avalanşă-n munţi –
tăcerea acoperind
toată durerea

haiku de Alexandru Răduţ (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Soarele şi-a lăsat toată dulceaţa pe frunze,
Roşii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-şi caută, prin ceţuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav –
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ţi firav.
Secundele s-au închis în ochii albaştri
Şi buzele s-au contopit într-un val nesfârşit,
Pe cer, dintr-odată, trei aştri:
Tu, cu mine şi iubirea, la infinit.

poezie de Alexandru Răduţ (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea va răsturna lumea (Fiului meu Andrei-Victor)

Sparg tăcerea pietrelor cu dalta
să-mi cioplesc din munţi durerea
dracului aş da şi lumea asta
care-mi fură zi de zi puterea

Îmi cioplesc din munţi durerea
merg şi merg şi calc prăpăstii
mult mai dulce decât viaţa-i fierea
şi mai bun prieten e un roi de viespii

Merg şi merg şi calc prăpăstii
dracului aş da şi lumea asta
pentr-un milion de chestii
sparg tăcerea pietrelor cu dalta

Şi-mi cioplesc din munţi puterea
să mă nasc odată cu durerea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti toată un zâmbet...

Eşti toată un zâmbet, în soare ori ploaie,
Ochii, în diamante, îţi strălucesc,
Iar trupul în mâini mi se frânge,
Când în sărutări adânci te topeşti...
Frumoaso, timpul cu tine parcă ar sta,
Iar viaţa – doar un cântec pe buze,
Eşti toată un zâmbet, ştiai?
Eşti ploaia ce-n soare bucuria îşi plânge!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

înmugurire -
la microscopul optic
levuri active

haiku de Alexandru Răduţ (martie 2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

pământ în dezgheţ –
timpul şi-a reamintit
copilăria

haiku de Alexandru Răduţ (25 martie 2020)
Adăugat de I. Bud
Comentează! | Votează! | Copiază!

zarzăr gârbovit –
pe tâmplele bunicii
ramuri în floare

haiku de Alexandru Răduţ (18 aprilie 2020)
Adăugat de A. Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

prima ninsoare –
mâinile arborilor
împlinind ruga.

haiku de Alexandru Răduţ (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Alexandru Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

în pacea nopţii
cerul văratec arde –
licurici în zbor

haiku de Alexandru Răduţ (4 august 2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

privind în zare
fulgi de cer cad în palme –
eternitate

haiku de Alexandru Răduţ (7 februarie 2020)
Adăugat de A. Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

pustiu de iarnă –
vântul lasă pe poteci
doar urletul lupilor

haiku de Alexandru Răduţ (10 ianuarie 2021)
Adăugat de A. Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arhitect trebuie să cunoască toate secretele luminii, să se lase prins în mrejele ei, să o simtă şi s-o urmeze.

citat din Alexandru Răduţ
Adăugat de A. Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii flori

Îţi mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocenţa clipei pe gene-au prins să-ţi stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Şi-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul – scântei, ca într-o lavă,
Şi dragostea şi-o poartă prin ochii-ţi sărutaţi...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză la nevoia de alb

Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-şi tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină şi de alcool,
Voaluri înălţat în vânturi aspre şi reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Şi atunci mă biciuieşte de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere şi lacrimi,
Ură şi întinăciune,
Dispreţ şi dezastre.
Apoi mă voi naşte un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenuşa tăcerii,
Iar fumul se va înălţa,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne fiinţa.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitat să participe la o cursă în cadrul Jocurilor Olimpice greceşti, Alexandru Macedon, orgolios, a spus: "M-aş prezenta, dacă aş avea ca adversari nişte regi."

Constantin Răduţ Argetoaia în Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magice gălbenele

Întunericul serii coboară din munţi
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta – delicat trandafir –
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-şi găsească
în lumină ecou
Doar simţind esenţa din gânduri.
Eşti aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri –
Vestitorii nopţilor ce-şi aduc din trecut
Dorinţele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ţi jucăuşe cu vântul...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am visat zăpadă

venea încet, ca o revoluţie, acoperind cu tăcerea ei toată rumoarea
tot zbuciumul şi toată tristeţea strânsă.
sufletele noastre alergau, fecioare despletite, uitând căderi şi spaime
uitând până şi neuitatele

atât de rece şi atât de caldă, mă încălzea, mă respira, mă ascundea
eram un bob de grâu aruncat de mâna semănătorului
cu mult înainte de a mă naşte
cu mult înainte de primul cuvânt, de prima spaimă, de prima tăcere

urmele. lăsaţi urmele să trăiască. nu ni le astupaţi, alungaţi ignoranţa
pentru că de le veţi regăsi nu le veţi mai înţelege
sau poate că topindu-se ele vor intra în carnea firii, înrădăcindu-se
nu ştiu ce va fi mâine dar astăzi... astăzi am visat zăpada

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia inimii – tăcerea

Vai, melodia inimii – tăcerea,
Doamne, e sonor-asurzitoare,
Vastă, pură, clarificatoare,
Întru-al meu amar şi întru mierea,

Cea cu care tu-mi opreşti căderea
– Aia surdă şi vătămătoare –
Vai, melodia inimii – tăcerea,
Capătă sens şi capătă culoare.

Tu vrei să-mi îndulceşti durerea,
Însă-aceasta creşte şi mă doare,
Eşti pentru mine-o simplă spectatoare,
Ce simulează că-mi vrea învierea...

Vai, melodia inimii – tăcerea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedescifratul limbaj

Nu mă cunoşti doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puţin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simţi,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ţi-o citeşte, şi minţi
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat şi se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînţelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Şi stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munţii îşi scutură creasta
Ducând avalanşa-n trecut,
Pădurea îşi plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Şi încă mai ninge spre seară
Uşor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliţi se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Şi totul devine colind.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!