Prințesa mea cu ochii albaștri
Prințesa mea cu ochii albaștri
Ca două limpezimi de cer,
Te-ai coborât ușor din aștri,
Când ai văzut că sunt stingher.
Te-ai zămislit ca o părere,
Născută dintr-un vis cu har
În care-ascunsele mistere
N-au niciodată vreun hotar.
Și-acum din dulcea mea visare
Tu vii la mine și-mi zâmbești,
Fiind o eternă întruchipare
A patimilor omenești.
De ești aievea, tu rămâi,
Prințesa mea cu ochii albaștri,
Căci ești femeie mai întâi
Și-apoi îngemănări de aștri.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre graniță
- poezii despre femei
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.