O scrisoare către Doamna T'ao Ch'iu
Singură cu umbra mea,
îi împărtășesc secretele
și trasez în aerul serii simboluri stranii,
asemeni lui Yin Hao.
Nu boala, nici vinul
și nici regretul despărțirii,
precum cel încercat de Li Ch'ing-Chao,
clădesc acest imperiu de neliniști
și de păreri de rău apărut în inima mea.
Nu-i nimeni aici în care să pot avea-încredere;
cine m-ar putea-înțelege?
Năzuințele și visele mele sunt mai înalte
decât cele ale oamenilor din jurul meu,
însă șansa noastră de a supraviețui scade zi de zi.
La ce folosește o inimă de erou
adăpostită de-o rochie?
Destinul meu își continuă parcursul conform unui plan periculos.
Întreb cerul:
Astfel au murit
Eroinile din trecutul acestei țări?
poezie de Qiu Jin,alias Ch'iu Chin,eroină națională a Chinei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre trecut
- poezii despre simbolistică
- poezii despre secrete
- poezii despre seară
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre victorie, poezii despre versuri, poezii despre timp sau poezii despre rușine
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre islam
- poezii despre iad
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îți port inima cu mine
îți port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc ești și tu, draga mea; și ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă
de destin (tu ești destinul meu, iubito) nu vreau altă
lume (tu ești lumea mea frumoasă, partea mea bună)
și tu ești ceea ce luna a încercat mereu să ne cânte
și ceea ce soarele a vrut întotdeauna să ne spună
aici se află secretul cel mare de nimeni știut
(aici se află rădăcina rădăcinii și bobocul bobocilor
și cerul cerurilor acelui copac numit viață care printr-un sărut
crește mai presus decât poate sufletul spera sau mintea cuprinde)
și-aceasta-i minunea care păstrează distanța-între stele
eu îți port inima (o port în adâncul inimii mele).
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre sărut sau poezii despre muzică
Îi întreb ca legionari: Dacă ordinul este acum tăcere, ei nu pot executa ordinul? Sau își închipuie că am murit, că a murit Mișcarea, că moare, sau poate că nu știm noi ce să facem, de asta tăcem. Să n-aibă nici o grijă de asta. Trăim. Nu ne e teamă nici de dracu. Mișcarea n-a murit și nici să nu se sperie nimeni că va muri. Eu sunt aici și răspund de victorie. Dar vreau să nu se miște nimeni fără ordinul meu.
citat clasic din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre moarte, citate despre draci, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre sperieturi, citate despre mișcare sau citate despre frică
Mierea mea, amarul meu
Dacă prin capcana sorții
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aș jeli în poala morții.
Dacă m-ar goni pizmașa,
Și m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ți-aș spăla de dor, cămașa.
Apoi aș porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aș trudi precum o sclavă.
Te-aș clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Și ți-aș săruta mereu
Peticelele în râuri...
Ți-aș reda privirea verde,
Te-aș restrânge din bucăți,
Aș ciopli cu șapte dălți,
Mâna mea să te dezmierde.
Ți-aș face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forță de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.
Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aș iubi cum știu doar eu,
Sub aripile de îngeri.
Și de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre sclavie, poezii despre râuri sau poezii despre mâini
Eu nu știu cine m-a adus pe lume, nici ce e lumea, nici ce sunt eu însumi; eu mă aflu într-o ignoranță teribilă a tuturor lucrurilor; eu nu știu ce e corpul meu, ce sunt simțurile mele, ce este sufletul meu și însăși această parte a mea care gândește ceea ce spun, care meditează asupra oricărui lucru și asupra ei însăși, fără a se cunoaște mai mult decât restul. Eu văd aceste spații înspăimântătoare ale universului care mă închid și mă găsesc legat de un ungher al acestei vaste întinderi, fără a ști de ce sunt așezat mai degrabă în acest loc, decât în altul, nici de ce puținul timp ce mi-e dat să trăiesc îmi este hotărât în punctul acesta mai degrabă decât în altul din întreaga eternitate care m-a precedat și din cea care mă urmează... Tot ceea ce cunosc e că trebuie să mor în curând, dar ceea ce ignor mai mult este însăși această moarte pe care n-o pot evita.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre spaimă, citate despre simțuri, citate despre ignoranță sau citate despre corp
Eugen: Vai, doamnă, dar nu-i puteți impune punctul dumneavoastră de vedere; băiatul e destul de mare pentru a lua singur decizii în ceea ce-l privește. În plus, trăim într-o țară liberă, iar el, ca orice alt cetățean al acestei țări, are dreptul să...
Diana: Vă rog, domnule profesor! Nu trebuie să-mi amintiți dumneavoastră care sunt drepturile omului; le cunosc și eu destul de bine! De asemenea, știu și ce prevede Constituția acestei țări libere în care trăim acum, dar nu-i vorba despre legi aici; poate mai mult despre sentimente, iar în privința asta, nici mie nu-mi poate impune nimeni nimic; nici chiar legislația țării, pentru că nu încalc nici o lege împotrivindu-mă. Aș încălca însă legea firii dacă aș fi de acord.
Eugen: Aveți dreptate, dar nu în totalitate. Știți ce vă sugerez eu? Tot ce vă pot spune e să vorbiți cu Luci și să vă înțelegeți cu el, să lămuriți problema împreună.
Diana: Tocmai asta e; eu aș vrea să vorbesc cu el, dar el mă evită intenționat. Se ascunde... Nu pot să dau de el; nu vrea să mă asculte...
Eugen: Poate ar trebui să-l ascultați și dumneavoastră pe el, să auziți ce are de spus...
Diana: Sunt dispusă să-l ascult; să vină acasă, să-mi explice... Vă rog să-i transmiteți acest lucru din partea mea.
Eugen: Cu siguranță, am să-i transmit. Sper însă să vă dați seama că nu-l pot obliga să procedeze astfel, împotriva dorinței lui. Ca profesor, nu mă pot amesteca în viața lui particulară; n-am nici o autoritate asupra lui în acest sens. Deci, nu vă pot ajuta mai mult de atât.
Diana: Desigur, vă înțeleg, domnule profesor.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre legi, citate despre vorbire, citate despre libertate, citate despre vinovăție, citate despre siguranță, citate despre profesori, citate despre educație sau citate despre drepturile omului
În rochie albă de mireasă
În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Ești a inimii mele aleasă,
Ești o floare de nu-mă-uita.
Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzește sufletul meu prea-păcătos.
Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Și sub steaua fericirii
Toată viața cu dragoste să trăim.
Dar m-am trezit din a mea visare
Și întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.
Căci tu dormeai lângă mine
Somn dulce și ușor
Și eu, parcă să nu audă nimeni,
Ți-am șoptit, iubito: te ador.
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn sau poezii despre rochii
Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...
Scumpa mea soție,
tu ești prietena meu eternă,
și-ți dăruiesc inima
împreună cu viața mea.
Salvează-mă din mocirla singurătăți,
pe care o trăiesc singur și plictisit
în cele două universuri.
Primește-mă și fă din mine
un îndrăgostit adevărat.
Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.
Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păși în afara timpului
... trăind acum și aici...
De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiționat de tine,
căci și eu doresc
să te iubesc necondiționat.
Căci nimeni nu știe
de ce eu dau atâta importanță dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.
Dar, fără să o cunosc bine,
nu poț nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre soție, poezii despre singurătate sau poezii despre prietenie
Nouă, nobililor din Transilvania, nu ne place ideea că rămășițele noastre s-ar putea amesteca cu cele ale plebei. La vârsta mea, nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieții, nici strălucirea voluptoasă a soarelui sau licărul tremurului de ape care îi fascinează pe tineri. Nu mai sunt tânăr și inima mea, după ani mulți de plâns morții, nu mai este înclinată către veselie. În plus, și zidurile castelului meu s-au prăbușit; e năpădit de umbre, iar vântul suflă rece prin ferestre și printre creneluri. Îmi plac întunecimea și umbra, de cele mai multe ori prefer să stau singur cu gândurile mele atunci când nu sunt obligat să ies în lume.
citat celebru din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre vârstă, citate despre vânt, citate despre senzualitate, citate despre plăcere sau citate despre plâns
Al clipei
Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce și-a turnat tiparul pentru năruire
Și din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe și ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul prețios al flinței
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Și nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinței
Nu-i cer răsplată sau răsfăț; nici bir credinței.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Și niciodată n-am să fiu mai bine
Puținul din această clipă apropiindu-mă
Și-al clipei sunt din ce în ce mult...
poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre răsfăț, poezii despre ceas sau poezii despre amintiri
Adio din Insula Bunăstării
Trebuie să vină de aici,
chiar în acest moment,
strigătul meu în lume.
Trecutul nu-i decât o umbră apărând
de nicăieri.
Viața, uitată undeva,
și-a căutat refugiu în adâncimi de lacrimi
și de durere,
deasupra acestui vast imperiu al singurătății și-al întunericului.
Unde-i vocea libertății,
a libertății de a râde
fără greaua povară a fantomelor disperării?
Unde-i forma frumuseții
de nezdruncinat în voalul ei, simplă și candidă?
Unde-i căldura paradisului
picurând vise de iubire-n sufletele
frânte?
Trebuie să fie de aici,
chiar în acest moment,
strigătul meu în lume.
Strigătul care deja nu mai este-al meu,
ci al ei și-al lui pentru totdeauna,
tovarășii tăcerii mele,
fantomele mormântului meu.
Trebuie să fie de aici,
uitat, dar de nezdruncinat,
printre tovarășii întru tăcere
din adâncul Insulei Bunăstării,
cuvântul meu de adio adresat acestei lumi.
*Poem scris în spital în 1953, anul morții ei.
poezie de Julia de Burgos, 1914 1953, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre râs, poezii despre insule, poezii despre fantome, poezii despre voce sau poezii despre vinovăție
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva,
Eu sunt de-o viață în neant și nu am cum pleca.
Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-așez la geam în trenul meu și simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.
|
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre moarte, poezii despre gări, poezii despre căile ferate sau poezii despre prăpăstii
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
Să mă ierte,
când nebună cer
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărbători, poezii despre sfaturi sau poezii despre prezent
O seară ca oricare
O seară ca oricare...
Nu este ieșită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în fașă
și-a lor privire trufașă,
cu neliniști fugare
și un dor care doare...
O seară ca oricare
își lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
își pregătesc de pe-acum,
a nopții cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeași culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care pășește ușor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceață,
de florile iernii de gheață...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
și-acum, în noapte dispare,
încetișor...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre noapte, poezii despre păsări, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri sau poezii despre gheață
Cod roșu de furtună în suflet
tu știi că sufletul meu
trage de sforile sângelui,
să bată clopotul inimii?
tu știi că sângele meu
e râul ce se varsă
în Marea Singurătății?
tu știi că Moartea
își ascute coasa
cu inima mea împietrită
de durere?
tu știi că inima mea
își face munca silnică
în ocnele de sare
ale durerilor mele lăuntrice?
tu știi că cerșesc amintiri
pe strada copilăriei pierdute?
tu știi că pot găsi într-o lacrimă
mai multe perle
decât în toate mările
și oceanele lumii?
tu știi că mă-nvârt
în jurul aceleiași inimi,
până rămân fără lacrimi?
tu știi că inima mea
e fântâna pentru toate speranțele
alungate de seceta plânsului?
tu știi că lacrima mea
este singurul cer ce încearcă
forma inimii?
tu știi că-n lacrimă mea
se află cântecul abandonat al inimii?
tu știi că și pietrele de pe fundul apei
visează să asculte cântecul inimii mele?
tu știi că inima mea
este o pioneză pe harta lumii?
tu știi că inima mea bate
ca o toacă scufundată în beznă?
tu știi că până și umbra
are nevoie de pași să respire
o bătaie de inimă?
tu știi că inima mea
este și vie și moartă,
pe jumătate înșelată
de propriul ecou?
tu știi că jungherul
acela sălbatic numit dragoste,
odată intrat în inimă,
nu mai iese decât
cu mașina de găurit visuri?
tu știi că atunci când iubesc
îmi strâng speranțele
în cămăruțele inimii,
iar când nu sunt iubit
îmi strâng tristețea în podul palmelor?
tu știi că inima mea s-a născut
într-o colivie de oase,
dar nu se teme de cerul ochilor tăi?
tu știi că inima mea
este o batistă împăturită
iar când o despăturesc, e cât cerul?
tu știi că inima mea
e sala de așteptare pentru
toate trenurile iubirii?
tu știi că iubirea mea
e un imens continent
scufundat în sânge,
lăsând la suprafață doar rana,
o insulă pe care naufragiază
oamenii singuri?
tu știi că alerg
în labirintul de sânge
după muze pierdute?
tu știi că este mai ușor
să dormi cu mortul în casă,
decât cu muza în inimă?
tu știi că cele mai rezistente aripi
către Dumnezeu
sunt genunchii?
tu știi că sufletul meu
e mâna invizibilă
care se furișează printre cuvinte
pentru a mângâia copilul din tine?
tu știi că inima mea
își plânge copilăria,
când sângele proaspăt venea
direct din pântecul mamei?
tu știi că lacrima mea
poartă spre necunoscut
ultimul zvâcnet al inimii?
tu știi că pasărea focului
doarme în sângele meu?
tu știi că aripi de sânge
tulbură liniștea
viselor mele?
tu știi că sunt
o pasăre oarbă cu ciocul încovoiat
spre propria inimă?
tu știi că în sufletul meu
răsare o Lună de sânge?
tu știi că-n copacul sângelui meu
înflorește o inimă?
tu știi că sângele meu
e un șarpe-nțelept încălzindu-se
la focul nestins al inimii mele?
tu știi că inima mea e o stâncă vie?
tu știi că-mi pot dona sângele
chiar și unei statui?
tu știi că îmi vânez speranțele
cu lasoul de sânge?
tu știi că timpul e mut
dar sângele meu îi dă glas?
tu știi că inima mea
e așchia înfiptă în toracele timpului?
tu știi că de secundarul inimii mele
atârnă greutatea tuturor amintirilor?
tu știi că timpul trece repede
ca un birjar, dând bice inimii mele?
tu știi că-mi pun inima-n praștie
pentru a dărâma zidul
dintre oameni și veșnicie?
tu știi că îmi fumez sângele
cu degete fără filtru?
tu știi că în inima mea
renaște un Iisus
cu plete cărunte?
tu știi că eu sunt ICAR
căzut în sângele scurs
din propria rană?
tu știi că rănile mele
sângerează fluvii de nemărginire?
tu știi că viața mea
e-o floare ruptă din veșnicie
și pusă într-un vas plin cu sânge?
tu știi că sunt dispersia luminii
într-o picătură de sânge?
tu știi că-n inima mea
cuvintele-și caută
locul de veci?
tu știi că poezia mea
este aurul negru din candela inimii?
tu știi că destinul meu
e creionul ascuțit
înfipt drept în inimă?
tu știi că-ți pot oferi
o clipă eternă de dimineață
suspendată între șoaptele inimii?
tu știi că te-am cules
frânturi de iluzii și gânduri
și te-am închis în inima mea
închisoare de maci?
tu știi că sculptez
chipul lui Dumnezeu
în inima de piatră a lumii?
tu știi că e cod roșu
de furtună
în sufletul meu?
spune-mi,
tu știi?
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre copilărie
Întru Necare
Sunt la sfârșit.
Acum, doar o poveste mă aduce aproape de tine, aproape că te strigă, din rămășitele unor cuvinte
care au făcut cearcăne de la atâta nesomn. Și nu numai că nu mai pot dormi, în mișcarea lor, ca niște planete nelocuite, dizolvă singurătatea din ținerețe, o face nemuritoare în biserica mea îngropată-n zăpadă. Unde clopotele mai bat, îți las rugăciunile mele drept curățire de îndoieli, căci, nu te mai pot aduce înapoi și nici nu mai pot să încetez a mă ruga când totul cade în tăcere, iar eu te respir, precum copacii respiră din duhul infinitului, apoi sunt tăiați și lăsați să ardă.
Iată, că mănânc ca și cum n-ar mai fi nicio urmă de foame-n mine și beau ca și cum setea s-ar fi lepădat de trupul meu. În mine, nu mai am loc. Prea multe sertare închise. Timpul s-a cusut înainte de vreme, nici să te plâng, nici să te uit nu pot. Pot doar să mă ghemuiesc la umbra a ceea ce mi-ai fost, ca într-o casă cu ziduri lungi, să poată decupa cerul larg după inima ta, cu o dragoste din care lipsești desăvârșit.
Tu ești zăpada ce a rămas neatinsă în vârful muntelui. Dacă ar fi să urc, aș cădea pe lacrimile mele și dimineața m-ar găsi topit, fără viitor
îmbrățișând moartea care mi te-a smuls.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Rugă
Tată, o, Tatăl meu din Ceruri,
Îmi plec azi inima în Fața Ta
Și sufletu-mi smerit Te roagă
Ai milă de ființa mea!
Isuse, Tu, Cel ce
Pentru mine Te-ai jertfit
Ai milă de-ale mele lacrimi
Și de-al meu suflet greu lovit!
Dă-mi, Domane, azi răbdarea
Ce Tu-ai avut odat
Când ai murit pe cruce
Și ai tăcut, deși nevinovat!
Dă-mi, Doamne, azi credința
Prin care Te-ai jertfit
Și-ntreaga omenire
Prin ea ai mântuit!
Dă-mi, Doamne, azi iertarea
Ce spală orice păcat
Și nu privi, Isuse,
La al meu cuget necurat!
Dar mai presus de toate,
Dă-mi, Doamne, azi iubirea
Să pot iubi ca Tine
Pe toți din jurul meu!
Să pot să rabd ca Tine,
Când drumul e prea greu!
Să pot să iert ca Tine
Pe cel ce-mi face rău!
Să am credință vie
În Tine, Domnul meu!
poezie de Daniela Loga
Adăugat de Daniela Loga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre tată, poezii despre smerenie, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mântuire
Singură
În pofida iubirii, sunt singură,
Dincolo de tot ce am luat și dat
Dincolo de toată tandrețea ta
Uneori de viață m-aș fi lepădat.
Sunt singură, mă simt ca și cum aș zăbovi
Pe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,
În jurul meu, doar viscole și doar zăpadă,
Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;
Cu țărâna potrivnică și cu raiul interzis,
Cu sufletul meu cel mândru, de neocolit,
Încerc să fug de pacea celor care
Nu mai sunt singuri fiindcă au murit.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre pace
Pian
am făcut o operație...
dureroasă de câteva zile
am introdus în inima mea un pian
el este prea mare pentru ea
și totuși el...
cântă singur pe clapele clipelor mele
inima mea s-a transformat în catedrală gotică
sunete gigantice mă lovesc în aortă
sângele meu este aerul unei orgi
ce are un singur tub
tubul vieții
el are ramificații până la iubire
acolo ramificațiile se unesc
sub formă de buchet și erup
în fântâni arteziene
nici Decartes nu știe ce sunt cu ele
l-am întrebat în trecutul meu
dureros de aproape
dar milenar
dacă tu poți cânta
pe scena lumii cu mine
pe clapele pianului ce inima...
o pot opri
poezie de Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre durere, poezii despre zile sau poezii despre sunet