Brazda proștilor
Departe, în câmpia română, un car căra un grup de proști
tras de doi boi năclăiți, mugind ca doi balauri.
Strigau nătângii prin ceață să sperie frica,
să fugă frigul în baltă și mocirlă, departe...
Tot prin acele locuri am văzut generația mea cum dispărea,
am văzut cum haoticul cosmopolit se îmbăta de albastrul cerului...
cum cercul...
am văzut tinerii noștrii disperând de durere urcați pe garduri,
cum din gurile lor ieșea un lapte negru
fetid de juma' de secol,
din tălpile lor sânge coagulat de spaimă,
din ochii lor niște stele cu parfum de diamant,
din ei niște codrii milenari veștejiți...
în căruța sărăcăcioasă ca din marea migrație americană
pe Orinoco, pe Mississipi, pe Rin,
pe Nil, pe Dunăre, pe Volga; peste tot,
de parcă din ei, în mersul molcom sincopat,
orice iluzie se topea.
O lume care uitase...
O lume care uitase...
Am văzut uitate aceste ruine tinere,
unde am pierdut naivitățile,
neputințele...
Boii soioși târau, istoviți de greutatea plugului,
de roțile mari, pline de mocirlă,
de gălăgia proștilor care-i suduiau...
Acolo departe
era o secundă din coșmarul acelui scriitor
îngrășat în dulcețuri vestice,
o clipire de dispreț proletar-intelectual,
o relicvă caldă de spaime și incompetență...
unu scoase o damigeană din maldărul de boarfe aruncat în coș,
o cinsti spre cer și ceilalți
împleticind urări de emoție inflamabilă
încolăcindu-se în dezgustul nătângilor...
cinstea în taină către nămol
înfiorat nu de tăria amețitoare cât de
amețitoarea roată brăzdând drumul
către raiul promis...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre prostie
- poezii despre boi
- poezii despre urări
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
Citate similare
Ținuturi străine
Sus în cireșul din curte oare cine
S-a urcat, ce copil, dacă nu mititelul de mine?
M-am ținut de ramuri strâns, cât am putut de bine,
Și-am privit spre ținuturi îndepărtate și străine.
Am văzut grădina din vecini cu ochii mei,
Împodobită cu fel de fel de fori pe-alei
Și multe alte locuri de pe lumea asta minunată,
Locuri pe care nu le mai văzusem niciodată.
Am văzut cum pe râu valurile se perindă
Și cum apa-i este cerului de-oglindă;
Drumul plin de praf, galben ca o funie de ceapă,
Cu oameni tropăind către oraș în grabă.
De-aș găsi un pom mai înalt, un pom aparte,
Aș putea privi încă mai departe,
Acolo unde râul, umflat de alte ape,-n mare
Se strecoară fericit printre șalupe și vapoare,
Unde, oriîncotro apuci, drumul cu dichis
Te duce direct spre insulele din Paradis;
Acolo copii iau prânzul când au chef
Și toate jucăriile sunt vii, făcute din sidef.
poezie de Robert Louis Stevenson,1850-1894, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre înălțime
- poezii despre vecini
- poezii despre rai
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre marină
- poezii despre jucării
- poezii despre insule
Anotimp cu talie-naltă
privește cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca niște ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
și mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceață
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte și mai departe
o altă primăvară
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre zbor, poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre muguri, poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orele
1.
cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune și lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coșmarul complicității atunci când răsare
La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia înghețului,
chiar și vara când stă târziu.
El nu mai știe de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre ore, poezii despre naștere, poezii despre legi, poezii despre frânare sau poezii despre durere
Cântul rece
Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
și ploi de dimineață
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinși în balamuc...
Cântul rece al nopților ce vin
se așeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
și lumina lor se coboara încet
să plângă nițel pe drumul mișel...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre toamnă, poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre nuntă sau poezii despre noapte
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre natură, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre vestimentație
Te-am văzut
Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Și-am știut că Tu ești sfânt.
Te-am văzut iubind o lume
De venetici și tâlhari
Și-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.
Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Și-am știut că înainte
Ai rostit numele meu...
poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre iertare, poezii despre crucificare, poezii despre cruce sau poezii despre Dumnezeu
Crizantemele omului nou
Prin noi înflorea melancolia,
crizantemele de toamnă a lumii.
Acele ceasului
la douăsprezece și jumătate
sau șase fix... Coloana infinitului
ne privea fără chip,
poate un naos vertical?
O mare înălțare de martiri
ori o cascadă de sacrificii,
captivi între războiul împăraților
cu războiul indivizilor
cu războiul sufletelor întru eternitate.
Am tras un bumb în zid
să las semn de lacrimă metalică,
grosolană și rece.
Acolo am vrut să scriu despre capătul
omului nou.
Primul pas afară din eon,
din marea criză a spiritului meu
martor și torturat
într-o mulțime de spectatori
saturnini,
amețiți cu tării scumpe ca prohibiția din America
sau din simțul comun...
La flori, ce să vezi(?), puzderie
de albine triste coborau
parcă din norii de vată ai minții
înlăcrimate și uitucă,
coborâți să aducă negură
cât să le priească melancolicilor,
deși pulsul sangvin ne călărea
încă de la început,
încă din lacul învierii noastre
din rărunchi...
Colac peste pupăză, un polițist
a scos fiola acestei lumi
să suflăm în ea,
pentru a ne descoperi morbul
și incompetența câmpului de flori care creștea din noi.
Am văzut atunci cum m-au descoperit,
cum au găsit amprenta mea pe trăgaci,
cum au cules bumbul într-o punguță
apoi s-au tăinuit.
S-au depărtat zbierând către cer
un fel de nuncă de cocos
Ce să vezi atunci că tăria parfumului
tern și melancolic
a îndurerat încă și aldehida
care își strânse la piept spaima mea,
scoase o ceșcuță de ceai
din porțelan fin, alb, smălțuit
apoi din niște frunze ofilite
și-a turnat ceaiul înmiresmat
agitând elegant
și oftând...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre ceai, poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre simțuri
Duceți o linie prin α, γ și η din constelația Perseu și cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veți da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface și el în nenumărate stele mici. Și cu cât te uiți mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluțe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliștea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din București. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca niște diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeași seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda și cometa Brooks.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre lunetă, citate despre seară, citate despre ochi, citate despre nori, citate despre negru, citate despre lumină, citate despre libertate sau citate despre diamante
Rondel unei iubiri
Și dacă în această lume
Iubit n-am fost cum aș fi vrut,
Aș vrea ca tot să se rezume
La "ce-am avut și ce-am pierdut"!
Știute-s vechile cutume
Din auzite sau văzut
Și... totuși, în această lume
Iubit n-am fost cum aș fi vrut.
Mereu, cei care-s puși pe glume,
Parcă pierzându-și mințile,
Până-și primesc sentințele
Vorbesc, făcând la gură spume,
Cum nu s-a mai văzut în lume.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre umor sau poezii despre gură
Și nu știu cum să-ți spun
De-ai ști ce mult aș vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalț
Cu mâinile amândouă să prind speranța ce-atâta mi-o doresc,
In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt
Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieți doar una, aceea...
pe care o iubesc!
Oare cum să-ți spun cât îmi lipsește fericirea de a fi in doi
Si nu știu cum să-mpart tristețea ce pornește adesea către tine.
Deși a vrea să o alung să stea cât mai departe, să fugă de la noi
In noapte pâlpâind din aripi cohorte de cocori se frâng în mine.
Si nu știu cum să-ți spun ce tristă-i iarăși această primavară
Chiar daca am găsit un drum promis de mult și-n valuri aruncat,
Nu cred să mai găsesc alt drum ca sa pornesc spre pe tine iară
Așa cum am avut și ne-am pierdut precum Adam și Eva
în marele pacat!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini
Orele albe ale umbrei
departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...
o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenței
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis
pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare
arzător din zi
cădeau
brazii din codru
apăru drept licărire
parcă ar fi de smoală
ori nu damnată
fiind de fel
plângea cu umbra de singurătate
cu chiuit de moarte și blestem
vedea că-n locul cela
adormit de jale
pe unde ziua se lupta să stea
își învățau cu sârg năpasta
își împlăntau inima-n ea
oh! de pe stânca
înghețată-n soare
cu văicăreala ei
de moft
se chinui
să înțeleagă fapta
cum fără umbre
viețuiesc cu zare
cum fără milă caută soroc
cuprinzând-o parcă starea
de a ieși prin vis din joc
atunci în drum se aciua prostimea
trecând trecând trecând
cu orele uitate în simțirea-i
de tăciune plângăcios umbrit
dar prea cuprins fiind cu nesimțirea
se trezi parcă liber plin de avânt
pe un meleag departe
unde taina sclupta albirea orei
cumințenia de sfânt
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre sclavie
Cioara în flăcări
Cioara a văzut turmele munților, învăluiți în aburii dimineții,
apoi a văzut marea
Cu valuri vineții, cu întreaga lume înfășurată în ghemul ei.
Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercile
pădurii din non-identitate, îngrămădindu-și norii de spori, virușii Domnului.
Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creației.
Încă sub nălucile ororii,
Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat de ploaie,
Zăcând pe un colac de parâme.
Mai era acolo această cutie goală, roasă de rugină,
Loc de hârjoneală pentru vânt, printre băltoacele fără nici un rost.
Era acolo și acestă haină, în dulapul întunecat,
în odaia goală, în casa tăcută.
Era acolo această față, fumându-și țigara între amurgul
Ferestrei și focul care mai pâlpâia deasupra cărbunilor.
Nu departe de obraz, această mână, încremenită.
Lângă mână, acest pahar.
Cioara a clipit. A clipit iarăși. Nimic nu s-a pierdut în penumbră.
A privit în ochi evidența.
Nu i-a scăpat nimic. ( Nimic nu i-ar fi putut scăpa)
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric sau poezii despre încălțăminte
Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
Și zi de zi fugeam pe dealul plin de grâne
Și alergam din nou peste pășune
Și asteptam, cu turma în amurg când vine
Ca dorul cu privirea-i să-mi aline
Îmi amintesc și coronițele din flori de pe câmpie
Din margarete, păpădie, și din flori de iasomie
Pe care-n păr mi le-așeza și făr'să știe
Cu ochii recita o poezie
Și-odată într-o zi de sărbătoare
Cu oameni prinși în horă-n Târgul mare
M-a intâlnit pe drum din întâmplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sărutare
Azi am crescut și am plecat în lume
Și-am colindat orașe, țări si locuri fără nume
Am cunoscut atâtea, mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi păstorul din pășune
Și uneori privesc în noaptea-ntunecată
Mă uit către o stea și-i spun în șoaptă
Dorința mea și visul meu de fată
Vreau să-l mai văd, să-l mai sărut odată
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre nori, poezii despre țări, poezii despre sărut furat, poezii despre sărbători sau poezii despre păr
Drum de oraș
am văzut negenerația tăcând...
i-am admirat urletele mimate cu diezi...
am călcat pe urmele animalului sfânt...
acolo am rămas să-mi cresc fantoma/
am oferit măști alternative,
umbrele le-au fost rupte,
li s-au descoperit crochiurile.
Le-am colecționat drept amintiri.
ce erau mai mult decât amintiri(?)
ce se numea negenerație în definitiv...
Am stors tot ce a curs din astea,
timpul era singura urmă rămasă,
era textura texturii,
era chimia unui viitor așa cum a fost scris.
Le-am văzut liniștea de buduoar...
muribunzii intoxicați cu filosofii...
toga unor regi muți...
purpura plânsului spre zei.
Am văzut cât de mult ne culcam pe o ureche
și o lăsam în ecou de peșteră,
organ pentru vânătoarea animalului sfânt.
Am văzut drumul pe care au mers,
am plâns și râs deopotrivă,
atât cât era zarea...
atât cât sorbeam infinitul...
atât cât mai puteam urmări animalul...
Am văzut umbrele înghețate ale nefericiților.
Le-am evitat lacurile de lavă înghețată,
de fiecare dată pulsul m-a biciuit,
de fiecare dată m-am pripit în văzul lumii.
Umbre am văzut, de nu știu ce animal mai căutam...
eram mulți...
rămâneam niciunul...
rămâneam un fir de timp de care să tragi
în drumul nostru către animalul sfânt...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre animale, poezii despre gheață, poezii despre filozofie, poezii despre vânătoare, poezii despre viitor sau poezii despre urechi
Newman: Uite, soro, mergi și ia-ți o cafea, bine? Șterge-o! OK, uite care-i treaba. Prin anumite legături, am putut să localizez niște capete de duș la negru. Sunt făcute în fosta Iugoslavie. Și din ce am auzit, sârbii sunt nebuni după dușurile lor.
Jerry: Nu din ce reportaje am văzut la televizor.
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre televiziune sau citate despre cafea
Zarul
Era o liniște oarbă,
Zgomotoasă chiar,-de prea multă liniște!
Și mai era acolo niște cercuri,
Vii și simandicoase...
Erau ca scaunele din jur,
De la masa tăcerii!
Piatră de cremene,
Ființele înnegrite de groază,
Încordate ca o arbaletă.
Cu răsuflarea tăiată, d
În mijloc, pe roata norocului...
Era o literă amorțită,
Care arunca zarul!
Cerul cădea spiralat,
Până la vârful dorinței
Și din tenebrele căușului mâinii,
Au zvâcnit cuburile rotindu-se...
Ca anotimpurile
Și când am deschis ochii,
Am văzut cum căzuse iarna...
Un doi legat de un unu,
Exact cât trebuie,
Să măture... speranța!
Să măture... Speranța
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre zaruri, poezii despre noroc, poezii despre negru sau poezii despre iarnă
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre degete, poezii despre crengi sau poezii despre alb
Din punct de vedere uman și etic, urmările sunt totuși pe deplin regretabile: cuplurile de îndrăgostiți înclină adesea spre un autism în doi... sau spre aroganța în doi... În ambele situații ei sunt ca și pierduți pentru lume fie că, în contopirea cu celălalt și în suficiența lor, uită de tot ce e în jur, fie că, orbiți cum sunt de sentimentul sublim al unicității legăturii lor, disprețuiesc lumea și pe toți ceilalți oameni care nu cunosc sfântul delir erotic, privindu-i astfel, doar ca pe niște imbecili, cărora le pot arăta degetul mijlociu.
Patrick Suskind în Despre iubire și moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre promisiuni, citate despre iubire, citate de Patrick Suskind despre iubire, citate despre etică, citate despre erotism, citate despre degete sau citate despre cunoaștere
Când am văzut cum iese soarele
Când am văzut cum iese soarele
Din casa lui de dincolo de zare
Și cum lasă-o Zi la fiecare Ușă,
Și-o Faptă bună-n orice-așezare
Fără niciun incident al Faimei
Și fără-accidentele-n care se-aud ai Zgomotului pași
Pământul mi s-a părut o tobă
Bătută de niște băiețași.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre celebritate, poezii despre Soare, citate de Emily Dickinson despre Soare sau poezii despre Pământ
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
Lincoln, actor într-adevăr, ți-a jucat bine rolul
Pe când Booth doar mima cu stângăcie jocul din jocul real;
De atâtea ori v-am văzut în orele grave ale apusului
Pe când ciori croncănitoare treceau pe deasupra casei mele
În zbor spre pădure
De aici de la fereastra mea unde stătem
Singur.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creativitate, poezii despre zile, poezii despre vulcani sau poezii despre sfârșit