Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De smalț verde și crud era primăvara dobrogeană. Stâncile ei rămâneau însă mereu albe, de var. Râpile ei rămâneau mereu roșcate, de parcă ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la începutul începuturilor, din pământ ars pe îndelete, cu foc domol.

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Citate similare

Mâinile cântau ca pădurile

Mâinile cântau ca pădurile,
Șoldurile nechezau ca stepele,
Ochii purtau corăbii cu pânzele umflate,
Genunchii pășteau: căprioare.

Dar buzele, buzele rămâneau neclintite,
Iar tâmplele roșii zvâcneau
Lângă roșul urechilor ciulite,
Lângă roșul timid al obrajilor.

poezie celebră de din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele patru anotimpuri

la o margine de cer,
pleoapele lui de nori
rămâneau întredeschise

la o margine de dimineață,
condeiele ei de rouă
rămâneau întrepătrunse

lângă un copac,
femeia-toamnă aștepta ca
zeul de atunci să devină muritor

lângă un copac,
femeia-vară speră ca
zeul de atunci să rămână nemuritor

la o margine de poezie,
el aștepta
ca să îi pice frunzele în palme

la o margine de poezie,
ea îi scria toate cele patru anotimpuri
ca să îi readucă aminte de veșnicie

poezie de
Adăugat de Madalina MantuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori,

tristih de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Rebreanu

Sufletul rătăci un răstimp, parcă și-ar fi încercat zborul spre o lume nouă. Conștiința pură se reînchega pe cât rămâneau mai departe urmele vieții materiale. Încet-încet, sufletul își redobândi limpezimea. Mișcarea se intensifică mereu, prin planuri tot mai luminoase. Spațiul însuși se rotunjea în nemărginire până unde timpul se confundă cu imobilitatea.

în Adam și Eva
Adăugat de DesireeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.

Obraz de lună

Îți mângâi obrazul de lună,
Obrazul de lună,
Feriga părului, fildeșul trupului,
Feriga părului.

Visele tale prin mine le treci
Negre și reci.
Stâncile tale de var și mărgean
În mine le clatini ca-ntr-un ocean.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Malec

Mereu amintirea

Primăverile schimbă doar aerul
de-un colț de cer atârnă norul scuturat acum în ploaie
peste colbul din osuarul amintirilor
mereu aceleași vechi coșmaruri cu zile cenușii
din alte file de calendar,
dintr-un timp al morții în spirit, un hiatus de conștiință
apoi o pulbere de doruri din alt anotimp
al primului "de ce" rostit fără vreo teamă
cu zarzăr înflorit și risipit de vânt pe cale
primăvara n-a fost întotdeauna dezmăț de petale,
o vreme nici n-am băgat de seamă mugurii din pomi
sau stânjeneii din gradină,
am ars mocnit
ca un tăciune fără vreo lumină,
amărăciunea ca un hârb hidos a locuit la mine primăvara
și era verde,
s-a uscat apoi, ciot găunos cu pori de zgură,
amintirile zdrențe putrezite flutură
sub un ciob de cer albastru,
păcat că nu le pot spăla și întinde la soare
să ia miros de proaspăt din aerul acestei primăveri.

poezie de
Adăugat de Anemarie IonitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Au fețele întunecate și toamna când plouă, și primăvara când se topesc și după ce se topesc zăpezile și iarba zbucnește din adâncuri, scoțând colți verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntați, întunecați și atunci când se coace grâul pe câmpuri și când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primește din zori până în amurg, ploaia luminii.

în romanul Desculț, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Isaac Asimov

Noaptea era minunată în Brooklin în anii 1930. Aerul condiționat nu era cunoscut, în afară de cinematografe, la fel și televiziunea. Nu era nimic care să te țină în casă. În plus, puțini dețineau automobile, deci nu era nimic cu care să pleci. Rămâneau străzile și prispele. Această împlinire servea ca o inhibiție a criminalității.

citat clasic din
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The End of Eternity Paperback" de Isaac Asimov este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 45.99 lei.
Constantina Gina Dumitrescu

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o uriașă ursoaică albă, iarna se așeza în patru labe, mormăia și sufla greu printre dinți și printre buze. Întărâtați de acest mormăit, asupra Dobrogei înghețate năpădeau șerpii șuierători ai uriașelor viscole. Între cer și pământ, dela zare la zare, viscolele vânturau și vânzoleau zăpezile neprihănite Parcă ardea pretutindeni cu freamăt, un fermecat foc alb, rece. Cum era atunci Dobrogea? Dobrogea, toată Dobrogea era atunci de argint. De argint era atunci Dobrogea. De argint înghețat. Bursucii dormeau ascunși în bârloguri. Dropiile grase se piteau în nămeții cât casa. Iepurii cu urechi ciulite rodeau tufișurile de mărunți măceși ai răzoarelor. Drumurile... Drumurile, câte se vedeau și câte nu se mai vedeau, erau stăpânite de haitede lupi flămânzi. Pe coșurile bordeielor ciobănești, pe coșurile colibelor turcești și ale așezărilor tătărăști se ridicau, negre, fuioare de fum. Dobrogenii, veri de ce nație ar fi fost, hibernau. Numai marea rămânea vie, neagră și neînchipuit de sălbatică. Vuia! Vuia a pustiu și vuia a pustietate. Vuia a tristețe și vuia a bucurie...

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Verde ecou de primăvară
Răstoarnă cerul pe pământ;
A ieșit chiar Dumnezeu afară
Și stă la verde crud la rând!

catren de din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Întoarcerea cuvântului risipitor

Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt

Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie

Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți

Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Călinescu

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia țăranului în care mocnește revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simț ascuțit și realist în existența socială a satului.

în Opinii despre romanul Desculț (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -31.50- 23.99 lei.

Femeile rămâneau acasă în loc de bărbați.

perlă din examen
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată pace în lume. Și pe atunci...

în Șatra
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori,

În fața ei se vor deschide toate ușile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urșii trebuie să meargă de-a bușile.

Ciutele vorbesc între ele în șoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Și despre iezii fătați peste noapte.

Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieții nu va seca.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Rebreanu

Am iubit-o... Era micuță, și albă, și gingașă, și blândă... Buzele ei zâmbeau mereu, mereu, dar zâmbetul îi părea adumbrit de o melancolie stranie, care-i lăcrima veșnic în ochii albaștri, gânditori. Șapte ani n-am observat tristețea sufletului ei! N-am vrut sau n-am putut? Nu știu... Când am descoperit-o, însă, era prea târziu. Până atunci parcă umblasem cu ochii închiși, orbiți sau îmbătați de fericire... Fericire! Fericire! Cumplită e uneori îmbrățișarea fericirii!

începutul de la Cântecul lebedei de (1927)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ruse

Ca la Oltina (podgorie dobrogeană)

Culesul viei este-n toi.
Muncesc sătenii mei cu spor;
Au pus la fiert mustu-n butoi
Și-o parte chiar... în capul lor.

epigramă de
Adăugat de Ion RuseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fanfara

Unul poreclit Fanfară, nu ieșea deloc afară,
Nu te enerva, amice, taie-ți unghiile cu brice,
Scarpină-te de un gard, brav marchize de Ronsard,
Că organele de stat toate ți le-au transplantat,
Pupa-te-ar iapa pe bot, că ai fost mereu la vot,
Dezbrăcat de caracter ai ajuns cadrilater,
Ia și tu un bob albastru să ne crească finastră,
Verde crud, verde crud, nu știam cum să te ud,
Sunt gonflabili șefii-n scaun, îl citiseră pe Mao,
Melc sub talpă, calcă-l des, că ai fost mereu ales,
Ma shlomha, îți spune Duvăd, să n-ai parte tu de kuvăt,
Mtzu-i-an, te strigă toți, și bunici, unchi și nepoți,
Funeralii, funarcalii, boculeți aprinși de galii
Ce veniră din est-vest, Zen Avesta ori doar lest?
Gastrologie, știință pentru cei fără priință,
Mozart, Mozart, ce-mi făcuși că mă cheamă fata-n duș,
Cama ole, nu prea scump, dum-dum-dum și trili-trump.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Pentru Lucian și Lia se aranjase totul și-n acea seară; tânărul comandant își putea conduce colega acasă, fără a se vedea acompaniați de cei patru body-guarzi. Deocamdată însă, mai aveau puțin de așteptat, până ce directorul va rezolva situația. Putea însă Lucian scăpa fără a fi observat? Spre ghinionul lui, nu! Rapid se trezi înconjurat de o grămadă de fete, pierzând-o pe Lia din vedere. De data aceasta, fetele păreau decise să nu-i dea pace așa de ușor; doreau, sub orice formă, ca el să le însoțească spre discotecă, doar era vineri seara, petrecerea era mare; protestele lui rămâneau zadarnice! Lia se încruntă nemulțumită! De ce oare trebuia să asiste mereu la scene de genul acesta? Nu se învățase deloc minte? De altfel, la ce altceva se putea aștepta de la el, Don Juanul Institutului?! Nu trecuse încă sfertul de oră pus la dispoziție de director, altfel ar fi plecat singură, să ia un taxi până acasă, lipsindu-se bucuroasă de compania body-guarzilor și a lui... Nu dorea însă nici să rămână în acel loc!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook