De 1 iunie
Poți fi și copil și părinte deodată,
De-a valma trec zile și nici nu mai știi
De ce-ți este fața de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâșii.
Cireșile-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfășoară
Și roșu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.
Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea și-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireș prefăcut!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre roșu
- poezii despre naștere
- poezii despre fericire
- poezii despre devenire
- poezii despre cireșe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.