Testament
copil al meu
prieten drag
daca-o să știi
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti
nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale
să-i lași tribut
doar toamnei
abia insinuata
și ochiul drept
chiar mana dreaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre testament, poezii despre prietenie, poezii despre ochi, poezii despre frunze sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.