Cântul rece
Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
și ploi de dimineață
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinși în balamuc...
Cântul rece al nopților ce vin
se așeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
și lumina lor se coboara încet
să plângă nițel pe drumul mișel...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apicultură
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
Citate similare
Greu în zbor
curgea basmul modern în triunghi
sau stea și se alimenta cu energie
din univers și ochiul era așezat
cuminte pe colțul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de șah tridimensional
învățat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roșie și cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre învățătură
- poezii despre șah
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre energie
Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, și la același ceas dincolo de zări sub cerul frumoaselor câmpii românești, curgea și un alt oraș curgeau Bucureștii pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...
Alexandru Macedonski în Maestrul din oglindă (1912)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre suflet, citate de Alexandru Macedonski despre suflet, citate despre oraș, citate de Alexandru Macedonski despre oraș, citate despre frumusețe, citate de Alexandru Macedonski despre frumusețe, citate despre ceas, citate despre România sau citate despre Paris
Emoționat până la vorbe
S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negenerații... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoționat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieșit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în ședința cu presa printre crucile de pe alee
Orașul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieșea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meșterește de inginerii germani cu furculițe franțuzești
Își lăsa pulsul să vorbească
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre cruce, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre puls, poezii despre oraș sau poezii despre mâini
Liniștea furtunii
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre viață, poezii despre nori, poezii despre inimă, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre aur
Un vis
Zăceam, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, în piept cu-o rană grea;
Și sângele cu picături domoale,
Din rana încă proaspătă curgea.
Jos pe nisip zăceam în nemișcare;
Stânci mari se-ngrămădeau în jurul meu
Și-nfierbântându-le, cumplitul soare
Mă dogorea; dar eu dormeam somn greu.
Visam; și-n vis vedeam o sărbătoare
Din țara mea și vii lumini lucind;
Femei frumoase-n păr cu câte-o floare
Vorbeau de mine, vesele, glumind.
Și numai una singură, deoparte,
În vorba celorlalte nu s-a prins;
Și sufletu-i întunecat de moarte
Era de-un trist și straniu vis cuprins.
Vedea, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, un trup cu-o rană grea;
Și sângele, cu picături domoale,
Încet, încet, răcindu-se curgea.
poezie celebră de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre somn
Cântecul epuizării...
.. acestei negenerații
Acestei negenerații i-a lipsit gâtul
deși își purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi
Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt
De asfalt erau lipite cuvintele și șoaptele
purtate în lume
până ce va face gât
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre muzică, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau poezii despre admirație
Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau unește două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben și rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două brațe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braț cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniștită în vale și un braț cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două brațe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două ființe diferite ale aceleiași inimi greu încercate de viață.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre apă, citate despre văi, citate despre viață, citate despre verde, citate despre toamnă, citate despre primăvară, citate despre inimă sau citate despre galben
Timpul curgea molcom în pofida șoaptelor nerostite. Mă priveai și simțeam cum zâmbetul tău mușca cu sete dintr-o dorință veche. Sufletul imi era aruncat in temnița dorințelor interzise. Negreșit, tu cunoșteai drumul spre o inimă straină de rațiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veșmintele iubirii. Știu, trebuie să plec. Totuși, in lumina proaspătă și rece a zorilor, tu pășești mândru în inima mea...
Andreea Palasescu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre dorințe, citate despre zâmbet, citate despre timp, citate despre mândrie, citate despre iubire, citate despre interdicții sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre mândrie, poezii despre lună plină, poezii despre argint sau poezii despre Lună
Punctul de centru
Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,
Sălbatec o mușcă precum un șacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,
Din drumul furtunii se-nalță spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Și cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,
Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Și cercul se-nchide din noapte în zori,
Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie și ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre negru, poezii despre graniță sau poezii despre dor
Stătea lângă femeia pe care o ucisese
mii de femei prin mii de secunde
legate de brațul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de brațul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste și ură
legate de brațul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-și pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
șiruri de fețe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre înălțime, poezii despre picioare sau poezii despre iubire
Cântec de călătorie
demult demult când râul era râu
nu curs de apă putred și molâu
când fânul unduia până la brâu
când cerul era cer și norul nor
când verdele sclipea amețitor
când te-ntâlneai cu Domnul în pridvor
când te trezeai la ziuă cel dintâi
cu soarele zâmbind la căpătâi
cerându-ți să-i vorbești și să-l mângâi
când noaptea ațipind zăreai prin geam
cum cade luna-n ulmi din ram în ram
când te-nveleai în vis ca-ntr-un balsam
demult demult când drumul era drum
nu un infern de șanțuri și de fum
când drumul lin și alb și vălurit
curgea din infinit în infinit
când erau tați și mame și copii
nu simple acuplări ci căsnicii
când munții revărsau păduri și vii
când negura urca din văi tiptil
când te culca săgeata unui tril
demult demult pe când erai copil
poezie de Eugen Dorcescu din Drumul spre Tenerife (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre verde, poezii despre tată, poezii despre religie sau poezii despre păduri
Brazda proștilor
Departe, în câmpia română, un car căra un grup de proști
tras de doi boi năclăiți, mugind ca doi balauri.
Strigau nătângii prin ceață să sperie frica,
să fugă frigul în baltă și mocirlă, departe...
Tot prin acele locuri am văzut generația mea cum dispărea,
am văzut cum haoticul cosmopolit se îmbăta de albastrul cerului...
cum cercul...
am văzut tinerii noștrii disperând de durere urcați pe garduri,
cum din gurile lor ieșea un lapte negru
fetid de juma' de secol,
din tălpile lor sânge coagulat de spaimă,
din ochii lor niște stele cu parfum de diamant,
din ei niște codrii milenari veștejiți...
în căruța sărăcăcioasă ca din marea migrație americană
pe Orinoco, pe Mississipi, pe Rin,
pe Nil, pe Dunăre, pe Volga; peste tot,
de parcă din ei, în mersul molcom sincopat,
orice iluzie se topea.
O lume care uitase...
O lume care uitase...
Am văzut uitate aceste ruine tinere,
unde am pierdut naivitățile,
neputințele...
Boii soioși târau, istoviți de greutatea plugului,
de roțile mari, pline de mocirlă,
de gălăgia proștilor care-i suduiau...
Acolo departe
era o secundă din coșmarul acelui scriitor
îngrășat în dulcețuri vestice,
o clipire de dispreț proletar-intelectual,
o relicvă caldă de spaime și incompetență...
unu scoase o damigeană din maldărul de boarfe aruncat în coș,
o cinsti spre cer și ceilalți
împleticind urări de emoție inflamabilă
încolăcindu-se în dezgustul nătângilor...
cinstea în taină către nămol
înfiorat nu de tăria amețitoare cât de
amețitoarea roată brăzdând drumul
către raiul promis...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre spaimă, poezii despre prostie, poezii despre boi, poezii despre urări sau poezii despre uitare
Stea palidă a serii
Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?
S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.
Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.
Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,
Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?
De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!
poezie clasică de Alfred de Musset (1835)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre seară sau poezii despre păr blond
La malul fumului
Îi curgea cartea din mână până a început să citească din palme.
Toboșarii întindeau pielea cerului
peste groapa tăbăcită.
Eu îmi scoteam gura din buzunar
să o fumez cu o țigară
răgușită.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre gură, poezii despre fumat, poezii despre fum sau poezii despre cărți
Hâc, și la mai mare
Curgea șampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul
Nu ne-atinsesem încă scopul
Erau serbări, erau regaluri...
Eu, tu și el pierdurăm clopul
Participând la cele baluri
Curgea șampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul...
Îți amintește? ți-am dat prosopul
Ziceai că vrei să urci pe dealuri
Aveai și alte idealuri
La sticlă când pierdusem dopul...
Curgea șampania în valuri!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie sau poezii despre idealuri
Aluzii la iluzii...
Un "poet" al unei "bombonice",
De pizmă luat pe înserat,
Și chinuit de lirice varice,
S-a pus și el pe criticat...
Când noaptea tocmai curgea lin,
În ea pierdut și-n al lui chin,
Din sufletu-i stropi de suspin
Varsă în stihuri și venin...
Eu nu sunt critic, nici poet;
Ci doar un fir din praf în vânt,
"Mai am un dor" (și un regret):
Să-mi aflu-n versuri locul pe pământ...
Atâta pot să cânt și să versific
Dar nu voi face gestul rușinos
Să fiu versificatorul-critic
Pe alții zilnic dușmănos...
Cum noaptea se strecoară-n stele,
Și versu-mi se va măcina la fel;
Sunt praf de stele între ele,
Dar tu, amice, vei lipsi din el...
poezie de Emilian Lican
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre rușine, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Mantia de geniu
A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer știrea
Stele răsar cum și apună o mierla jucăușă pe lângă plopi
Coboară cu soț și fără soț sunt plopii în solstițiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstițiu
E vara boreală și soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins și s-a înălțat
Apare Eminescu prin undele din șoapte
Alerg în vis cu tine și florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre tei sau poezii despre soț
D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariției volumului său Drumul spre stele
Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanță:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanță!
epigramă de Tudor Măinescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stele