Al pămîntului
Stau și ucid în liniște,
ființele rezistente ale melancoliei
Pe lupi mai întîi, apoi duhul
albastru,
pe jederi mai întîi, apoi mistreții
și rîșii.
Îi smulg încet
din maxilarul închipuirii.
Fără dinți oasele
par mult mai blînde.
Stau și ucid în liniște
și din ce în ce,
cerul din jurul meu
se iluminează
Iau apoi plugul
și-l înfing adînc în pămînt.
Înapoia mea răsare
acoperit de grîu și de porumb
soarele.
Razele lui
sunt de grîu și de porumb...
Le aud revărsîndu-se-napoia mea
pe cîmpia arată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre melancolie
- poezii despre lupi
- poezii despre lumină
- citate de Nichita Stănescu despre lumină
- poezii despre dinți
- citate de Nichita Stănescu despre dinți
- poezii despre arat
- poezii despre albastru
- citate de Nichita Stănescu despre albastru
- poezii despre Soare
- citate de Nichita Stănescu despre Soare
Citate similare
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.
La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.
Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.
Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre violență
- poezii despre urechi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Liniștea furtunii
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre viață, poezii despre nori, poezii despre inimă, poezii despre bebeluși sau poezii despre aur
Sinuciderea
mai întâi mă sinucid
apoi mă ucid
prin
eludare apoi mai vedem
dacă rămân în viață
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia
iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereți
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre filozofie, poezii despre prostie, poezii despre plâns sau poezii despre gură
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre șerpi, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre suflet, poezii despre secunde, poezii despre păr sau poezii despre ochi
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre supărare sau poezii despre pace
Nemeții
nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta așteptare
și buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
și cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar și de îngerul rătăcit
în așternuturile noastre
a venit și timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeții
unde visul și rostul roții
este același
în fiecare clipă a eternității
unde luna și-a eliberat lupii pe tărâmul
celor o mie de vânturi
și unde șeful trenului anunță sec
capătul drumului
trupul tău devorat de o mie de vulturi
când tu mai întâi îți desfăceai pulpele
apoi îți deschideai încet încet sufletul
tu îmi spuneai că nu doar întunericul
este veșnic
mult mai rea și nesfârșită este uitarea
carnea bătrână fără amintiri
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre șefi, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre visare sau poezii despre trup și suflet
Fapt
Cum nisipul lichidează valul spumos,
Așa ucid și eu.
Sub alibiul prieteniei m-am camuflat.
Răzbunarea din irisul crud nu piere.
Portretul șters execută infantilul,
Iar eu, cu apă amară, ucid ultimul om.
Acum am liniște.
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre portrete, poezii despre nisip sau poezii despre apă
Endoscopia liniștii
aici în mijlocul petecului de pământ
pașii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere și ferigi uriașe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie
e prea multă liniște aici, deși în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriașe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereți curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îți citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiți să-mi amintești că dragostea crește pe măsură ce-o împarți și durerea, da, și durerea scade pe măsură ce o împarți...
e prea multă liniște, iar eu am ajuns să sparg visele în dinți și durerile de pereții cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a rășină
uneltele mele sunt dalta și diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punți
între noi se nasc doar cuvintele... sunetele, îmi spui, sunt ecourile inimii
sparge în dinți sunetul și împletește-ți corzile viorii din suspinele noastre
poate numai așa scrâșniturile lor vor sfredeli ca un burghiu Prăpastia celor trei poduri în care tu, eu și cuvântul adulmecăm tăcerile...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre voce
C-un brâu încinse viața mea
C-un brâu încinse viața mea,
Din copci sună a plâns.
Apoi măreț el s-a-nturnat
Și veacul meu l-a strâns,
Grav, ca un domn ce-ar fi primit
Hristov de împărat.
De-atunci sunt nour printre nori,
Un lucru închinat.
Nu prea departe totuși ca
Să vin să robotesc,
În jurul horei celorlalți;
Ici-colo să zâmbesc,
Acelor vieți ce-o clipă stau,
Și-o văd pe-a mea, și-o cheamă
Chemări știi pentru cine-n veci,
N-aud, nici iau seamă?
poezie celebră de Emily Dickinson din Din poezia de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emily Dickinson despre viață, poezii despre zâmbet sau citate de Emily Dickinson despre timp
Porumbul
mai înalt în grad de
cât iarba
iarba fumată
și iarba tot atât de înaltă
ca omul sucit din fire
ploaia modelează oamenii
de porumb de mătase
de porumb pierdut
sau răpus de seceră fără ciocan
în timpuri astrale
umbra lui a
tinge creștetul părintește
porumbul naște omul de porumb
care aleargă desculț prin amarul timpului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre ploaie, poezii despre naștere sau poezii despre astre
Eu stau în umbră
Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
Că în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.
Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.
Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și mă ucid
Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre păduri, poezii despre munți, poezii despre țări, poezii despre versuri, poezii despre oraș sau poezii despre noroc
Stau în fața
focului zglobiu și frig frunze
coc plânsul unei amante
torn gaz din ochii tăi furioși
mi-e dor de tine de-mi vine
să fug în brațele tale
foșnește sângele la tâmple
sub părul alb prezentul a trecut
și-mi pare rău că umblu bântuit
de dragoste prin pădurea de aramă
stau la foc și ucid o melancolie
cu ochii aruncați în carul mare
pe cer se pierd între norii-caracatiță
nici nu mai simt irișii tăi cum străpung
epiderma trasă pe dinți și oase
smulg încet luna de pe cer și pornesc
cu ea în mâinile astea blânde
vreau să ajung la tine și s-o depun
la picioarele tale lungi până la cer
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre sânge, poezii despre păr alb, poezii despre prezent sau poezii despre picioare
Atât de rarul animal...
Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.
Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.
Să mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?
Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.
Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.
Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt...
Apoi, mă trezisem.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre nas, poezii despre logodnă, poezii despre galben, poezii despre existență sau poezii despre animale
Ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînțelegerea
și apoi mă odihnesc
ca și cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârșit
ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
și apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminți
în sufletul tău
ești așa cum te vreau
și te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schițat de un pictor bătrân
e cald
e liniște
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu știu
dar un EL rușinat
așteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rușine, poezii despre pictură sau poezii despre odihnă
Copac
în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la țară
stau înghesuiți un pic mă gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc și le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriașă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceștia lasă în urmă
pământ și păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două țigări în plus
mai deschide un geam și pentru păsările rătăcite
adună pământul și-l duce acasă pentru flori
apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot să își lase copiii cu mine
sunt foarte ocupați și nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept că își mai uită câte un copil
acum am câțiva copăcei care mă șoptesc foșnind,, tată"
și eu le dau apă le mai schimb pământul
încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunțat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei mă udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
și o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre copaci, poezii despre schimbare, poezii despre fumat, poezii despre tată, poezii despre serviciu sau poezii despre sat
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre mâini, poezii despre frunze, poezii despre degete, poezii despre calciu sau poezii despre alb
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore sau poezii despre ger
De dor de tine
E noapte în ăst colț de lume,
Îmi doarme liniștea pe-o parte
Și insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu ești departe.
Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Așa cum viața are moartea.
Mă doare capul ca un vis
Cu lupi și lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.
Mi-e sete și urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.
N-am somn dar asasinii au,
Câțiva îmi dorm printre dorințe,
Le iau pumnalele și stau
La pândă printre suferințe.
Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunț, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime și-o să dorm.
poezie de Sorin Stoica din Pentru Citatepedia special (14 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre suferință sau poezii despre moarte