii
în lacrimi
și sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută esența în vis
Au uitat să privească
ploaia și copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe și scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută copacul
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre copaci, poezii despre început, poezii despre tăcere sau poezii despre cuvinte
Scheletice umbre
Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Și lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-și cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Și totuși, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecțiilor dureroase
Și nu se mai feresc,
De complita moarte, ce ușor sosește....
Și prin ceața nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Și plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...
poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre violență, poezii despre oraș, poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre agresiune sau poezii despre absurd
Iubirea nu e pe furiș
O lacrimă ce stă acum să pice
Lucește ca un diamant nepretuit
Și dorul de pe gene se prelinge
Nu îi dau voie, viața nu m-a biruit
Astept soarele ce sărută marea
Să urce si pe cerul meu de vis
Să luminez cu gândul toată zarea
Iubirea mea deschide un paradis
Transform lacrima-n perle sidefate
Iubirea într-un baldachin cu flori
Mereu sireag la gâtul meu purtate
Prima întâlnire ce-mi dă acum fiori
De mână m-ai luat, în viață am plecat
Purtați in vis cu ochii mintii deschisi
Cu puterea gândului m-ai si fermecat
Trăiți deschis, iubirea nu e pe furiș
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre gânduri, poezii despre rai, poezii despre perle, poezii despre ochi, poezii despre lumină sau poezii despre iubire
avalanșă-n munți
tăcerea acoperind
toată durerea
haiku de Alexandru Răduț (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre munți sau citate despre durere
Lumini și umbre
tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit
s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălțat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel
se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minții plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini și umbre
nicio femeie nu mai e zidită.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre jocuri, poezii despre hărnicie sau poezii despre femei
Nedescifratul limbaj
Nu mă cunoști doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puțin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simți,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ți-o citește, și minți
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat și se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînțelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre lectură, poezii despre inimă, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Prințesa mea cu ochii albaștri
Prințesa mea cu ochii albaștri
Ca două limpezimi de cer,
Te-ai coborât ușor din aștri,
Când ai văzut că sunt stingher.
Te-ai zămislit ca o părere,
Născută dintr-un vis cu har
În care-ascunsele mistere
N-au niciodată vreun hotar.
Și-acum din dulcea mea visare
Tu vii la mine și-mi zâmbești,
Fiind o eternă întruchipare
A patimilor omenești.
De ești aievea, tu rămâi,
Prințesa mea cu ochii albaștri,
Căci ești femeie mai întâi
Și-apoi îngemănări de aștri.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre graniță sau poezii despre albastru
Clepsidre sparte
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit
mirosul nefiresc de frunze moarte
îmi aduce-aminte de tristul sfârșit.
destinul vieții cu miros de carte
alunecă prin sânge smerit și spășit
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.
mi-au rămas cuvintele fidele consoarte
cu gust de miere strânsă-n asfințit
cred că poezia mă va duce departe
mărgăritarul pur a tot ce-am simțit.
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre soție, poezii despre smerenie, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre nisip
Glossa ploilor de vară
Liane de verde s-au strâns...
Veghează al ploilor plâns!
Veghează tăcerea din noi,
Iubirea-mpărțită la doi.
Și-n tainica noapte de vis,
Doar eu sunt poemul nescris
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Ocean și nisip mișcător...
Liane de verde s-au strâns...
Îmi pare că-i ultimul plâns.
În mine ard ploi de furtuni,
Ard frunze de jad în cununi...
Foșnesc pe sub băncile goale
Doar pași de lumini - fulgerare.
Și ploaia în râuri de sticlă,
Din nou, către cer, se ridică.
Veghează al ploilor plâns,
Tăceri, răsărit și apus...
Clepsidra se sparge în trei,
Nisipul, sub pulberea ei,
Ucide secundele pline
De dor, de dureri și de tine.
Mai lasă-mi în plânsul meu gând,
Mai lasă-mi un ultim sărut!
Veghează tăcerea din noi...
Sub sâni rubinii, ochii goi,
În goluri, pândind lumea toată,
Ne plâng și ne cheamă, ne iartă.
Ne-acoperă glezna-ncrustată
Furtuni nenuntite de piatră
Și lanțuri ne strâng tot mai tare
Și ploaia ne doare, ne doare...
Iubirea-mpărțită la doi -
Un pumn de amar, de gunoi
Și malul scurgându-se lent
Spre un sfârșit iminent.
Un tunet, un clopot de vis,
Pierdut și uitat, încă scris...
Un an, univers, galaxii,
Etern, numai verbul "a fi".
Și-n tainica noapte de vis,
Când stelele toate s-au stins
Și plouă și plouă și-n noapte
Se-aude o ploaie de șoapte,
Se-aude un imn de furtună
Și fulgeră, fulgeră, tună!
Te-ntreb unde pleci, de ce vii
La ore atât de târzii...
Doar eu sunt poemul nescris
Și flamura-aceluiași vis.
Etern peste umbre de cruci,
Doar mie-nchinare mi-aduci...
Sunt râu tulburat de dorinți!
Vulcanice gânduri, fierbinți,
Coboară prin mine, în ploi
Și plângem de vis amândoi.
Sunt plaja cu valuri ce dor.
Mereu ancorată... În zbor,
În ploi risipindu-mă sunt.
Sunt farmec și-adesea cuvânt.
Vă temeți de mine?! Plecați?!
De stâncă și val depărtați,
Cu pași risipindu-se-n vânt,
Fugiți de-al furtunilor cânt.
Ocean și nisip mișcător,
În inima ta mă strecor,
Se tulbură lumea și plângi,
De ploaie aminte-ți aduci,
De paparude, de Sfântul Ilie,
Dar nimeni nu pare să știe,
Că-n seceta evului trist,
Doar eu, ploaia vieții, m-am stins.
Ocean și nisip mișcător,
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Doar eu sunt poemul nescris
Și-n tainica noapte de vis
Iubirea-mpărțită la doi.
Veghează tăcerea din noi,
Veghează al ploilor plâns....
Liane de verde s-au strâns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râuri sau poezii despre Ilie
Zâmbetul tău
Am sapat adanc la radacina unui copac tanar,
si ti-am ascuns acolo zambetul,
Am vrut sa-l pastrez doar pentru mine,
departe de lumea trista si rea,
Dar l-am regasit peste ani si ani,
in mii de frunze aurii,
ce-mi zambeau discret prin razele de soare.
Am inteles atunci ca lumea e mai frumoasa
datorita zambetului tau.
O frunza mi-a atins buzele si doua zambete
s-au contopit pe veci cu padurea.
poezie de Marius Alexandru (22 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre Soare
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre crengi, poezii despre zile sau poezii despre tei
La vederea animalului
S-au bucurat cu toții la vederea
animalului
au aprins focuri și au dănțuit
și s-au bețivit toată noaptea
și nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriașul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloși
și la dinții săi atât de albi
și la fruntea sa ușor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea și s-au
destrăbălat și nu s-au uitat deloc
la cele două brațe subțiri și la coatele
însângerate și la genunchii însângerați
ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri și le-au presărat pe stânci
au răvăși cerul cu privirile lor
și la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre animale, poezii despre stânci, poezii despre stele, poezii despre foc sau poezii despre dinți
Pastel de seară
pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.
în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.
amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.
lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți sau poezii despre păduri
Pastel de seară
pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.
în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.
amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.
lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare-n România
Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.
În zare cerul s-a roșit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.
Norii cerului se-aprind,
Se aprinde și câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.
Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.
Așa apune soarele
La noi în România.
Sunt pustii ogoarele,
Nu mai cântă ciocârlia.
poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre muzică, poezii despre galben, poezii despre culori sau poezii despre aur
Misiune
Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârșit, rotocoale ma înconjoară.
Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând și liniștit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ți-am greșit?
Ești isteț și ții la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, să ne sperii din nimic!?
Să te arăți după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiți că noi trăim și prin ploaia care vine!
Și prin frigul ce se arată vrând să pară fioros!
Tu nu știi că toamna este anotimpul meu frumos?
Lasă-ți mantia să aștearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzișuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veștezi să-ți ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre umor, poezii despre trecut sau poezii despre sperieturi
Surprizele verii
deliciile verii s-au copt în livezi
în grădini curate și pe vaste câmpii
pe unde îndrepți ochii poți să le revezi
zâmbesc lucind în soare, bucură copii.
caise și cireșe ispitesc prin piețe
vara ne răsfață cu arome de vacanță
povestiri de vis scrise-n letopisețe
în cartea iubirii cu albastră nuanță.
atâtea bucurii în flux nemărginit
fericiri sublimate în rodirea de viață
rămânem vrăjiți la plus infinit
de Paradisul verii care ne răsfață.
în rodnicia vremii tot omu-i împlinit
cerul recunoștinței strălucește pe față.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre vacanță, poezii despre surprize, poezii despre răsfăț sau poezii despre recunoștință
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre rouă
Cad...
Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Și întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură și râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca niște eroi înveșmântați
Cu zale de aur și de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Și călimara e goală.
Doar gândurile foșnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... și frunze... și ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Glossă verilor cu ploi
Se-aude-n lumea-a ploilor strigare...
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Cuminte, iar, străbat prin depărtare,
Căutător al vorbelor de-alint.
M-am încadrat, poem, în două spații,
Am devenit de-acum vioara-ntâi.
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "rămâi!".
Se-aude-n lume-a ploilor strigare
Și ceasul s-a oprit în călimară.
Vezi?! Plânge cerul! Visele-s amare
Și-n stele de cuvânt se întrupară.
Prin pașii mei, furtuni se nasc în mine,
Eu scriu în foc c-o aripă de ceară,
În umbre arămii mă-ntorc spre tine,
Căci parte sunt din tine, veșnic, vară.
Mi-e sufletul un fulger rătăcit,
Iar soarele e o gutuie coaptă,
În ochiul tău concav am poposit,
Opaiț, pe norii vieții agățată.
Secundele mi s-au oprit la mal...
S-au înnecat în plângerea de stele.
Eu, ca un clopot, m-aș întoarce iar,
Nisip, în anotimpul de tăcere.
Cuminte, iar, străbat prin depărtare
Uitate căi... Și plouă-n mine iar.
Mi-e ochiul un ocean și ploaia doare
Și-mi îngenunche plânsul la altar.
De-acum sunt printre gene risipită...
Un penitent al vieții și-al luminii.
Mi-e arșița pe buze-ntipărită,
Au încolțit în mine trandafirii.
Căutător al vorbelor de-alint,
Eu mi-am ascuns tăcerea printre maci
Și-n mine ploi de crin au încolțit.
Tu, vară, mă privești, zâmbești și taci.
Și plouă astăzi, vezi, din ochii tăi...
Poate că-i o tristețe fără nume.
Ți-au înfrunzit copacii. Triști și goi,
Sunt numai ochii mei ăn astă lume!
M-am încadrat, poem, în două spații...
Terestru, sunt o rochie de mătasă.
Ceresc, spre cer, m-au înălțat bărbații,
Numindu-mă în gândul lor aleasă.
Pe sâni a izvorât un râu de frunze
Și curge-n valuri moi de catifea.
Mi-ai lăsat, vară, un sărut pe buze...
Ne regăsim pe-o margine de stea...
Am devenit de-acum vioara-ntâi...
Aud strigarea timpului în mine.
Mă pierd precum un vis... Îmi spui "Rămâi!"
Și vară, rătăcind, mă-ntorc la tine.
De plâns și dor mi-s corzile unite
Într-un integru cânt al devenirii.
Dar că exist, nu-mi mai aduc aminte,
Ori poate s-au schimbat legile firii...
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Doar tu mi-ai pus o lacrimă în palmă
Și sărutări de vis mi-au dat bărbații...
Mă-ntorc la tine deci, iubită doamnă!
Altar de flori sub umbrele de stele,
Așteaptă-n noapte-ngenuncherea mea,
Mă-ntorc la tine deci cât mai e vreme,
Și știu, de-acum, că nu voi regreta.
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "Rămâi!"
Dac-aș muri în toți, renasc în tine,
Nu pot fugi, căci sunt vioara-ntâi
Orchestra lumii s-antrupat în mine.
În labirinturi, verdele de jad,
Precum o mare-n flăcări clocotește.
Eu, vară, în adâncuri de-am să cad,
În mine moartea nu mai poposește!
Ploaie, doar tu mi-ai spus timid "Rămâi!"
Când ca un vis mi-am irosit talanții.
Am devenit de-acum vioara-ntâi,
M-am încadrat, poem, în două spații.
Căutător al vorbelor de-alint,
Cuminte, iar străbat prin depărtare
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Se-aude-n lume-a ploilor strigare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!