Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Phantasma de luxe

La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.

Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.

Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.

La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.

La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.

La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.

Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.

Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD 69 de poeme de dragoste" de Leonard Ancuța este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 31.35 lei.

Citate similare

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniștea copilului ei.
Și eu îmi smulgeam urechile
și le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinși ca o praștie.
Și-am început mai întâi murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am țipat
un țipăt de tată de țipăt
spre liniștea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desenez sentimente cu nepriceperea unui zugrav

încerc dau culoare gri-ului
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile acestea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape

nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
într-un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din iubirea de a fi
s-a născut pentru a infinita oară
cuvântul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot timpul vor fi oameni care te vor critica. Tot timpul vor fi oameni alături de tine pentru a te susține. Oamenii care te vor critica vor răsări ca buruienile după ploaie și vor încerca să te tragă în jos înapoi lângă ei. De ce? Pentru că dacă ei nu vor mai mult de atât vor să facă ca nici tu să nu vrei(s-ar simți Ei prost dacă ai fi tu mai special). Cel mai interesant e că acești critici se găsesc cel mai adesea printre persoanele apropiate ție. Vor apela la șantaj emoțional: îți sună cunoscută replica "Tu nu mai ieși/ai timp de Noi niciodată!"? sau "Te-ai schimbat. Acum ai aere!"?. Apoi te vor exclude din cercul lor încet și sigur. Exact! Hai, simte-te vinovat și întoarce-te la acel trecut de care ai vrut scapi. Nu prea vrei, nu? Atunci îndepărtează-te ușor și constant și adună-ți în jurul tău oameni cu aceleași idei ca și tine. îți va fi mult mai ușor pe parcurs chiar dacă la început va fi mai greu -i găsești. Nu te speria, e ceva normal. Fii mândru de tine că ești așa! Mai devreme sau mai târziu rezultatele tale vor apărea. Nimic nu e în zadar. Mie îmi place spun că la început ei toți te arată cu degetul dar, va veni un moment în care tu vei îndrepta un SINGUR deget spre ei înapoi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început vocația e ceva mic, așa ca și tine. Poate cauți o meserie, poate vrei practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun și vezi că e ceva ce și ceilalți apreciază. Apoi, după un timp, mai puțin sau mai mult, te trezești că ai impact asupra societății. La sfârșit, poți ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Ești echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acțiune e prăpastia în care te simți prizonier. Nu îți lipsește vocația doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe îți hrănești vocația și vei vedea că ea crește mare.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea din noi

Câta liniște e în noaptea din mine,
Și câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Și zi și noapte, doar un singur drum.

Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a știut dea un nume
Și pe la fel de fel de uși am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.

Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruți, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost și suntem doi,
Și fericită c-avem liniștea în noi!

poezie de (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, spele limpede atâtea zoaie

am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

m-am hotărât
vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura și praful existențial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopți
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăția cerurilor
uscată în deșert

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, cel din depărtări

Uneori, am nevoie de liniștea ta,
Liniștea pe care mi-o inspiri tu,
Cel din depărtări, de mult prea departe,
Mai ales când plâng târziile toamne
Pe umerii-mi încovoiați de zboruri frânte
Și tânguie noaptea a singurătate.
Uneori, cred că doar gândul la tine
face să merg mai departe
Pentru că ți-am dăruit parte din visele mele,
Parte din anii mei,
Pentru că te-am împodobit
Cu cele mai frumoase cuvinte de dragoste
În arămindă trecere.
Poate că nici nu ești așa cum mi te-am imaginat,
Poate că nici nu ai vrea să auzi de mine
Vreodată,
Doar că eu continui cred în tine,
Omul depărtărilor
Și totuși atât de aproape,
Încât, atunci când respir
Îți simt tremurul buzelor
Și mâinile căutând azurul zilelor senine,
Îți simt greutatea tăcerilor
În orele furtunoase
Și mă doare dacă tu suferi.
Cea mai frumoasă muzică
E muzica sufletului tău
Și visez, visez,
Un drept ce nu mi l-a luat încă
Nimeni!
Uneori, lacrimile vin nechemate,
Multe, ca într-o ploaie despletită
Și mă dor absențele tale,
Și mă ard iluziile mele,
Dar mai tare simtm-ar durea
nu mai visez măcar o zi la tine,
nu îți mai pot auzi muzica înalturilor,
Tu, cel din depărtări
Și totuși atât de aproape.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La nuntă

În noaptea aceasta stelele se aprind
Pe cer pentru tine, iubita mea
Și lacul înverzește în liniștea lui,
Lumina se pierde în ochii tăi suavi,
Te rog mai lăsa-mă puțin să te sărut pe pleoape,
În liniștea noastră se scrie iubirea
La nunta frumoasă vor fi licurici de dragoste
Pe covorul de flori îți scriu cu inima mea
Un dulce și miraculos " La mulți ani, iubita mea soție!"
Te voi urma în viața mea...
Iar tu să-mi dăruiești un fiu preaiubit,
Viața să ne fie luminată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apoi va fi tăcere

Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe
Și flori de neputință îți scriu câteva rânduri,
Strivesc în mine dorul, curând va fi să-nghețe
Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri.

Nimic n-are doară, nici vis, nici amintire,
În praful înserării va ațipi durerea,
Vom fi ca doi străini în straie de himere,
Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea.

Nu ne vom mai căuta nicicând și nicăieri,
Va ninge-o veșnicie cu pulbere de lună
Și vom purta țărâna de-amar și de poveri,
Doar zdrențe de regrete vor mai stârni furtună.

În nopțile stinghere ne vom căuta în vise,
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
Vom împarți și moartea, săruturi interzise,
Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.

Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
Atunci vom înțelege ce-adâncă-i disperarea,
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu am avut niciodată profesori adevărați. Am început întotdeauna direct cu partea practică, mai întâi la cântatul din voce și la instrumente, apoi la compoziție. Mai mult ascultam decât studiam, dar am audiat muzica cea mai bună în toate formele în care se putea auzi pe vremea mea. Și așa, puțin câte puțin, cunoștințele și capacitățile mele s-au dezvoltat.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Cei care-am fost la Troia

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși că înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc că acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.

II

Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate fim mai întîi vinovați
pentru a învăța iubim.
Trebuia greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul spună
că știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentrunimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez că voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.

III

Dar eu știu că moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.

IV

Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai că eram mai bătrîni
și ne venea greu surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...

V

Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie -l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
detalii despre carteGabriel Liiceanu

La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește facă asta se numește scriitor.

în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Întâlnire cu un necunoscut" de Gabriel Liiceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -49.90- 32.99 lei.

Noul început

Inima ți-e raclă, sufletul închis,
Pe trecut ai pune lacăt de uitări,
Viitoru'-ți este fără așteptări,
Gândul tău e,-n ziuă, noaptea din abis.

Nu știi ce te-ndeamnă, dar încerci ștergi
Praful dinspre viață, colbul apărut
Peste-un timp în care drumul tău pierdut
Ți-a ascuns cărarea, te-a oprit s-alergi.

Mâna, ca o slugă a trufașei minți,
Se întinde, șterge nevăzutul fad,
Gândul îți devine primul sol nomad
Care-ți duce-n lume calde juruinți.

Ar putea să-ți fie noul început,
O a doua șansă, viața ce-ai visat,
Clipe mai senine, suflet mai curat,
Viitor mai liber, liber de trecut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căderea unui fluture într-un om

fericit e cel ce râde cu mâinile
și planează printre ninsori demente ridicându-se
dinspre cimitire la cer

pe lama ascuțită dintre viață și moarte îmi așez pașii
fără să mă tai
plutesc și am o putere deosebită
sărut fulgi de zăpadă fără să-i topesc

era un fel anume cum se iveau noaptea și liniștea
în clipa aceea
ca o mărgică într-un pahar de palincă trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru

priveam cum absorbi întunericul și-l prefaci în lumină
și fluturele m-a izbit brusc atît de puternic
aidoma ploii pline de vrajă sub care statuia
face primul gest

îi simt de-atunci aripile imense în mine și
nu-mi trebuie trup nici rugăciune să-mi încep zborul
cred că vom sfîrși împreună
precum stînca și fluviul ce naște din ea

o respirație e întotdeauna suma altor două
dacă întinzi brațele
o să mă răstignească pe tine

poezie de (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Totul a început ca un joc. I s-a spus jocul de smarald. Obișnuia privească o bucată de piatră verde translucidă și să pătrundă în interiorul ei. La început, totul era pură fantezie. Nu i se întâmpla întâlnească ființe, doar niște forme asemănătoare reziduurilor de alte minerale care sunt cel mai adesea prezente în acea varietate de beriliu, numai că mai mari și mai complicate. Mai târziu, a început să întrezărească înăuntru lungi, misterioase coridoare și s-a aventurat prin câteva dintre ele, până când teama și liniștea lumii de smarald au făcut-o să dea înapoi. Alergând cu sufletul la gură, voia iasă de acolo și inima-i bătea năvalnic o vreme.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Mariana Eftimie Kabbout

Eu sunt liniștea ta

Tu ești o furtună, dar cu liniștea mea
Te acopăr în noaptea prea rece
Mă-nconjori plin de ceață doar cu dragostea ta
Și mă doare crunt timpul ce trece

Printre valuri te pierzi dar eu știu să te simt
Și-ți aștern țărmul meu la picioare
În furtuna-ți nebună te acopăr cu-alint
Iar din beznă te-mping către soare

Dar când zile-or veni și vei fi prea să rac,
Iar eu vis îți voi fi de departe
Am -ncerc doar în stropi de iubiri să te-mbrac
Eu sunt liniștea ta.... Tu mi-ești noapte....

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Buzele mele au șoptit

Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simt noaptea

Simt noaptea cum mă-ncolăcește
Și liniștea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebunește
Șiașteaptă... nu știu unde.

Luna-i pe cer... mereu stingheră
Și stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopților... mă iartă.

Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci și de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Și-aduni, luceferi, din grădină.

Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniștea de clipe
Și-n taina șoaptelor... din noi.

Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând și-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea care învăluie spațiul face frumusețea planetei noastre chiar și mai puternică, iar eu sper doarliniștea poate se va răspândi într-o zi și în țara mea.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte elemente avea tabelul lui Mendeleev la început? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!