S.O.S
,, Vacanța" la copii se prelungește,
dar niciun bai, copilul e în formă,
profesorul întruna prididește
să fie,, cool!" și este... pe platformă.
S-au indicat noi link-uri de-nvățare,
iar digitalizarea-i chiar o șansă,
ce-n vremurile noastre milenare
a dus pe toți părinții într-o transă.
Blindați cu internet și telefoane,
calculatoare ultraperformante,
se miră când copilul are toane,
și, răzvrătit, răspunde cu siflante.
De-o vreme, intră-n seară cu-o-ncruntare,
când mama lui privește lung... la știri,
Mai are doar un link de învățare
și-i foarte obosit... De ce te miri?!
Tăticul lui privește-o imprimantă,
că tonerul mai are doar puțin,
și-i chiar o circumstanță agravantă,
că de-ncărcat, n-ai unde și-i un chin.
S-au tras de-o săptămână mii de pagini,
s-au rezolvat probleme dificile,
s-au scris și scheme multe pe imagini
și propoziții simple, dar utile.
E în extaz întreg învățământul,
sunt,, n" oferte-on-line, pe internet,
Dar ce te faci ‒ să te ferească sfântul! ‒
când n-ai un telefon și-acest,, pachet"?
Alternative sunt rapid găsite,
că n-om fi noi cu mințile-ncuiate,
un post național, acum, transmite,
pe ani de studii, lecții variate.
Suntem naivi și mă apucă hazul,
și intru-ncet la ăști copii în casă...
Nu caut telefonul, nu e cazul,
dar văd un colț de pâine pe o masă!
,, Opriți-vă!", ne spune-o conștiință,
Dar învățarea asta e în top
Și dăm,, ignor!", rapid, la trebuință,
făcând iar prin materie galop.
Ce văd și ce aud acum prin țară,
e-un S. O. S. și o necesitate,
când dascălul cu mintea lui sprințară,
se poate reseta cu-abilitate.
,, Priviți copilul...!", ne spunea Rousseau,
lăsați-l ca să fie doar... copil,
nu-l puneți să danseze,, bolero"
că n-o să poată... și nu-i e util!
Lăsați copiii ca să simtă viața
Și învățați-i, azi, ce-i omenia,
Nu-i mai legați, priviți-le doar fața,
că au uitat demult ce-i veselia!
Clădiți-le pe umeri caractere,
nu le mai țineți mintea ocupată,
mai dați,, ignor!" și pe la ministere,
căci au urechi, da'-n ele... au doar vată!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre telefon
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre știri
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre vacanță
- poezii despre urechi
- poezii despre umor
- lecții de engleză
Citate similare
De 1 iunie
Poți fi și copil și părinte deodată,
De-a valma trec zile și nici nu mai știi
De ce-ți este fața de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâșii.
Cireșile-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfășoară
Și roșu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.
Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea și-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireș prefăcut!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre roșu
- poezii despre naștere
- poezii despre fericire
- poezii despre devenire
- poezii despre cireșe
Cireș prefăcut
Poți fi și copil și părinte deodată,
De-a valma trec zile și nici nu mai știi
De ce-ți este fața de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâșii.
Cireșele-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfășoară
Și roșu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.
Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea și-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireș prefăcut!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)
În fiecare zi suntem mințiți
De cei apropiați și de vecini
Și chiar de suntem foarte des pățiți,
Uităm și gestul, și-ale lui pricini.
Ne amăgește soața, când și când,
Și suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.
Ne răsucim în așternutul rece,
Înfrigurați de-atâta așteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.
Ne pomenim, apoi, turbați de chin,
Că gardul la vecina 8210; parcă nu-i! 8210;
Înfierbântați, dăm peste alt vecin
Și de-o nevastă, care nu-i a lui!
În fiecare zi, noi așteptăm,
Să fim iubiți și ne disperă zvâcul,
Iar pân' ne trece, lesne, acceptăm,
Că viața-n doi prezumă amantlâcul.
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre soție, poezii despre yoga, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A fost cândva o casă
(un cântec vechi... și totuși actual, pentru vremurile pe care le trăim )
A fost cândva o casă
undeva în București.
O casă mică, strâmtă,
fără soare la ferești.
Da-n toată sărăcia ei
când mă uitam la ea,
în mintea mea de copilaș,
ce mare îmi părea!
Căsuța aceea veche,
cu mărul rotat,
sub care sta tăticul
cu mămica la sfat.
Și cu bucătăria
în care ani la rând,
așteptam ca mămica
să m-adoarmă cântând.
la la la, la la la la la, la.
Dar într-o dimineață
cerul albastru a vuit
și păsări mari și negre
peste noi s-au năpustit.
Urlau zvârlind bucăți de foc
făcând pământul scrum
și fumul când s-a ridicat
n-am mai văzut în drum,
nici casa noastră veche,
nici mărul rotat,
zadarnic pe tăticul
și pe mama am chemat.
Vedea cum fuge lumea
spre locul fumegând
și-n mijlocul mulțimii
stam pe stradă plângând.
la la la, la la la la la la.
Sunt ani de când s-au dus
tăticul și mămica mea.
Iar azi copilul meu
se joacă-n leagănul de nea.
Și-n ochișorii lui de cer
atunci când obosesc,
îl iau în brațe și-l dezmierd
și încep să-i povestesc
da casa noastră veche,
de micul palat,
unde tata și cu mama
pentru mine au visat.
Iar păsările negre
de-or vrea din nou război,
vor fi atâtea mame
să le strige, ÎNAPOI!
Autor necunoscut
poezie de Dumitru Delcă (14 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre păsări, poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre sărăcie sau poezii despre sfaturi
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,
Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,
Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre schimbare, poezii despre chirie sau poezii despre înțelepciune
Rugă de copil
Sunt o fetiță veselă, frumoasă
Ai mei părinți sunt medici renumiți
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în brațe foarte fericiți.
Deși sunt obosiți, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun și o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.
De ce-am decis să fiu tot doctoriță?
8210; dorința asta-n timp se înfiripă! 8210;
Am printre jucării o veveriță,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinții mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.
La început nu am știut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
Vorbim la telefon, iar ei mă-ndeamnă,
Să-ascult de buni și să stau la masă!
Am înțeles și-am fost mereu cuminte,
Iar mami s-a întors și stă cu mine,
Dar o-ntrebare mă frământă-n minte:
Pe tati la serviciu ce-l reține?
Eu cred că tati are mult de furcă,
La știri vorbesc mereu de-o pandemie...
E complicat și joaca mi-o încurcă,
Dar înțeleg și asta... Să se știe!
Mi-e foarte dor și-l port cu mine-n gânduri,
Mă rog la Domnul și-o să fie bine,
Iar dacă voi citiți aceste rânduri,
Rugați-vă cu toții lângă mine!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre vorbire, poezii despre jocuri, poezii despre început sau poezii despre veverițe
Ochii mi-s lacrimi de rouă
poporului meu român
Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea și sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa țară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toți, prigoniți...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt și ațele și ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amuțit cu toții la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar și pe alții îi ignor
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecție divină!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre schi, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre femei
O, mamă
O, mamă, fără tine pământul e sărac
Și chipul meu e-n lacrimi, nu pot să mă prefac,
Iar casa ta e tristă, căci tu erai stăpâna
Și nu-mi răspunde nimeni când spun blând, "sărut mana".
Iar telefonul tace, deși mă uit la el,
Cât mi-aș dori acum să văd al tău apel
Și să aud din nou cuvintele divine:
"Ce mai faci dragul mamei, la tine-i totul bine?".
Și mă gândesc că poate e doar un vis urât
În care-un negru demon în iad m-a coborât
Și-aștept cu nerăbdare să mă trezesc din nou
Și plin de fericire să văd iar chipul tău.
Dar timpul trece, trece și tu nu mai apari
Ah, unde s-au dus oare ochii tăi buni și clari?
Știu că sunt morți și de-aia să vadă nu mai pot
Și am murit și eu, chiar dacă nu de tot.
poezie de Octavian Cocoș (6 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre religie
De ce nu a venit Moș Nicolae la mine...
Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuțe pentru Moșul Nic
Și eram dintre toți cea mai cuminte,
Dar, Moșul, mie, nu mi-a dat nimic.
Nici nu l-am așteptat vreodată-n seară,
Nici dimineața nu l-am așteptat.
Știam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.
Doar se oprea la ușa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuței blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.
''Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aș fi știut precis''.
Așa gândea Moș Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moșul, doar în vis.
Venea cu haine și cu ciocolată
(Din vis nu aș fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simțit și poate că greșesc,
Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Și ca o hoață mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aș avea-o,-acum, i-aș da.
Nici azi n-aștept, să-mi vină pe la poartă-
E liniște în casă ca și-atunci.
Copilul trist din mine mai așteaptă...
-Moș Nicolae-n mine să arunci
Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Așa, ca o părere au plecat.
La ușă sunt ghetuțe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Și grija lui e pentru noi un vis urât
Și grija lui e pentru noi un vis urât,
și glasul lui o piatră ni se pare
am vrea să dăm la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, și-atât.
Căci între noi vuiește mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-nțelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai depărtați ca-n depărtare,
chiar dacă strâns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia când pe această stea el moare,
știm că pe-această stea el a trăit.
Acesta-i tatăl pentru noi. Și eu eu
să-ți spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu odată,
de mii de ori. Ești fiul meu. Te voi cunoaște-ndată,
așa cum îți cunoști copilul unic, drag,
chiar când demult este bărbat, este moșneag.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre gură, poezii despre cunoaștere sau poezii despre coșmaruri
Rezist!
Se plimbă ciuma nouă peste țară
noi, toți, în lupta asta, împreună,
avem umor și viața ni-i sprințară,
ne întărim, văzând și-o parte bună.
Mărturisind, prin lacrimi de speranță,
c-o să uităm curând de izolare,
nu pot să nu afirm, cu siguranță,
că are-o parte bună, prin urmare...
Tot timpul petrecut, de-o vreme-n casă,
mi-a dat răgaz să-mi văd iubitul drag,
în fiecare zi, la prânz, la masă,
e punctual și nu-l aștept în prag!
Îți mulțumim, trăim o viață nouă,
surprinzătoare chiar și pentru el,
fi'ndcă-a aflat...,, că-n suflet nu-mi mai plouă",
atunci când mă jignește în vreun fel.
Ne-ai învățat ce-nseamnă fericirea,
uitasem, mai demult, s-o mai simțim,
aveam depresii, consumând iubirea,
mi-nchipuiam că nu ne potrivim!
Din cauze 8210; total necunoscute! 8210;
noi am ajuns cândva la psiholog,
că-n cuplu, el se încurca... la tute,
iar eu... îl altoiam după-un prolog.
Ne-ai învățat ce-nseamnă toleranța,
că soacrei, în căminul conjugal,
de-o vreme-i,, toacă și mai tare clanța",
însă,, Rezist!", că-i jale în spital!
Mă tot feresc să intru în dispute
și cred că-ncet, încet, am progresat,
chiar ieri i-am spus... și vrute, și nevrute,
dar am dormit azi noapte... pe sub pat!
M-ai învățat să fac și pâine-n casă,
- nu am avut curajul să mai ies! -
am stat cuminte, cum au spus 8210;... acasă!8210;
și frământatul m-a scăpat de stres.
Mănânc mai sănătos, de când se știe
că tu tot bântui lumea și ucizi,
mă rog și mă feresc de pandemie,
când văd decizii luate de... candizi.
M-ai învățat ce-nseamnă prietenia,
că nu mă sună nimeneni, niciodată,
chiar dacă-n casă răsuna chindia,
când eu eram o tipă căutată.
Mai sun doar eu, pe câte-o cunoștință,
sfioasă, ca să nu o deranjez
și-n viitor voi ști și am știință
pe cine, totuși, pot să mai contez.
La ce se-ntâmplă peste tot în lume,
am marea mea dorință arzătoare:
(iar vorbele acestea nu sunt glume!)
Să piei, Satană, fără de picioare!
Cât bine ai făcut, se vede dară,
însă românul nostru-i optimist,
în gând mă culc cu știrile din țară,
iar, dimineața, când mă scol, REZIST!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre toleranță
Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si ațele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...
Dar si pe altii ii ignor
Am obosit... Dar poate ca lumina nu poate face Selecție divină!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări
Mulțumire
Nu-i drumul vieții presărat
Cu flori și nestemate
Dar nu-i pe lume mai bogat
Decât acel ce le-a luat
Cu mulțumire toate.
Sărac e omul pe pământ
De n-are un ban de pâine
Dar mai sărac e ca oricând
Când soarta-și plânge murmurând
Nemulțumit și azi și mâine.
Și-i om pe lume fericit
Acel ce-n umilință
Îsi duce crucea liniștit
Că-n crucea lui el a găsit
Izvor de biruință.
Și-i om cu farmec pe pământ
Nu cel ce spune multe
Ci cel ce are duhul blând
Și prin tăcerea lui oricând
Pot alții ca s-asculte.
Iar mâine-n bucuria ta
E mulțumirea ta de azi
Și alții de-o învăța așa
De fericit te-or inunda
A-tale lacrimi pe obraz.
poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre pâine sau poezii despre plâns
Dar n-ai făcut-o
Îți amintești când mi-ai împrumutat mașina și ți-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești când am uitat să-ți spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăști...
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.
De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ți-ai pus mintea cu mine și sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ți le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.
poezie de Merrill Glass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre gelozie, poezii despre acasă sau poezii despre Vietnam
Trecător prin viață
Ne-am cunoscut la inceput de vară
Eram o tânără subțire și sprințară,
Nu cred c-am aveam nici opsprezece ani
Când ne plimbam pe aleea cu castani.
Ce viață... fără griji, fără nevoi,
Era atuncea pentru amândoi...
Dar timpul făr' de veste a trecut,
Și apoi necazurile-au apărut.
Pășind în viață printre buni și răi,
Am reușit să-mi văd și de ai mei
M-am străduit să fiu la înălțime,
Și să fac doar ceea ce se cuvine.
Târziu am constatat că am greșit
Că de la viață n-am cerut mai mult,
M-am mulțumit doar cu ce mi s-a dat,
Însă mereu, mereu am tot sperat.
Acum, când nu mai sunt copilul de-altadat',
Mă uit în urmă la tot ce am lasat
NIMIC afară de ai mei copii,
Cu care toată lumea s-ar mândri.
Regretele pe rând mă copleșesc
Când văd ca-ncep ușor să-mbătrânesc,
E imposibil să mă-ntorc din drum
Să am atunci, demult, mintea de-acum.
poezie de Mariana Simionescu (17 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre mândrie, poezii despre imposibilitate sau poezii despre greșeli
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.
De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre câini, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau poezii despre stejari
Bătrânul Moș Crăciun
Aș fi putut să cred cu zeci de ani nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,
Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moșul nu există și nici n-a existat,
Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,
Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoței
Că "Moșul" care-l știu nicicum n-ar exista...
De-aceea, când pe brazi steluțe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoții azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moș Crăciun, cu daruri la copii...
Iar voi ce-ați mai nega, de răi și urâcioși
Ce-ntr-una clevetiți că "Moșu"-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși!
Pe Moș Crăciun îl știți că este-adevărat...
E drept, bătrânul "Moș", care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roș', cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,
E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit,
De sac a și uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit!
E roșu câteodat', de la un păhărel,
Și când o ia la mers, ca un arac de viță
E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi...
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță,
Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi...
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre zbor, poezii despre tuns sau poezii despre sat
NIHIL SINE DEO ?
Sunt doar unTaur, dar n-am fost vițel
și nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii nițel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
să fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoșani,
așa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timișoara,
e din Dobrești, ce Bara-Bara-Bara,
că doar n-om fi cu toți din București,
să prindem funcții cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e șapte case
și nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
să măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiți cu-n ochi și ești într-o ureche,
ai ochelari de cal, căluș în gură,
de ce nu ieși s-aștepți la cotitură?
Întreb retoric, nu vreau un răspuns,
că cei de sus, se-nchină și mai sus,
și ne-așezăm supus peste supus,
sperând s-ajungem până la Iisus...
Și sigur vom ajunge, da-n sicriu,
și știu prea bine, că degeaba scriu,
mai știu că dacă n-ai încă doi ani,
nu trebuie să-ți dea guvernul bani,
ești un mucos, care te piși pe tine,
peste doi ani, o să trăiești mai bine,
bine'nțeles, de n-ajungi la spital,
acolo e cel mai sordid local,
ți-e frică să te mai îmbolnăvești,
vitezele salvării-s ca de dric,
și-i o minune dacă mai trăiești,
când dă cafeaua-n foc, peste ibric,
și fac friptură din copilul mic,
când acul de seringă-i singular,
când stetoscopul este secular,
când medicii învață la fe-fe,
și fac sterilizarea-n nes-cafe,
când omul este animal de turmă,
când viața lui, cu zile i se curmă...
Cu-n secol cred că am rămas în urmă!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre cai sau poezii despre zoologie
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre somn
Tur-retur
Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,
Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.
Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.
De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta mă așteaptă la hotar?
Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre promisiuni, poezii despre pace sau poezii despre ocean