Istericilor, voi

De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică şi oarbă ajunsă din păcate,
Mulţime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minţi robotizate

Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ţi târăşti ca viermii fiinţa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură

Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăuşii vorbei aceasta ţi-au indus,
Pe tonuri diferite şi panicate glasuri
Întocmai şi la vreme prin ordine de sus

Fără habar de lume isteric şi cuminte,
Adună-ţi în desagă întregul tău amar,
Gândeşte-te la rece şi roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar

Crezând cu disperare în propria şaradă
Prin gări, aeroporturi macabru bal mascat,
Intens trăieşte-ţi astfel stupida mascaradă
Prinzând sfârşitul lumii... aprovizionat.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

Prin mări, electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă,
din zid, cineva mă ascultă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să ştii care e cea mai mare putere de care nici nu-ţi pasă? Puterea de decizie – da, nu eşti obligat de nimeni în afară de tine să suporţi ceva; e strict treaba ta dacă alegi să înghiţi toate nedreptăţile care ţi se fac şi să taci ca un miel blând fără să-ţi aperi demnitatea. Da, nimeni nu te poate reţine să renunţi la ceva dăunător ţie în afară de propria ta frică; crede-mă: te vei descurca şi pe cont propriu cel puţin la fel de bine. Gândeşte-te pe termen lung la beneficiile pe care le poţi avea. Da, ai tot dreptul din lume să găseşti pe cineva care să te aprecieze. Nu eşti legat de un loc sau o persoană cu lanţuri indestructibile. Acestea se află doar în mintea ta şi te împiedică să faci ceea ce ştii deja că ţi-ar fi mai bine. Strânge din pumni, adună-ţi puterile şi ia o decizie în folosul TĂU!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate ştii calea pe care tu să o urmezi. Şi e normal să fie aşa. Pentru că tu porţi responsabilitatea bunelor şi relelor, a roadelor bogate sau a pierderilor şi suferinţelor de pe calea ta, deci decizia îţi aparţine. Încearcă să experimentezi tot ce poţi şi vezi cum te simţi. Busola ta interioară îţi va spune când e ceva ce îţi place şi vrei mai mult sau când îţi displace şi nu mai vrei să ai parte de acel lucru. Astfel, aduni indicii ca şi un detectiv şi le tot pui cap la cap până când întregul puzzle este gata. Deci trăieşte-ţi viaţa – intens! Cu cât mai intens, cu atât mai repede dobândeşti putere de discernământ. Şi cu cât ai mai repede putere de discernământ vei ştii ce e bine şi rău pentru tine, care e adevărul tău, realitatea ta şi calea ta.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce bal?!...

Istoria noastră e un bal,
Un bal mascat şi social
Dar ca sa fiu mai punctual,
Un bal mascat pe plan global...

Istoria noastră nu-i handball,
Vânată e de-un "canibal"
Şi nu-nţeleg, în mod banal,
Cum s-a ajuns aşa penal,
Când am avut un Decebal?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii,
Cum poate eşti tentat să îţi imagini,
Ea vede peste marginile lumii
Şi dincolo de ale vremii margini.

Ea vede tot ce e şi tot ce nu e,
Te vede-n toate şi pe toate-n tine,
Şi doar icoana ta în ochi mi-o suie
Ca numai ei privirea-mi să se-nchine.

Ea vede roz când negru e în preajmă
Şi negru vede când înjuri, când minţi,
Imaginile lumii reci le sfarmă
Dând strălucire unei lumi fierbinţi.

Iubirea nu e oarbă, dar să ştii:
Sunt orbi doar cei ce nu mai pot iubi.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununile de laur

Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniţă uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu ştiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu ştiu cine să mă cheme.

Şi paşii mei răsună după mine
Ca nişte bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur aşa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulţime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În muşuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Şi-n noaptea-n care-s singura fiinţă,
Pământu-mpovarat de suferinţă,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinox

numele tău mai poate schimba,
ordinea dezordonată a firii,
doar tu mai rosteşti cuvinte de îngeri
pe orizont,
numai tu mai poţi porni orologii tăcute,
surâzând răsăritului
de dorinţi purpurii,
renăscute.

mă mai tem, cum să nu,
de neninsa zăpadă,
de cireşii amari, căzuţi peste tine,
îmi curge deja echinocţiul prin sânge,
a primăverii virgine,
a inocenţei fragile,
mi-e frică să cadă mieii din cer
să-mi caute prin lume
solstiţii pierdute,
pierdute-n zadar,

mă mai tem de sfiala unui martie rece,
de zimbrii albi care tresar
prea devreme,
îţi mai joacă şi-acum
începutul lumii în pupile,
căutam amândoi verdele crud
al iubirii,
prin liniştea firavă a ierbii,
de april,
aşteptam să culegem din aer
magnolii timpurii,
mai ţii minte ceva,
din tot ce-ţi
cântam,
fără cuvinte?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte pustie

Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniţă uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu ştiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu ştiu cine să mă cheme.

Şi paşii mei răsună după mine
Ca nişte bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur aşa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulţime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În muşuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Şi-n noaptea-n care-s singura fiinţă,
Pământu-mpovărat de suferinţă,
Culcându-se,-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de Demostene Botez din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, Sângele Rece începu să-i vorbească Sângelui Fierbinte despre Iubire. Sângele Rece spuse: "Iubirea este un sentiment firesc, fruct pârguit al animalului din fiinţa noastră". Sângele Fierbinte gândea astfel: "Iubirea e divină! Este singurul lucru pentru care merită să trăim în această lume!"

George Meredith în Suferinţele lui Richard Feverel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

Şi atunci, ca şi acum
Totul se va face scrum.
Alternanţa alternează
Şi altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaşte,
Altă lume vom cunoaşte.
Deşi ne vine iar sfârşitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să trec prin oraşul tău fără să plâng

sau poate că nu
poate că voi plânge
şi sufletul se va rupe de mine
ca de o lume veche
sigur aşa va face
te va căuta pe străduţele înguste
cu respiraţia tăiată
va întreba trecătorii
unde locuieşte cel mai frumos băiat
din oraşul acesta
şi toţi se vor mira
dar el tot o să te caute
cu buzele arse
o să bată din poartă în poartă
şi va plânge
sărutând pietrele
atinse de picioarele tale
negreşit va plânge
de teamă
să nu te găsească
adormit
într-o inimă nouă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul vieţii se poate asemui cu sfârşitul unui bal mascat, atunci când se scot măştile. Aşa se vede cum au fost aceia cu care cineva a intrat în contact în cursul vieţii sale.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea, Dorinţa de a muri, traducere de Constantin Pestreanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permisiune şi acord

Întreb acum pe cei ce şi-au permis
Ca dincolo de săbii şi topoare,
Să-şi facă instrumente de ucis
Propriul popor şi sute de popoare.

În goana după ce şi-n al cui nume,
Stimaţi şi erudiţi contemporani,
Voi, învăţaţii din întreaga lume
Creatu-le-aţi acestea pentru bani?

La ce v-a folosit învăţătura?
La ce-aţi trudit din greu prin şcoli înalte?
Spuneţi acum... cât vă mai ţine gura,
Să ştim şi noi cei proşti fără de carte.

Cum aţi permis voi lideri şi elite
Ca să existe astfel de orori
Şi genocide absolut cumplite,
Prin întâmplări, prin riscuri şi erori?

Adică cum prin cercetări savante
Azi se preschimbă molimele-n arme,
Să ţină loc de leacuri şi calmante
În timp ce Dumnezeu gândeşti că doarme?

Hristos şi mii de draci să vă-nţeleagă,
I-aţi acuzat pe Hitler şi nazişti,
Dar aţi făcut stimaţi protagonişti
Un Auchwitz-Birkenau din lumea-ntreagă.

Nu v-a ajuns c-aţi descompus atomul
În foc de iad, pământ şi apă moartă,
Ca să ucidă tot ce-i viu şi omul...
Să şteargă întreaga lume de pe hartă,
Cu voi cu tot şi cu ai voştri dragi?
Aţi inventat al morţii tăvălug,
Când loc pe Terra este din belşug?
... Mai bine rămâneaţi antropofagi.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înşine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viaţa aşa cum nu e ea
Şi vinu-l sorb încet ca şi cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeşi în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieţi
Scriu viaţa aşa cum a fost ea o dată
Şi vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine ştiut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învăţat din ele tot n-am învăţat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede şi nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbeşte
"E totul creat doar de mintea ta"
Şi totul se risipeşte...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea tăcerii

De ce culoare eşti, tăcere?
Eşti falnică, de tot măreaţă,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineaţă!

Cu a ta tandreţe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeţi,
Aură născătoare sfintei vieţi!

Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veşnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuieşti,
În limpezi de izvoare, mereu întinereşti!

Prin verdele şerpelnic de chindie
Aşterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paşte,
O nouă, tot mai nouă speranţă îmi renaşte!

Şi tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Şi plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!

Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ţi peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.

De ce culoare eşti, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie

În zâmbetul din ochii tăi
Îşi face de cap neîncetat primăvara
Muzici răsună peste mări şi văi
Chitara sună cel mai frumos, seara.

Parfumul tău e-n tot şi toate
Pe pielea ta fină, prin părul tău moale
Simt cum lângă tine orice se poate
Şi toate gândurile mele-ţi dau târcoale.

Mă pierd cu pasiune în aşteptări divine
Simt bucurii naive cum mă încolţesc
De fericirea ce ţi se cuvine
Vreau cu iubire să mă-nvinovăţesc.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauţi o lume mai bună? Nu există. Asta e singura lume în care vei trăi vreodată. Ai putea însă să munceşti pentru a o face pe aceasta mai bună. Ahhh, scuze. Te-am pierdut la "să munceşti"? Mută-ţi privirea din zare. Salvarea nu vine de departe. Priveşte la picioarele tale şi in jurul tău. Acum gândeşte-te la ce vrei să faci şi pune-ţi mâinile la treabă. Până deseara vei avea o lume un pic mai bună. Şi seara, când te vei aşeza în pat şi te vei gândi la ce s-a întâmplat peste zi, vei realiza că ai puterea de a face întreaga lume un loc mai bun prin munca ta. Şi atunci poate, lumea la care visezi acum va avea şansa să devină realitate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!