Tot acel trecut
Pădurile sunt străvechi;
Iar bobocii care se deschid
Printre spinii tufanilor,
Treziți în martie de-un vânt lichid,
Sunt milenari în frumusețea lor
Nimeni nu știe din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.
Izvoarele sunt din tinerețea lumii,
Iar pârâul susurând în liniștea din jur
Curge din locul unde zăpezi reci dorm
Sub ceruri de azur,
Cântând istorii lungi despre periplul
Anotimpurilor, niciodată monoton;
Fiecare strop limpede și pur
Este înțelept ca Solomon.
Noi, oamenii, suntem vechi fantasme;
Visele noastre toate își au seva
În penumbra Raiului, în basme
Spuse de privighetorile mamei Eva ;
Ne trezim, șoptim o vreme,
Dar, odată ziua trecută, pe lume
Rămân tăcerea și somnul indiferent
Al câmpului de imortele flori fără nume.
poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.