20 mg/ml
te trezești.
dimineața
ți se pare
frumoasă.
atât ne-au injectat,
20 mg / ml
să uităm laturile întunecate
ale orașului pe
care l-am visat toate nopțile
să refacem structurile în somn
să uităm
balastul
când
transcend din paturile albe
mirosurile de amoniac,
distileriile de feromoni
ale pământului, aburii,
urcă la suprafață.
&
să uităm că
orașul e brăzdat de tranșee
iar bucăți de carne
strălucesc la soare,
că deasupra lui podurile
coboară / urcă
se învârt în gol, iar
roboții ne alimentează
fabricile.
20 mg / ml,
dar noi tot
suntem păpuși cu rezervoare,
cu furtunuri reci,
picioarele ne sunt prinse de mâini,
mâinile ne sunt prinse de pământ,
iar
pământul are bare lungi
câmpii electrice
legate între ele
prin
curele de transmisie. torc ca pisicile.
și direct din subteran
mărfurile curg pe benzile noastre rulante.
20 mg / ml,
pentru ca disperarea să se termine
odată cu întunericul
să rămână doar
podurile cu funii care se topesc în ceață.
funiile lor vii,
funiile lor care
continuă să
strângă,
să strângă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre oraș
- poezii despre mâini
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre roboți
- poezii despre păpuși
- poezii despre poduri
- poezii despre pisici
Citate similare
Cine suntem?
Uităm cine ne sunt strămoșii
Uităm de Mircea și Ștefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance și dușman.
Uităm ce este Miorița,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conștiința,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele și Plaiul,
Uităm părinții, prea cărunți.
Uităm să zămislim copii,
Și pe sărman, și pe flămând,
Și pe cei morți, și pe cei vii,
Îi tot uităm pânla mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?
poezie de Ștefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre poezie
- poezii despre oi
- poezii despre moarte
- poezii despre dușmănie
- poezii despre conștiință
- poezii despre adevăr
Epidemie
iar această încredere falsă pe care o avem în
zilele scurte de iarnă / ca o respirație simplă și vie
când suntem în cutia craniană a acestui oraș
care ne scuipă de pe trotuarele lui de parcă am fi
un ficat plin de alcool / o carne albă și moale
din care nu mai curge sânge/ doar inerție
în drumurile noastre înspre soare și înapoi
permutarea a avut loc/ un loc gol umplut
cu mașini și noi pe banchetele din spate
în visele noastre
marile corporații au dat faliment
orașul salivează rugina pielii mele
// rămânem în urma fricilor noastre
ca niște rozătoare care nu mai au ce să roadă//
.
totul se întâmplă într-o secundă în care nu știm să ne mai mințim
migrația noastră continuă înspre zonele de acces
în care suntem puri și lipsiți de voință
ca să putem merge mai departe
ne așezăm pe scaunele înalte de bar / lumea își contractă plămânii
mângâindu-ne cu brațele sale lungi / screen shot / acum
un pătrat pe ecran în care încăpem toți / o arhivă zip
care ne descarcă pe străzi în orice moment în care
părem că nu mai suntem vii - noi și o epidemie de frică ce urcă
pe coapsele orașului spre gurile noastre deschise
așteptând hrana.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre frică, poezii despre înălțime, poezii despre încredere, poezii despre zile, poezii despre sânge sau poezii despre secunde
Prea adesea uităm lucrurile simple, dar importante, care ne pot împlini. Uităm să poposim și să admirăm, uităm să respirăm și să trăim, din cauza a ceea ce se agață și se cocoțează pe ființa noastră, înăbușindu-ne respirația. Am uitat să căutăm adevărata frumusețe pe care o putem găsi într-o livadă sau într-o pădure, când înfloresc toporașii, când, păpădiile, în bănuții lor de lumină, condensează și anunță culoarea verii. Priviți-le cu atenție! Ele sunt o realizare, nu doar un fragment din complicatul proces de devenire al naturii.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre vară, citate despre păduri, citate despre natură, citate despre lumină, citate despre frumusețe, citate despre flori, citate despre devenire sau citate despre culori
Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric
aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește
și pornim pe jos către acea casă singuratică
între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre
înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă
un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre
despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre nisip, poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Soldiers
e târziu și soarele ca o drujbă taie
cerul în două. muniții păstrate pentru mai târziu când vom avea nevoie de ele.
soldați pregătiți pentru război / asta suntem. apoi soare/ vid.
cizme murdare înfipte în noroiul de pe străzile
ce ne duc ca benzile transportoare înspre cazarme.
// acolo se petrec dramele / când liniștea se omoară încet
ca un animal învelit în blana lui caldă străpuns de gloanțele lor cenușii //
liniște artificială în dimineața de februarie / pentru că toate
sunt ascunse sub pământul murdar.
tac asemeni unui munte pe care niciun alpinist
nu poate să-l urce.
ceva urlă pe văile sale / nevoile noastre de stabilitate și control.
// tac și-mi descopăr fricile ca pe o rană. în capul meu se învârte o balerină.
cu căt învârt cheia cu atât mai repede se mișcă. //
un soldat se va îndrăgosti de ea.
dar când o va vedea în fața cazărmii, așteptându-l în rochia ei frumoasă și neagră
altcineva o va împușca. sângele va țășni. durerea va țâșni.
moartea va țâșni.
// te rogi ca ceva să se oprească / aici în liniștea camerei tale //
să se oprească războiul. drujba îți taie corpul în mai multe bucăți
pentru că întregul nu a funcționat niciodată.
și atunci auzi cântecul balerinei. te rogi ca el să se oprească pentru că de fapt este cântecul morții.
apoi soare/ vid.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre dans, poezii despre balet, poezii despre armată, poezii despre Soare, poezii despre încălțăminte, poezii despre zoologie, poezii despre văi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De uitat, nu putem chiar dacă am vrea! Uitarea sau memoria nu stau în puterea voinței noastre. Acestea sunt însușiri ale intelectului omenesc care lucrează independent de noi, încât a spune că uităm, putem spune teoretic, dar, în fond, nu uităm. Dar a te răzbuna pe răul din trecut, aceasta deja depinde de voința noastră.
citat din Antonie Plămădeală
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut sau citate despre independență
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre alb, poezii despre negru sau poezii despre medicină
Copii care uităm
Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!
Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?
De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem
Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm
Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi
Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre existență, poezii despre devenire, poezii despre copilărie sau poezii despre ajutor
Call of war
în neaua întinsă / în viscol așteptăm resuscitarea până când cineva,
o caleașcă cu cai negri sau o mașină se va împiedica de noi.
și atunci ne vom da seama că suntem corpuri vii
care absorb aerul - oxigenul lichid pregătit pentru explozie.
așteptăm printre morminte și flori - vântul care să ne spulbere temerile.
focare de infecție peste care așezăm bandajele sterile ale uitării.
[orice ne controlează creierul ține de scurtcircuitele care se realizează în mod automat,
inconștient,
orice informație modelează lupta dintre noi și pânza de zăpadă în care ne zbatem.]
dar zăpada e doar o formă pentru a spune
că nu ne mai este frică. când războaiele se termină
ne ridicăm de jos
ne ștergem sângele
& pornim mai departe / așa ca doi evadați dintr-o închisoare de maximă securitate.
cu rănile ascunse în pielea noastră de dedesubt
răni care așteaptă să se vindece pentru următoarea luptă.
prin frig, viscol și vânt, caii noștri sunt pregătiți,
la fel de mult ca și noi ca să moară. orice informație despre puterea lor de
supraviețuire ne va ajuta. să nu ne uităm părinții, casa / copiii.
[dar orice informație ne trezește la realitate și ne îngroapă cu tot cu visele noastre
în ea.]
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre cai, poezii despre viscol sau poezii despre supraviețuire
Închipuiți-vă că într-o zi ar fi venit un tren și n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat. Numai că ne-am fi simțit striviți de o mare tristețe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Și ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră șansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să așteptăm alt tren...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre visare, citate de Octavian Paler despre visare, citate despre tristețe, citate de Octavian Paler despre tristețe, citate despre somn, citate de Octavian Paler despre somn, citate despre energie, citate despre dorințe, citate de Octavian Paler despre dorințe sau citate despre bucurie
Timp de uitare
Uităm să fim buni,
Uităm să fim veșnici,
Uităm să fim fericiți,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, citate de Traian Vasilcău despre tăcere, citate de Traian Vasilcău despre timp, poezii despre libertate sau poezii despre fericire
Winter
iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.
*
morfină transformată în liniște
când orașul doarme.
*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.
*
suntem îmbrăcați în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.
*
suntem coșurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.
*
ne ascundem în mașini și străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârșitul drumului și al visului.
*
crezi că dumnezeu te iubește până la capăt,
dar nu.
*
noi, oamenii de fum nu avem niciodată liniște
nici măcar iarna
când totul se destramă și totul îngheață
la loc.
*
niște stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăți.
*
niște fulgi
care
cad
și cad
atingând pământul moale și cald.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre iarnă, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre realitate
O, monumente glorioase, subterane istorice și măguri misterioase ale României! Deși nimenea din noi, care ne pretindem astăzi arheologi, nu ne pricepem cum să vă scăpăm din întunericul în care zăceți de zecimi de secole, deși năravul nostru este de a râde unul de altul, deși ne place numai parada de vorbe publicate prin foi; dar mâine poate veni ziua în care tinerimea studioasă, pășind după descoperirile noastre, vă va scoate din întunericul pământului României și vă vor arăta națiunilor luminate, care sunt atât de zeloase pentru monumentele patriei și ale străbunilor lor.
finalul de la Istoria fondărei orașului București de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre monumente, citate despre țări, citate despre întuneric, citate despre viitor, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre patrie sau citate despre națiuni
RMN
injectez orașului substanțe de contrast pentru a i se vedea
mai bine arterele / inima
otrăvuri lente îmi parcurg trupul în timp
ce pun cafeaua în filtru / un alt drog care mă ține în viață
// dimineața răsăritul are ceva magic
văd oamenii ieșind din întuneric din casele lor frumoase //
se plimbă absenți pe străzi
caută un loc spre care să se îndrepte
le injectez și lor substanțe de contrast
ca să li se vada mai bine tulburările lor psi ho ti ce
atunci când discul roșu ajunge deasupra mea
știu că nu sunt un doctor
nu stiu să vindec nimic / dar tai cu bisturiul carnea moartă a lumii
e nevoie de precizie și contact direct pentrua a fi față în față cu răul
//
se face dimineață / se aprind luminile galbene ale stâlpilor
acum soarele ne hrănește cu o lingură
în doze și proporții perfecte pentru a subzista
suntem pacienții lui / până ce devenim abstracți și minori
tot mai multe pastile înghițim
pentru că lumea este spitalul nostru / în care tot mai multă singurătate apasă pe creierele noastre
rămân pe patul meu de spital și stiu / trebuie să îmi injectez mai departe substanțele de contrast în vene
pentru a mi se vedea organele, inima, teama.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre plimbare sau poezii despre perfecțiune
Poem în cădere
lumea mea e un loc străin în care bucăți mici de soare
se suprapun / dau naștere
fiecărei zile cu teamă
strabism necesar pentru a nu vedea exact ce se întâmplâ
suntem relee care captează undele primitive ale universului
când a început totul?
lumină albă pe câmpuri verzi/ asta vedem
acum când a venit primăvara
și nu știm ce să facem cu libertatea
preferăm să cădem mai departe / în spații uriașe / în largile spații corporatiste
în rest o lumină sepia care devorează totul acum când
//
plouă ca și când stau în fața unui pluton de execuție
iar gloanțele sunt picăturile de ploaie care ascund
toate mirările/ toate fricile mele / o să cad jos scormonind pământul rece
frunzele vor fi patul meu de moarte
plouă / iar realitatea e mai aproape decât un vis
în care beau o cafea caldă în fața unui șemineu negru
aceasta este iluzia lucrurilor transformate subtil în ceea ce îți dorești
când de fapt
peste tot sunt cadavre și cadavre / aici la marginea orașului
unde plouă iar fricile nu vor să moară.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre început sau poezii despre verde
Hunt dogs
drumuri închise lângă alte drumuri închise.
derapaje continue înspre
fabricile de ciment care ne-au construit
oasele. pentru că ele trebuie să reziste
atunci când alergăm spre destinații necunoscute
prin pădurile de brazi așa ca cerbii urmăriți de
câinii de vânătoare.
*
de la luptele mici - până la luptele mari
soarele e cel care care se face din ce în ce mai aspru.
ca și cum ar apune peste fricile noastre
într-o cameră întunecoasă.
*
printre gratii te văd.
e lumina care nu încetează să miște.
de la alt soare
cel pe care îl poartă orașul în piept.
dar și el e o rană prin care poți
să traversezi de la un mal la altul
și atunci
te simți
ca un câine urmărit de ecarisaj & din nou
știi că drumurile închise stau lângă alte drumuri închise.
și tot ce se mai zbate cu energia unui reactor nuclear
nu este fuga
nu sunt oasele tale de piatră.
*
este inima ce pulsează absorbită în sânge.
noi suntem cei care înfruntăm viscolul zi de zi
până plâmânii noștri se prefac în mormanele de zăpadă
de la marginea drumurilor
peste care au trecut lamele de ras ale mașinilor de deszăpezire.
acum respirăm aerul înghețat & așteptăm. așteptăm. așteptăm.
moartea sau dragostea - neoane sclipind anemic
aici lângă uriașa groapă de deșeuri a orașului.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre vânătoare
* * *
În lumea aceasta
îmbibată de
droguri și violență extremă,
amenințată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocența de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie și nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumusețea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit și apus,
uităm să privim
fluturii cum zboară
și un curcubeu de speranță
de ploaie adus...
uităm să admirăm
cum cad frunzele din copaci,
dezvelind crengi încâlcite
peste care cad jucăuși
fluturi de gheață
într-un dans necontenit
al vremurilor trecute și viitoare...
și astfel uităm
chiar și uitarea
ce cade grea
peste sufletele noastre
demult uitate...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre fluturi, poezii despre zbor, poezii despre violență, poezii despre tehnologie, poezii despre invidie, poezii despre inocență sau poezii despre gheață
Tot acel trecut
Pădurile sunt străvechi;
Iar bobocii care se deschid
Printre spinii tufanilor,
Treziți în martie de-un vânt lichid,
Sunt milenari în frumusețea lor
Nimeni nu știe din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.
Izvoarele sunt din tinerețea lumii,
Iar pârâul susurând în liniștea din jur
Curge din locul unde zăpezi reci dorm
Sub ceruri de azur,
Cântând istorii lungi despre periplul
Anotimpurilor, niciodată monoton;
Fiecare strop limpede și pur
Este înțelept ca Solomon.
Noi, oamenii, suntem vechi fantasme;
Visele noastre toate își au seva
În penumbra Raiului, în basme
Spuse de privighetorile mamei Eva ;
Ne trezim, șoptim o vreme,
Dar, odată ziua trecută, pe lume
Rămân tăcerea și somnul indiferent
Al câmpului de imortele flori fără nume.
poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut sau poezii despre trandafiri
Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Și apoi, cum nu toți oamenii au aceeași scriere, tot așa nu toți oamenii au aceleași sunete ale vorbirii, pe când stările sufletești, pe care sunetele le simbolizează direct, sunt aceleași pentru toți, după cum, la rândul lor, sunt și lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre.
Aristotel în Despre interpretare, 1
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate de Aristotel despre vorbire, citate despre sunet, citate despre simbolistică, citate despre cuvinte, citate de Aristotel despre cuvinte, citate despre voce, citate despre suflet, citate de Aristotel despre suflet sau citate despre imagine
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre șefi, poezii despre vorbire sau poezii despre viitor