Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viorica Iliescu

Vecinul meu necunoscut

ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață

legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră

eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

iar din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorica Iliescu

Vecinul meu necunoscut

ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață

legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră

eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

și din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulcele propriu

ieri, neașteptat, în dimineață,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.

.
.
.
.
.

azi, te-aștept îmi vii iară
măcar o gură mai iei din ea
de când nu mai ești, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aș presăra în ea.

poezie de
Adăugat de Ștefan AbabeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Noaptea aceea...

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebun㠖
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zburam legați

zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă

lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații

pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolți și arce
ca pe lumina unui spic

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă m-ai iubi

[Muguri îmblânziți]


Dacă m-ai iubi
Aș putea las cafeaua dea în foc dimineața,
Nu l- înjura pe șoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aș decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aș avea grijă de mine
Mi- întinde pe piele tinctură de miere
Mi- pune apă de vie
În ochi.
te văd mai bine,
te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi- pune pe tavan stele fluorescente
Aș asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi- vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aș trage din spini,
Altceva n- vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... face o cafea
Și dacă întâmplător s-ar înfoia și s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curățat
Chiar și așa tot n-ar fi enervant
Mi- împleti duminica de stat în pat
C-un braț de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Și neștiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Drum crucial

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…

Și ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgețile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conștiința mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!…

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Atunci de ce

Atunci de ce aceste toamne
Și-aceste lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Și nu ești, Tu mă asculte.
Te chem din margini de pădure
mi se prăbușesc copacii
Și vine-un fulger să mi-i fure
Și cum să-i mai ajut, săracii.

I-aprinde lacrima cerească
Și plâng cu ei mai la o parte
Nu știe nimeni să-i iubească
Și să-i iubesc sunt prea departe.

Se-ascunde-o pasăre-n cenușă
Mai cântă-un pic și-apoi se duce
Eu stau cu plânsul după ușă
Cu mâinile la piept și-n cruce.

Și-atunci la ce aceste toamne
Te-ntreb și lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Și nu ești, Tu le asculte...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Eu și cu tine

am îmbrățișat
timpul rămas

el ne-a pus laolaltă
cu ce ne puteam oferi

un pic de tu
puțin din mine

umbre dansând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

poate
chiar mâine pleacă cineva
din spațiul acesta
de unde știu eu
ce înseamnă
liniștea rămasă
între cei doi poli?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Cafea albastră

Bem dimineață o cafea albastră?
E-o cafenea la margine de-azur!
E singura din Univers, e-a noastră
și cafegiu e-un înger trubadur.

Ibricul e făcut din Lună Nouă
și fierbe pe nisipul Mării Roșii,
cu apă-curcubeu, din stropi de rouă,
pe care-au lăcrimat-o albatroșii.

Cafeaua e fierbinte, ne așteaptă!
Nisipu-a fost încins c-un dor de fulger,
aroma ei ne mângâie în șoaptă
și-i îndulcită cu priviri de înger.

Îmbracă-te cu aripile albe
și ia-mă-n brațe, zburăm spre nori!
Inime roșii ne vor fi podoabe.
Vino, și-om deveni nemuritori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Eclipsă

când basmul se va opri
în setea pietrelor
ținutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
și o negură albă va coborî
peste cei adormiți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E tot ce mi-aș dori...

E tot ce mi-aș dori acum, –
Nu bogăție, nici avere,
Un lan de flori, prin el un drum,
Acolo sufletu-mi se cere;

Și zburda, zburda voios,
Să-i sorb aroma cu plăcere,
Ca un copil năzbâtios,
Căci sufletul aceasta-mi cere.

Și-n drumul cel de paradis,
S-apari din flori ca o vedere,
Precum e clipa cea de vis –
La tine sufletu-mi se cere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Cândva

destinul bate la ușă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viței-de-vie
ce înflorește a sărbătoare

nu pot să-i deschid lui

încerc -ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la ușa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai și iad

îi deschid sau nu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori se întâmplă

Uneori se întâmplă că sunteți prieteni și-apoi
Nu mai sunteți prieteni,
Iar prietenia a dispărut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși.

Uneori se întâmplă că ești iubit și-apoi
Nu mai ești iubit,
Iar iubirea devine trecut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși în iarbă.

Uneori vrei să-i vorbești și-apoi
Nu mai vrei să-i vorbești,
Apoi șansa s-a evaporat.
Visele tale explodează și, instantaneu, dispar.

De asemenea, uneori se întâmplă că nu ai unde să te duci și-apoi
Apare un loc unde poți să te duci.
Apoi ai trecut pe lângă el sau pe-aproape;
Iar anii explodează și sunt pierduți,
Într-o clipire de pleoape.

Așa că nu mai ai nimic.
Te întrebi dacă aceste lucruri contează și-apoi
Chiar când ai început să te întrebi dacă aceste lucruri contează
Ele încetează conteze,
Iar gândurile devin trecut.
Și o fântână se golește pe ea însăși în iarbă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Cromatică

dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
și lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Testament

copil al meu
prieten drag
daca-o să știi
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti

nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale

să-i lași tribut
doar toamnei
abia insinuata
și ochiul drept
chiar mana dreaptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Călătoria

Ți-e foame?
Nu.
Picioarele ți-s amorțite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără știi a controla?
Nu.
Cumva ți-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Și-apoi, plecă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

Închide ușa dacă vii
Chiar dacă
Zăvoarele sunt ruginite.
Închide ușa asta bine.

Nu simți sărutul
Dulce-al iernii
Cum ne apasă sufletul?

Închide și fereastra
Cu brumăriul prunelor
Rămase în livadă.

Si, dacă totuși vrei să vii
Închide după tine
Tot ce-a rămas deschis
Între noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Mircea Goga

Poarta

Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieții
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.

Vezi dacă nu ești atent? – a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O fință pe care o iubești nu mai este.

Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea și altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.

Acum mă grăbesc bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu și se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopțile care vor veni mă voi trezi speriat
Neștiind ce scârțâie: mobila din odaie
Sau viața?

poezie de din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Rămânem în casă

avem puterea de a reinventa
aroma timpului de ieri

azi stăm acasă
dăruim iubire celor dragi
chiar dacă nu știm
cât timp ar trebui treacă
până plece răul

da azi stăm acasă
cu sufletul si gândul
înspre lumini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook