Mereu amintirea
Primăverile schimbă doar aerul
de-un colț de cer atârnă norul scuturat acum în ploaie
peste colbul din osuarul amintirilor
mereu aceleași vechi coșmaruri cu zile cenușii
din alte file de calendar,
dintr-un timp al morții în spirit, un hiatus de conștiință
apoi o pulbere de doruri din alt anotimp
al primului "de ce" rostit fără vreo teamă
cu zarzăr înflorit și risipit de vânt pe cale
primăvara n-a fost întotdeauna dezmăț de petale,
o vreme nici n-am băgat de seamă mugurii din pomi
sau stânjeneii din gradină,
am ars mocnit
ca un tăciune fără vreo lumină,
amărăciunea ca un hârb hidos a locuit la mine primăvara
și era verde,
s-a uscat apoi, ciot găunos cu pori de zgură,
amintirile zdrențe putrezite flutură
sub un ciob de cer albastru,
păcat că nu le pot spăla și întinde la soare
să ia miros de proaspăt din aerul acestei primăveri.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Anemarie Ionita
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre amintiri
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zarzări
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.