Adio din Insula Bunăstării

Trebuie să vină de aici,
chiar în acest moment,
strigătul meu în lume.

Trecutul nu-i decât o umbră apărând
de nicăieri.

Viaţa, uitată undeva,
şi-a căutat refugiu în adâncimi de lacrimi
şi de durere,
deasupra acestui vast imperiu al singurătăţii şi-al întunericului.
Unde-i vocea libertăţii,
a libertăţii de a râde
fără greaua povară a fantomelor disperării?
Unde-i forma frumuseţii
de nezdruncinat în voalul ei, simplă şi candidă?
Unde-i căldura paradisului
picurând vise de iubire-n sufletele
frânte?

Trebuie să fie de aici,
chiar în acest moment,
strigătul meu în lume.
Strigătul care deja nu mai este-al meu,
ci al ei şi-al lui pentru totdeauna,
tovarăşii tăcerii mele,
fantomele mormântului meu.

Trebuie să fie de aici,
uitat, dar de nezdruncinat,
printre tovarăşii întru tăcere
din adâncul Insulei Bunăstării,
cuvântul meu de adio adresat acestei lumi.

*Poem scris în spital în 1953, anul morţii ei.

poezie de Julia de Burgos, 1914 – 1953, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadeca

Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se aşterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.

Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Şi caut chipul tău pe chipul altor feţe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies

Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad şi eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu eşti aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!

Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... eşti lângă mine....

poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază de soare

Poezie
tu eşti sufletul vieţii mele.
Unde ai fost
te-am căutat peste tot.
Trăiesc un vis.
din trecutul meu şi
orice ar fi eu zic:
Bună, rază de soare.
Eşti aici.
Eu te aştept pentru totdeauna.
Căldura ta
mă îmbrăţişează
în fiecare zi.
Umple-mi golul
pe care-l am în interior.
Mai dă-mi putere.
Şi spune că eşti aici cu mine,
tu eşti în inima mea ca o lumină.

poezie de Eugenia Calancea (11 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşte cine eşti, Aici şi Acum, prin simpla Tăcere. Eşti acest Moment, prezintă-te Acestuia, nu ataşa mintea la nicio direcţie. Nicio sadhana, fără trecut, fără viitor, nici vidul inimii, nici măcar spaţiul. Pentru a fi liber pentru totdeauna prezintă-te acestui Moment. Acest Moment este întotdeauna acest Moment, nu se va schimba. Este Libertatea, liberă de minte şi concepte, şi este dreptul tău fundamental din naştere. Cea mai bună folosire a acestui Moment este să te scufunzi în El. Păstrează Tăcerea, eşti în interiorul interiorului, nu sălăşlui niciunde şi nu fă nici un efort. Conceptul de efort şi practică este înlănţuire. Doar păstrează Tăcerea, Oriunde ai fi, Doar păstrează Tăcerea.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată

A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
O carte şi un steag pe ea
Puteţi să duceţi vorba

Din multe vise ce-am avut
Unu-i deja realitate
Viaţa frumoasă mi-am făcut
Prin versul meu din carte

Eu niciodată n-am crezut
Că visul, nu-i doar vis
Şi vieţii pot să-i dau mai mult
Chiar şi prin versul scris

Am lăsat gândul meu fugar
Să doarmă printre stele
Să pot să dau la lume-n dar
Din versurile mele

A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
Un tricolor pe cartea mea
Puteţi să duceţi vorba

poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem diferiţi

Să ştiu că gândurile mele sunt ale ei,
Dar niciunul dintre-ale ei nu e şi-al meu;
Ea râde – în vreme ce eu trebuie să-oftez,
Ea plânge – mie trebuie să-mi fie greu.

Ea mănâncă – iar eu trebuie să mă abţin;
Ea citeşte – eu trebuie să-întorc faţa la perete;
Ea doarme – iar eu trebuie să stau de veghe;
Ea-i liberă – iar mie de libertate-mi este sete.

Să-mi închipui că lumea pentru mine
Înseamnă doar fiinţa ei şi-atât,
Când ochii ei frumoşi de fapt preferă
Un diamant sau o eşarfă fluturând la gât?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah! Du-te...

Ah! du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;

Şi de-a mea jale nimanui
Pe unde-i trece să nu spui.

Pe lume să nu te opreşti,
În vânt să nu te risipeşti;

Te du-n întinsul nesfârşit
De dorul meu călăuzit

Şi acolo ramâi pierdut
În lume de nimeni ştiut.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Ta

De ziua ta
O lume ne desparte
Te simt aici
Chiar dacă eşti departe
La geamul meu
O pasăre îmi bate
Şi vocea parcă-ţi murmura
Un cântec de departe...
Eu o să-ţi pun cadoul meu
În pagini dintr-o carte
O poezie, un poem şi un eseu
În versuri făr' de moarte
Şi-apoi petalele uscate
Le voi lipi
Cu lacrimile picurate
Să nu le pierzi!
Eu ţi-am trimis
Iubirea mea in şoapte

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar după ce voi muri

Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Şi voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veşnic o flacără, dragul meu,

Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Şi tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă şi flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare către Doamna T'ao Ch'iu

Singură cu umbra mea,
îi împărtăşesc secretele
şi trasez în aerul serii simboluri stranii,
asemeni lui Yin Hao.
Nu boala, nici vinul
şi nici regretul despărţirii,
precum cel încercat de Li Ch'ing-Chao,
clădesc acest imperiu de nelinişti
şi de păreri de rău apărut în inima mea.
Nu-i nimeni aici în care să pot avea-încredere;
cine m-ar putea-înţelege?
Năzuinţele şi visele mele sunt mai înalte
decât cele ale oamenilor din jurul meu,
însă şansa noastră de a supravieţui scade zi de zi.
La ce foloseşte o inimă de erou
adăpostită de-o rochie?
Destinul meu îşi continuă parcursul conform unui plan periculos.

Întreb cerul:
Astfel au murit
Eroinile din trecutul acestei ţări?

poezie de Qiu Jin,alias Ch'iu Chin,eroină naţională a Chinei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia care ciripeşte pe marginea balconului meu mă cheamă în acest moment, la o lume de amintiri, o lume a speranţei, care se întinde mai departe decât orice zbor de vrăbii.

citat din Donald G. Mitchell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de Reunire

Poate că sunt şi ţări fără durere,
Unde-ar fi veşnicia să-ţi îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân să mor aici, printre români.

Am fraţi, care m-aşteaptă-n orice vară
Pe ţărmuri de ocean, în munţi--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară,
Rămân să mor aici, printre români.

Fac parte dintr-un neam ce se urăşte
Şi-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu aşa voieşte,
Rămân să mor aici, printre români.

Poate că-s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân să mor aici, printre români.

Am clipe, când stau, supărat pe toate,
De lacrimi scris, în faţa unei pâini,
Dar fiindcă vine ziuă după noapte,
Rămân să mor aici, printre români.

Ultimul chiar de-aş fi, nu plec de-acasă,
Înconjurat de lupi, muşcat de câini,
Dar fiindcă nu ştiu moarte mai frumoasă,
Rămân să mor aici, printre români.

Şi vulturii când mi-or săpa mormântul
Lângă mioarele apusei stâni,
Să zică-atât: "Fiindcă-a iubit Cuvântul,
El a rămas, murind, printre români".

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anume este Acum, Aici, ce anume nu apare şi nu dispare, asta este ceea ce căutăm în Satsang! Ce anume îi lipseşte acestei Prezenţe, pentru ca eu să mă raportez la o experienţă trecută şi să plec cu mintea să o cumpăr din trecut: "Ştii, aş vrea ca experienţa aia să o cumpăr de la tine, minte! Te rog, minte, fii amabilă, vinde-mi (Nemurirea) acum, aici, în prezent!" Trebuie să realizăm că Acum, Aici, noi suntem Întregul căruia nu i se poate pune problema despărţirii. Noi nu suntem despărţiţi. Nu există decât Unicul, acel zero dinainte de zero. Căutătorul, căutarea şi cel căutat dispar în acest moment al Prezenţei, Acum, Aici.

Atmaji Maharaj în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

Aici e neamul meu, de veacuri şi bătrân
Şi unde gândul meu îmi spune să rămân.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre copiii lor, între vecini

- Al meu, nu-i prea înţelept.
- Al meu, sprinten şi deştept.
- Dar unde-i, că-l văd prea rar?
- Tot la penitenciar.

epigramă de Florea Costache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în arc de cerc

La ora de geometrie
rămân aşezat pe scaun
şi iau în considerare axul copacilor,
sau mai bine o pădure cu plopi
pentru că aici totul este aliniat.
Evitând calculele plictisitoare
în special atunci când sunt uitate formulele,
pentru a repera o simetrie în peisaj
nu folosesc instrumente,
doar privirea.
Corpul meu dispare şi el -
este desigur un semn bun;
caut figurile care se ascund aici
prin colţuri apărând unele unghiuri
a căror sumă o fac imediat
şi o proiectez în orice punct
ale cărui coordonate au ceva poetic.
Este chiar distractiv!
Apoi, mă gândesc la enunţul unei probleme
pe care o las în locul meu
revenind în sfârşit la cărţile mele.

poezie de Julien Boutreux, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de copacul meu...

Mă întorc mereu la tine,
Copacul meu plin de iubire
Îmi amintesc multe lângă tine
Şi am un ocean de fericire.

Acum am stropi de ploaie pe faţă,
Dar zâmbetul mi se dezgheaţă,
Uitându-mă-n necunoscut
Şi sunt cu tine de când m-am născut.

Tu ai raze de lumină
Lângă tine toţi vor să vină
În umbră să te ascunzi
Urcând în el poţi să te scufunzi.

Vântul bate frunzele-n noapte,
Iar gândul meu e cuprins de şoapte,
Stai sus şi vezi văpăi stelare
Şi inima mea vrea din nou să zboare.

Să zboare în ţări fără nume,
Ca să gasesc o altă lume,
Să-mi treacă acest dor al meu,
Să nu mai fie legat de destinul tău.

poezie de Eugenia Calancea (19 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strigătul meu eşti cea mai adâncă tăcere...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevărat pamflet este o operă de cel mai strălucit talent, dacă nu este chiar strigătul unui geniu. Pamfletul pretinde adevărată ştiinţă expusă într-o formă plăcută şi o pană fără cusur, pentru că pamfletul trebuie să fie fără greşeală; fraza trebuie să fie scurtă, tăioasă, caldă, plină de imagini – adică să aibă patru calităţi care emană de la geniu.

Balzac în Monografie a presei franceze (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să crezi că aş fi leneş - nu - ci numai pentru că este cu totul contrariu geniului meu, felului meu de viaţă! Ştii că sunt, ca să zic aşa, cufundat în muzică, că mă ocup toată ziua cu ea, că-mi place să fac speculaţii, să studiez, să reflectez. Aici însă, din cauza traiului pe care-l duc, sunt împiedicat să fac acest lucru. Voi avea eu câteva ore libere, dar aceste puţine ceasuri îmi vor fi mai curând necesare pentru odihnă decât pentru muncă.

Wolfgang Amadeus Mozart în Scrisori (31 iulie 1778)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!