Cineva mă ascultă!
În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe șuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice că apără, poate,
poporul de rău și păcate,
de cei ce țin arme în liră
de cei care mint și conspiră.
Dar nu el ascultă orbește,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf și sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
Prin mări, electronice unde
în ochi și în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască și oarbă
el scris e și-n firul de iarbă.
Ascultă fereastra deschisă
și viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.
În veac cu poliție multă,
din zid, cineva mă ascultă.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viermi
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre polițiști
- poezii despre nuntă
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
- poezii despre electronică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Victor MARTIN [din public] a spus pe 28 august 2008: |
Oi fi tu 'radical', dar esti, mai ales, un algoritm al zilelor noastre, daca tot le-ai apucat cu ambele maini din fata. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.