Hanibal

lui Giancarlo Vigorelli

Nimeni n'avea ceea ce el avea,
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.

Călca, de-abia să se audă, peste stânci
şi s'auzea în lună, şi

nimeni nu mai văzuse trâmbiţele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.

Şi n'au învins.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un poem neterminat

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărţire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinţi.
Nu ştiu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinţilor mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea braţele însângerate de maci şi spice.
În palmele lui creştea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morţilor noştri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai impresia că un cordon înconjoară partea de sus a acestor creste semeţe şi că nimeni nu poate să treacă de el. Dar adevărul e că, la altitudini de peste 7.600 de metri, corpul uman este grav afectat de presiunea atmosferică scăzută şi, devenind imposibil să faci mişcări prea tehnice, chiar şi consecinţele unei mici furtuni ar putea fi fatale, că ar fi o mică şansă să reuşeşti dacă ai avea parte de cele mai bune condiţii meteorologice, că nimeni nu poate să-şi aleagă ziua în care urcă pe ultima porţiune a traseului...

Eric Shipton în Pe acel munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un poem neterminat

Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărţire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinţi.
Nu ştiu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinţilor mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea braţele însângerate de maci şi spice.
În palmele lui creştea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morţilor noştri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Nistor nu părea foarte calm, deşi el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă şi încă nu reuşise să-i aducă la cunoştinţă că, nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericle n-a cucerit "ekklesia" prin ceea ce avea să câştige Atena în frumuseţe, ci prin folosul pe care avea să-l tragă întregul popor atenian de pe urma acestor construcţii. Odată cu frumuseţea cetăţii, va spori şi bunăstarea cetăţenilor ei. Stătea ferm cu picioarele pe pământ şi cu aceiaşi fermitate, se gândea la trăinicia economiei Aticei şi Atenei.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem parte de o ploaie de citate din poemele "strălucite" ale epocii, învătate si în manualele acelor vremuri, gen Lidice a lui Eugen Jebeleanu. Dan Desliu se simte dator în coraportul ce vizează probleme ale poeziei să evidentieze realizările poetice ale timpurilor noi: "Printre poemele ample înfătisînd viata nouă trebuiesc amintite Despre pămînt de Maria Banus, În satul lui Sahia de Eugen Jebeleanu, Vară fierbinte de Victor Tulbure, Tovarăsul Matei a primit Ordinul muncii de Veronica Porumbacu, Sub frasinii de la răscruce, Copii de pe valea Ariesului si Miscarea de revolutie de Baconsky. Asa a fost în Baltica de Stefan Iures, Cincisutistul de Ion Brad, Întoarcerea în patrie de T. G. Maiorescu, Studenta de Aurora Cornu, Fete în uniformă de Valeria Boiculesei – si altele.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pradă jubilaţiei constante a contopirii cu Tara, Zeiţa Verde, Calul Alb îşi urmă cursa fără de oprire. Împovărat de două taine formidabile, dintre care una atât de îngrozitoare încât nimeni n-o cunoştea, el alerga printre oamenii care, ocupaţi cu ale lor, nu-şi dădeau seama de nimic. Puţin le păsa lor că Tibetul fusese cotropit, puţin le păsa de mesajul indicibil depus în străfundurile sufletului lui rTe-hu, acolo unde conştiinţa sa n-avea acces. Nevăzând pe nimeni şi nefiind văzut de nimeni, alergătorul tibetan trecu de Darjeeling, se înfundă în Bihar şi se îndreptă către Miazăzi fără să simtă nici oboseala, nici foamea, nici frigul, nici căldura, nici strigătele de groază şi aceasta, în principiu, avea să dureze o veşnicie, căci nu mai exista nicio instanţă care să-l controleze, cu excepţia Zeiţei Verzi ce se complăcea în îmbrăţişarea lui.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A douăzecişiuna noapte

Am întors spatele mânios pământului –
nimeni nu se mai gândea la nimeni,
nimeni nu-şi mai aducea aminte de nimeni,
nimeni nu avea părere de rău despre nimeni,
nimeni nu mai făcea nimic pentru nimeni

Ca un bivol sălbatic am fugit de mine,
departe de zarva oraşelor şi de strigătele prietenilor,
străbăteam înălţimi de păşune să prind puteri,
să ar ogoare noi, cu sămânţă nouă,
setea s-o potolesc din izvor nesecat.
Rodul meu să fie mai bun decât aurul
şi ceea ce se va naşte din mine
să fie mai de preţ decât argintul,
iar când înălţimea adâncului se va limpezi,
odată cu zorile am să zăresc calea dreaptă
să mă întorc la mine.

poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui A. Simu, care nu avea în muzeu tablouri ale lui Eustaţiu Stoenescu, prieten cu C.P.

O viaţă-ntreagă-ai Simu-lat
Şi gustul şi mărinimia,
Că până şi Academia
S-a păcălit şi te-a votat.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, de-a lungul acestor cinci ani nu se văzuseră nici măcar o dată, însă el nu o uitase; ultima lui scrisoare, scrisă ieri, fusese pentru ea; a citit-o pe nerăsuflate de cum intrase în camera hotelului, iar acum avea impresia că toate i le spusese cu viu grai, că nu citise, ci ascultase.

Nina Berberova în Cartea fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematicienii se pot lăuda că deţin idei noi, pe care umanitatea nu le poate exprima. Lăsaţi-i să depună eforturi de exprimare a acestor idei în cuvinte, fără a folosi simboluri, iar dacă reuşesc ei nu doar că ne vor demonstra că suntem nişte nepricepuţi, ci ei vor descoperi că sunt luminaţi şi vor avea să se întrebe dacă într-adevăr ce au descoperit ei prin ecuaţii va avea aplicaţii în afara lor.

citat din James Clerk Maxwell
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din celălalt Cuvânt (şi-om învăţa...) (lui Rodian Drăgoi)

Dincolo de eşafodul lumii,
lumina lunii şi un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenţi la execuţie.
El îi vedea pe toţi şi pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în graţia ochiului său de miere şi de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore şi felinarul cel vechi,
din colţ,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge uşor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
şi în ochii săi de poet şi "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.

poezie de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni, fiecare este răspunzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta. Nimeni nu pierde pe nimeni pentru că nimeni nu posedă pe nimeni.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de Georgiana Zonea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trage la răspundere pe nimeni pentru că Răspunderea însăşi e Nimeni, Morala e Nimeni, Etica e Nimeni, Logica e Nimeni, chiar şi Nimeni însuşi... e Nimeni!

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craig: Sir William, unde pleci?
William Wallace: I-am învins pe englezi, dar se vor întoarce, pentru că voi nu vreţi să rămâneţi uniţi.
Craig: Şi ce ai de gând să faci?
William Wallace: Voi invada Anglia şi îi voi învinge pe englezi pe propriul lor teren.
Craig: Să-i invadezi? E imposibil.
William Wallace: De ce? De ce e imposibil? Eşti atât de ocupat să cerşeşti resturile de la masa lui "Picioare lungi" încât ai uitat de dreptul dat de la Dumnezeu de a avea ceva mai bun. Între noi doi există o diferenţă. Tu ai impresia că oamenii din ţara asta trăiesc numai pentru a-ţi conferi ţie o poziţie. Eu cred că poziţia ta există tocmai pentru a le asigura acestor oameni libertatea. Iar eu plec într-acolo pentru a fi sigur că o vor primi.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e ca şi trandafirul: dacă nu ar avea ţepi, nu am iubi-o; şi totuşi tunăm şi fulgerăm împotriva acestor spini.

citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e sătulă să mai audă de aşa-zisele "drepturi ale omului". Lăsaţi-o să audă ceva despre drepturile lui Dumnezeu.

finalul de la Tametsi Futura Prospicientibus (Enciclica Papei Leon XIII despre Isus Cristos, Mântuitorul), Cristos, Viaţa (13) de Papa Leon al XIII-lea (noiembrie 1900)
Adăugat de Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manechinele din München

Perfecţiunea este teribilă, ea nu poate avea copii.
Rece ca respiraţia zăpezii, înmormântează pântecele

Acolo unde ramurile de tisă se zbat asemeni unei hidre,
Arborele vieţii şi arborele vieţii

Eliberându-şi sateliţii, lună după lună, niciunui rost.
Fluxul sângelui e fluxul iubirii,

Sacrificiul absolut.
Adică: nu există alţi idoli în afară de mine,

Eu şi cu tine.
Astfel, în frumuseţea lor sulfuroasă, cu zâmbetele lor,

Aceste manechine se-înclină-n seara asta
În Munchen, prosecturi între Paris şi Roma,

Chele şi goale-n blănurile lor,
Acadele oranj pe beţişoare de-argint,

Intolerabile, fără minte.
Ninsoarea picură fulgi de-întuneric,

Nimeni prin preajmă. În hoteluri
Nişte mâini vor deschide uşile

Şi vor aşeza jos pantofii pentru a fi lustruiţi,
Pantofi în care vor intra mâine degete butucănoase.

O, domesticitatea acestor ferestre,
Dantelele de fetiţă, dulciurile de-un verde pal...

Germani mătăhăloşi moţăind în Stolz-ul lor nemărginit.
Şi telefoanele negre puse-n furcă

Scânteind,
Scânteind şi digerând

Lipsite de glas. Zăpada n-are voce.

poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină de lucruri atît de însemnate şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine nu poate să fie nimeni.

citat celebru din Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!