Aluzii la iluzii...
Un "poet" al unei "bombonice",
De pizmă luat pe înserat,
Și chinuit de lirice varice,
S-a pus și el pe criticat...
Când noaptea tocmai curgea lin,
În ea pierdut și-n al lui chin,
Din sufletu-i stropi de suspin
Varsă în stihuri și venin...
Eu nu sunt critic, nici poet;
Ci doar un fir din praf în vânt,
"Mai am un dor" (și un regret):
Să-mi aflu-n versuri locul pe pământ...
Atâta pot să cânt și să versific
Dar nu voi face gestul rușinos
Să fiu versificatorul-critic
Pe alții zilnic dușmănos...
Cum noaptea se strecoară-n stele,
Și versu-mi se va măcina la fel;
Sunt praf de stele între ele,
Dar tu, amice, vei lipsi din el...
poezie de Emilian Lican
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre rușine
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
Citate similare
Mi-am pus
praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinți
și o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric
mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în brațele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrățișare
mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eu necuvântătorul
eu și marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc și visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte și de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii
din aer strâng lumini și praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
și moartea mă preface-n praf de stele
în mâna dreaptă am cuvântul ce va naște iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
și nu știu de cuvintele sunt ale mele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre lumină, poezii despre naștere, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre moarte
Suflet drag
Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineață
Să îți lumineze o viață
Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu
Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf
Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag
Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor
Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre viață sau poezii despre muzică
Un nor din praf de stele
Doamne stiu că ți -am greșit
Fă-mă stea în noaptea grea
Mă las purtata-n voia ta
Norii grei asupra mea au năvălit
Fără tine sufletul mi-e ne-mplinit
Un nor din praf de stele
Un uragan ce s-a pornit
Ploaia să mă topească-n ele
Iertare-mi cer necontenit
Greșeală c-am iubit neîncetat
Visul pe care mi l-ai dat curat
Pământul soarele si vântul turbat
Greșeala mea-i de neiertat
Ridica-mă tu cu putere
La norii ce s-au supărat
Să îi împrăștii cu iubire
Să fiu acum mai cumpătat
Să întâlnesc soarele când doarme
Luna noaptea când îl îngrijește
Luceafărul luminând cu arome
Până -n zori când ne încălzește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre uragane, poezii despre supărare sau poezii despre somn
* * *
Din colb de praf si rouă
Din rădăcină din pământ
La răsărit de lună nouă
Se naște îngerul cel blând
Lumini si umbre din copaci
Se împletesc ca mâinile
Sunt sufletele unor vraci
Să vindece noaptea rănile
Venit este din lumi paralele
Noroc tu ai dacă-l găsesti
E botezat cu praf din stele
Sortit ti-e toata viața sa-l iubești
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre îngeri, poezii despre rouă sau poezii despre noroc
Noi suntem
De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.
Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.
Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.
Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.
De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ți- aș spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar știu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.
Suntem aici cu scop precis,
Au vrut și alții ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.
Sunt eu, ești tu și suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi șerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.
Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniță in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Și îngeri albi unde sunt șoapte!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre tigri sau poezii despre prezent
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Sunt fir de praf, Stăpâne
sunt fir de praf în palma Ta, Stăpâne
și poate cresc odată din cuvânt
lovind pereții unei case cu avântul
să cad în pasul Tău prea credincios
sub rugă să-mi găsesc și zarea
în care totul pare că a înflorit cândva
prezentul mă-nfioară, mă sugrumă
și nu mai pot s-aud chemarea Ta
timpanul drept e spart demult și stângul
ascultă frica scuturând tot ce e bun
în fir de praf mă văd călcând prin faguri
albinele să-nțepe teama-n praguri
rămas să-mi fie sufletul curat
chem clovnul în fiecare seară
când vine, când nu vine...
ce-a rămas?
să-i povestesc ruinele-n cuvinte
să-l fac să-mi fie jocul de pripas?
e jocu-n care lesne regăsirea
se-ntâmplă-anume pentru-a ridica
ființa obosită-n rătăcire
sunt fir de praf, Stăpâne,-n
palma Ta...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre religie, poezii despre jocuri, poezii despre frică sau poezii despre flori
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre zile, poezii despre tăcere sau poezii despre melancolie
Au înflorit castani, mireasă!
În cer au înflorit castanii, mireasă cu argint în păr
Și ninge praf de ploi de stele în somnul greu, apăsător.
Eu te-am ales din veșnicii să-mi fi alături, te iubesc!
Tu ești mireasa vieții mele! Să fiu cu tine îmi doresc!
Ți-am pus în păr, din cerul zilei, cunună de argint de stele,
La umbra tâmplei tale albe, o lacrima să fiu... Miresme
Să-și curgă plânsul peste tine, să-mi ude tâmplele fierbinți,
Să ne iubim o veșnicie, noi doi, ca doi copii cuminți.
Dar somnul meu e doar o umbră a ultimului sentiment,
Se scutură de dor castanii, în vis, iubito, te aștept!
Altar ni-i doar promisiunea de-a ne iubi nelimitat,
Și-n gânduri voalul tău, mireasă, pe fața mea s-a așezat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păr sau poezii despre promisiuni
Chip celest
Pe-un colț de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele și quasari, făcui
Doi ochi frumoși, superbi, căprui de fată!
Pe-o lacrimă ce cade, am așezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci și roșii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.
Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Și-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!
Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau să-l uit, e-acolo! N-am cum să-l uit vreodată!
Din colțul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre roșu sau poezii despre logodnă
Catren din praf de stele
Se scutură galaxiile în petale
Clipind eternitate, pe genele tale.
Și-n oricare vieți a mele
Esti sărutul cu praf de stele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amân un festin pentru viața de-apoi...
Mi-e foame de viață, dar e marfă de lux,
De mine se-agață doar o viață-n reflux.
Și mi-e poftă de cântec și-o vorbă de-alint,
Și să n-am nicio grijă, aș vrea să mă mint...
Aș dori o salată din flori de cais,
Să o gust pe ascuns, dar mănânc doar în vis.
Și când zorii se-arată la fel de săraci
Doar din ploaie și nori ce mâncare să faci?
Și ce suflet lihnit port în mine, ce chin,
Când primește-un tain nesfârșit de venin!
Fir de iarbă pane aș gusta la dejun,
Dar nici iarbă nu am de pe unde s-adun...
Din pansele mi-aș face un chec la desert,
Dar grădinile-s toate pustii și-n deșert
Nici scaieți nu mai sunt, doar tăcere și vânt
Și-un cuvânt în atele, săpându-și mormânt...
Aș mânca un poem, dar cu ce mai rămân?
Ciugulesc o fărâmă de vers și amân
Un festin pentru viața de-apoi unde nu-i
Nicio foame de viață, doar liniștea Lui...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie
În acordurile "Nori în zbor"
Îmi țineai floarea de lotus
Între buze și te jucai cu
Pistilul. Am luat un praf
Din corn magic de rinocer
Și n-am dormit cât a fost noaptea de lungă.
Toată noaptea creasta superbă de cocoș
A rămas țanțoșă. Toată noaptea albina
S-a agățat de staminele
Florii. O, bijuteria mea dulce
Și parfumată! Voi permite doar
Domnului meu să posede lacul meu sacru
Cu lotuși, iar în fiecare noapte
Tu poți face să-înflorească în mine
Flori de foc.
poezie de Huang O,1498-1569, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lotuși, poezii despre foc, poezii despre cocoși sau poezii despre bijuterii
Praf de uitare...
Praf de uitare am presărat
În colțul inimii unde ai stat
Și stelele le-am stins ușor
Dar, doar în vis înșelător.
Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămășițe din iubiri
Trecute și încărunțite
Vreau să le uit... ține-le tu minte..
N-am timp să mor de dorul tău
Și nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinței
Să ard pe rugul neputinței
Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Și alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre jertfă sau poezii despre inimă
Tot ce sunt
Eu sunt, de fapt, doar o oglindă care îți spune cine ești
Tu te privești, te simți, te cauți, te regăsești și te iubești,
Sunt doar un sol, un oarecare, un trecător zâmbind discret,
Un trandafir întins spre stele, un suflet tandru de poet,
Nimic mai mult... închipuire, ce te va face să tresari,
Să râzi din nou, să te descoperi, cu ochii tăi frumoși și mari
Să nu mă uiți, să nu te superi, o mângâiere-ți voi lăsa,
Ridic o aripă spre tine, te îndrăgesc, dar nu pot sta
Primește-mi versul, e cadoul, e tot ce astăzi pot să-ți fiu,
Minune dulce de femeie, atât sunt eu... e tot ce știu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre râs sau poezii despre ochi
Stele
Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.
Stele ca acestea și pe pământ
Noapte și zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea de iubiri povestesc.
Și stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca și-n imensul cer de azur...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocșan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iulia Hasdeu despre noapte, citate de Iulia Hasdeu despre lumină, citate de Iulia Hasdeu despre iubire sau poezii despre diamante
Un poet și-a intitulat volumul "Între pământ și stele"
Între pământ și stele
Nici armonii, nici vaier,
Opiniile mele:
Poetul e în aer!
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, epigrame despre stele sau epigrame despre aer
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
Cel care caută și-acum prin stele
Lumina sacră din upanișade.
Eu sunt poet, cu freamătele mele,
Dar când n-am leac, gândesc la Eliade.
*
Și-atuncea, ca întorși din raiul dulce,
Pașii Maitreyii-aud pe-a clipei strade.
Eu sunt poet, versul îmi este Cruce,
Dar când n-am plâns, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n solilocvii se așterne
Și-n inimă ca o Mirare cade.
Eu sunt poet, o mână-n prag mă cerne,
A cui e mâna, Mircea Eliade?
*
Am întrebat și-am auzit îndată
Un glas de dincolo de a mea fire:
"Mâna aceea albă, parfumată,
Care te cerne nu-i decât Iubire.
*
De Dumnezeu îngăduită, cată
Ca o icoană din trecuturi fade.
E viața ta, moartea-ți adevărată
O vei trăi în cer. M. Eliade".
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!