Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mirela Grigore

În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)

În fiecare zi suntem mințiți
De cei apropiați și de vecini
Și chiar de suntem foarte des pățiți,
Uităm și gestul, și-ale lui pricini.
Ne amăgește soața, când și când,
Și suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.

Ne răsucim în așternutul rece,
Înfrigurați de-atâta așteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.

Ne pomenim, apoi, turbați de chin,
Că gardul la vecina ‒ parcă nu-i! ‒
Înfierbântați, dăm peste alt vecin
Și de-o nevastă, care nu-i a lui!

În fiecare zi, noi așteptăm,
Să fim iubiți și ne disperă zvâcul,
Iar pân' ne trece, lesne, acceptăm,
Că viața-n doi prezumă amantlâcul.

parodie de din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mirela Grigore

Nu pot fără ea (Ducu Bertzi - ,,M-am îndrăgostit numai de ea")

"Eu care voiam într-una alt și alt decor",
Când iubita mă înșală, nu îmi e ușor,
Mă mai vait ‒ mărturisesc! ‒ de-mi vine ca să mor
Și apoi, ca să rezist, o iert și... fac amor.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Copii care uităm

Atât de sus mă urci, visând,
totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?

De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Învață din toate

Chiar și nunta ‒ ia aminte! ‒
Are-nvățături în lumea mea...
Când mireasa-i prea fierbinte,
Mirele îngheață lângă ea!

epigramă de
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul trece. Chiar și atunci când pare imposibil. Chiar și atunci când fiecare bătaie a ceasului doare la fel ca și pulsul sângelui sub o vânătaie. Trece neregulat cu rătăciri ciudate și pauze tărăgănate, dar trece. Chiar și pentru mine.

în Lună nouă
Adăugat de maryaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.
Mirela Grigore

S.O.S

,, Vacanța" la copii se prelungește,
dar niciun bai, copilul e în formă,
profesorul întruna prididește
să fie,, cool!" și este... pe platformă.
S-au indicat noi link-uri de-nvățare,
iar digitalizarea-i chiar o șansă,
ce-n vremurile noastre milenare
a dus pe toți părinții într-o transă.

Blindați cu internet și telefoane,
calculatoare ultraperformante,
se miră când copilul are toane,
și, răzvrătit, răspunde cu siflante.
De-o vreme, intră-n seară cu-o-ncruntare,
când mama lui privește lung... la știri,
Mai are doar un link de învățare
și-i foarte obosit... De ce te miri?!

Tăticul lui privește-o imprimantă,
că tonerul mai are doar puțin,
și-i chiar o circumstanță agravantă,
de-ncărcat, n-ai unde și-i un chin.
S-au tras de-o săptămână mii de pagini,
s-au rezolvat probleme dificile,
s-au scris și scheme multe pe imagini
și propoziții simple, dar utile.

E în extaz întreg învățământul,
sunt,, n" oferte-on-line, pe internet,
Dar ce te faci ‒ să te ferească sfântul! ‒
când n-ai un telefon și-acest,, pachet"?
Alternative sunt rapid găsite,
n-om fi noi cu mințile-ncuiate,
un post național, acum, transmite,
pe ani de studii, lecții variate.

Suntem naivi și mă apucă hazul,
și intru-ncet la ăști copii în casă...
Nu caut telefonul, nu e cazul,
dar văd un colț de pâine pe o masă!
,, Opriți-vă!", ne spune-o conștiință,
Dar învățarea asta e în top
Și dăm,, ignor!", rapid, la trebuință,
făcând iar prin materie galop.

Ce văd și ce aud acum prin țară,
e-un S. O. S. și o necesitate,
când dascălul cu mintea lui sprințară,
se poate reseta cu-abilitate.
,, Priviți copilul...!", ne spunea Rousseau,
lăsați-l ca să fie doar... copil,
nu-l puneți să danseze,, bolero"
n-o să poată... și nu-i e util!

Lăsați copiii ca să simtă viața
Și învățați-i, azi, ce-i omenia,
Nu-i mai legați, priviți-le doar fața,
că au uitat demult ce-i veselia!
Clădiți-le pe umeri caractere,
nu le mai țineți mintea ocupată,
mai dați,, ignor!" și pe la ministere,
căci au urechi, da'-n ele... au doar vată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecere

Meditând la ce-i durabil,
Mă cuprinde, vai, tristețea:
Timpul trece implacabil,
Iar cu el ‒ și tinerețea!

poezie de din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Surda n-aude, dar le potrivește

‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătușico, bre, ești surdă?
‒ Nu doar slană, ci și urdă.

‒ Câți ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut și loc de veci.

‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor șalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.

‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moșului pomană.
‒ Babă Leano,-ți place țuica?
‒ trăiești, mâncate-ar muica!

‒ Păsări ai, niscai găini?
‒ Am vecinii buni, blajini.
‒ Te-ntreb iar, mata ești surdă?
‒ Am și-o ciorbă de leurdă.

‒ Ții mâncarea-n frigider?
‒ Cu oțet și cu piper.
‒ Babo, îți bați joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ține!...

poezie de din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mirela Grigore

Există soluții pentru a menține trează tradiția

Un obicei uitat ‒ deci nu modern! ‒
E șezătoarea ce-o aveam odată
Și, ca să fie azi revigorată,
Se ține à la longue... chiar la guvern.

epigramă de din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Cântesc în doi

Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brândușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu știm, dar suntem doi.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Lucian Blaga

Cântec în doi

Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brindușile ardorii
să înflorească iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Surdul n-aude, dar le potrivește

‒ Bună ziua, bade Ioane!
‒ Mâine plec la Herculane.
‒ Câți ani ai, ai multișori?
‒ Da, mă scol devreme,-n zori.

‒ Mai crești multe animale?
‒ Am dureri cumplite-n șale.
‒ Spune, țuica îți mai place?
‒ Junghiurile nu-mi dau pace.

‒ Ce mai face baba Leana?
‒ Aș bea vin cu damigeana.
‒ Te mai duci la fete-n sat?
‒ De tutun eu m-am lăsat.

‒ Moșule, mata ești surd?
‒ Sunt bătrân, deci nu mai zburd.
‒ Mai ții pasul după plug?
‒ Iacă-acuma fac un jug.

‒ N-o duci bine, cum aud.
‒ Nu, nepoate, e de dud.
‒ Moșule,-ți bați joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ține!...

poezie de din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mirela Grigore

Rezist!

Se plimbă ciuma nouă peste țară
noi, toți, în lupta asta, împreună,
avem umor și viața ni-i sprințară,
ne întărim, văzând și-o parte bună.
Mărturisind, prin lacrimi de speranță,
c-o să uităm curând de izolare,
nu pot să nu afirm, cu siguranță,
că are-o parte bună, prin urmare...

Tot timpul petrecut, de-o vreme-n casă,
mi-a dat răgaz să-mi văd iubitul drag,
în fiecare zi, la prânz, la masă,
e punctual și nu-l aștept în prag!
Îți mulțumim, trăim o viață nouă,
surprinzătoare chiar și pentru el,
fi'ndcă-a aflat...,, că-n suflet nu-mi mai plouă",
atunci când mă jignește în vreun fel.

Ne-ai învățat ce-nseamnă fericirea,
uitasem, mai demult, s-o mai simțim,
aveam depresii, consumând iubirea,
mi-nchipuiam că nu ne potrivim!
Din cauze ‒ total necunoscute! ‒
noi am ajuns cândva la psiholog,
că-n cuplu, el se încurca... la tute,
iar eu... îl altoiam după-un prolog.

Ne-ai învățat ce-nseamnă toleranța,
că soacrei, în căminul conjugal,
de-o vreme-i,, toacă și mai tare clanța",
însă,, Rezist!", că-i jale în spital!
Mă tot feresc să intru în dispute
și cred că-ncet, încet, am progresat,
chiar ieri i-am spus... și vrute, și nevrute,
dar am dormit azi noapte... pe sub pat!

M-ai învățat să fac și pâine-n casă,
- nu am avut curajul să mai ies! -
am stat cuminte, cum au spus ‒... acasă!‒
și frământatul m-a scăpat de stres.
Mănânc mai sănătos, de când se știe
că tu tot bântui lumea și ucizi,
mă rog și mă feresc de pandemie,
când văd decizii luate de... candizi.

M-ai învățat ce-nseamnă prietenia,
nu mă sună nimeneni, niciodată,
chiar dacă-n casă răsuna chindia,
când eu eram o tipă căutată.
Mai sun doar eu, pe câte-o cunoștință,
sfioasă, ca să nu o deranjez
și-n viitor voi ști și am știință
pe cine, totuși, pot să mai contez.

La ce se-ntâmplă peste tot în lume,
am marea mea dorință arzătoare:
(iar vorbele acestea nu sunt glume!)
piei, Satană, fără de picioare!
Cât bine ai făcut, se vede dară,
însă românul nostru-i optimist,
în gând mă culc cu știrile din țară,
iar, dimineața, când mă scol, REZIST!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maghiranul (Origanum majorana): virtuțile lui terapeutice (3)

‒ Nu încape îndoiala,
Ceaiu-alungă oboseala.
‒ Da, dar dacă-i de la muncă,
Nu când vii de la speluncă...

epigramă de din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteAlbert Einstein

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu știe pentru ce scop, deși uneori are impresia că simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi știe că există pentru alți oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete și bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulți, necunoscuți nouă, de ale căror destine suntem legați prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare ziviața mea este bazată pe munca altor oameni, în viață sau morți, iar eu la rândul meu trebuie să încerc să dăruiesc în aceeași măsură în care am primit și încă mai primesc.

în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum văd eu lumea" de Albert Einstein este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 26.99 lei.
Mirela Grigore

Rugă de copil

Sunt o fetiță veselă, frumoasă
Ai mei părinți sunt medici renumiți
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în brațe foarte fericiți.
Deși sunt obosiți, că nu-i o joacă
vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun și o să-mi placă
fiu tot doctor, când voi fi mai mare.

De ce-am decis să fiu tot doctoriță?
‒ dorința asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriță,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinții mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.

La început nu am știut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
Vorbim la telefon, iar ei mă-ndeamnă,
-ascult de buni și să stau la masă!
Am înțeles și-am fost mereu cuminte,
Iar mami s-a întors și stă cu mine,
Dar o-ntrebare mă frământă-n minte:
Pe tati la serviciu ce-l reține?

Eu cred că tati are mult de furcă,
La știri vorbesc mereu de-o pandemie...
E complicat și joaca mi-o încurcă,
Dar înțeleg și asta... se știe!
Mi-e foarte dor și-l port cu mine-n gânduri,
Mă rog la Domnul și-o să fie bine,
Iar dacă voi citiți aceste rânduri,
Rugați-vă cu toții lângă mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Și este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înțelege chiar și atunci când toți cei din jurul nostru ne înțeleg greșit. Pentru că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când toți ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu și-aduce aminte de noi chiar și atunci când toți ceilalți ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu și doar ai Lui pentru eternitate.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mirela Grigore

Nevoia de normalitate (Volumul festivalului)

Sunt omul din popor, la greu rezist
Fără excepții ‒ c-am trecut prin toate ‒
Și ca român doresc, dar nu insist,
am în țara mea... normalitate.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasivitatea este și ea o alegere. În loc să ne plângem și să acuzăm, ar fi bine să ne reamintim că noi înșine putem – prin puterea propriului exemplu! – să fim o componentă activă a schimbării pe care ne-o dorim. În loc să încercăm să-i schimbăm pe ceilalți și să le dăm sfaturi despre cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă, putem chiar noi să începem să acționăm așa cum ne-am dori ca alții să o facă. În loc să criticăm șine ofensăm atunci când suntem criticați, putem chiar noifim cei care le arată celorlalți c㠖 în fiecare dintre noi – există și trăsături demne de a fi admirate. Putem chiar noifim cei care, pas cu pas, construiesc un viitor mai bun prin implicare.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Februarie

În ianuarie să ne dorim,
Să ne-apropiem, să ne-ncălzim,
mă topesc când îmi zâmbești,
ști de ce mă-nebunești,
ai habar de tot ce simt
Și să ști că nu te mint.
Dar nu-i ianuarie să te-ncălzesc,
E februarie... te iubesc.

În martie să înflorim,
admirăm și să vorbim,
te ating, să-mi dai fiori,
mă simt cu capu-n nori,
te sărut, să mă adori,
te-mpodobesc cu flori.
Dar nu-i martie să-mi doresc,
E februarie... te iubesc.

În aprilie să glumim,
Cuvinte dulci să ne șoptim,
-ți fac pe plac, să te sarut,
ai mereu tot ce-i plăcut,
spunem tot, să povestim,
Să fim cum vrem doar noifim.
Dar nu-i aprilie să glumesc,
E februarie... te iubesc.

În luna mai ne relaxăm,
Ne plimbăm, ne alintăm,
Ne remarcăm când lumea-i verde
Ca fiind cei doi ce nu știu pierde.
Strălucim spre-a lor uimire,
Ne remarcăm doar prin iubire.
Dar nu e mai să strălucesc,
E februarie... te iubesc.

În iunie să plănuim,
Ne hotărâm, atent gândim,
Doar doi... doar noi, în orice zi,
Să fim mereu doar doi copii,
Lăsăm in urmă ce-i la liceu,
Să fim doar noi, din nou, mereu.
Dar nu-i iunie să plănuiesc,
E februarie... te iubesc.

În iulie să călătorim,
vizităm, sărbătorim,
Să fim și-atunci noi împreună
În cea mai călduroasă lună,
Atunci când este ziua mea
fiu încă-n viața ta.
Dar nu-i iulie să-mplinesc,
E februarie... te iubesc.

În august vom continua,
Eu al tău și tu a mea,
te ascult, să îmi vorbești,
mă topesc când mă privești,
știu când tu ești mulțumită,
știu când tu ești fericită.
Dar nu-i august să mă-ncalzesc,
E februarie... te iubesc.

În septembrie admirăm,
Se răcește, ne-mbrăcăm,
Atunci au loc multe schimbări,
Dar doar în jur, cu așteptări,
Căci chiar de e un alt decor
Noi ne iubim neschimbător.
Dar nu-i septembrie să ruginesc,
E februarie... te iubesc.

În octombrie ne-mpărțim,
S-avem și-atunci când n-ofim,
Facem schimb de-o jumătate
Și ascultăm, în piept, cum bate,
te simt, să știu ce zici
Chiar și când nu ești aici.
Dar nu-i octombrie să -ți lipsesc,
E februarie... te iubesc.

În noiembrie așteptăm,
Ne pregătim, ne bucurăm,
Așteptăm să treacă luna,
fie ziua noastră-ntr-una,
Ne sărutăm, mai și vorbim,
De prima zine-amintim.
Dar nu-i noiembrie să retrăiesc,
E februarie... te iubesc.

În decembrie să cântăm,
te alint, să colindăm,
îți fac un dar frumos
ști că sunt și inimos,
Să așteptăm doar împreună
Anul nou, privind spre lună.
Dar nu-i decembrie să răcesc,
E februarie... te iubesc.
În februarie vreau să fim
Îndrăgostiți, să ne iubim,
fiu de ziua ta cu tine,
simt că vrei să fi cu mine,
fie veșnic pentru noi
Iubirea asta... doar noi doi.
E februarie și mă opresc,
E februarie... te iubesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!