Purtări și alte gesturi
învăț mereu, cuvintele fără însemnătatea lor legată de altceva nu au nicio noimă și ele aleargă prin ploaie să se adăpostească undeva,
în autobuz și ele șterg cu mâneca geamul aburit să vadă potopirea, bulele de aer din bălți,
la fel își alintă copiii și le vorbesc blând,
devreme ce multe nu le înțeleg încerc să îmi fac propriul meu dicționar de gesturi, le privesc
să fac un vocabular al privirii, o sintaxă a atitudinii, văd ușor care sunt prielnice și care nu după cum se poartă, să știu să mă feresc,
într-un moment voi fi pregătit și-o voi lăsa să intre fără să înțeleg prea multe, vom avea amândoi o dragoste pe cât de mică ce va face
însă noaptea o umbră pe cât de mică în lună.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre dicționare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
INCERCARE
Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înțeleg,
Încerc din minte să le șterg
Dar ele stăruie pe mai departe.
Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.
Tac. Supus de forțe importante
Care sunt mici în a lor esență
Și nu pot ocupa locurile vacante.
Dacă sunt trist în aparență
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvență.
24 noiembrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre forță
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Rime simple
Mai scriu și simplu... din păcate?
Poate că nu, poate că da.
Cuvântu-ncearcă să-mi arate
Și un alt fel de-a exista.
Eu știu că-n cercuri elevate
O să mă fac puțin de râs,
Dar cine râde, uită poate,
Că după zâmbet vine plâns.
Mă uit atent prin dicționare.
Atât de groase, de frumoase,
Dar mă întreb mereu, de oare,
N-au devenit cumva spumoase?
Atât de multe sinonime
Pe care nu le înțeleg.
La fel de multe antonime...
Prefer sămânța s-o aleg.
Știi, totul crește din sămânță,
Într-o sămânță se întoarce.
Tot ce-i stufos parcă anunță
Ceva, ce nu știu dacă-mi place.
Prea multe crengi, prea multe vreascuri,
Ce s-au uscat la timpul lor
Și au căzut, de-atâtea veacuri,
Sub lovitura de topor.
Eu am să-ncerc să scriu mai bine,
Poate-i voi mulțumi pe toți,
Deși... m-aș mulțumi pe mine
Dar cum să faci și cum să poți?
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
Nu
Tu înțelegi
Tu mă înțelegi
Nu știu cum
Dar nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înțeleg
Eu nu mă înțeleg
Nu te înțeleg pe tine
Tu mă înțelegi
poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni
Înțeleg pe cei care declară, cinstit, că lor nu le place cerul, fiindcă nu-l înțeleg; nu-ți vorbesc despre el, căci pentru ei rezultatele astronomiei sunt basme. Nu-i înțeleg însă pe acei care vorbesc despre cer fără să-l cunoască.
citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate de Victor Anestin despre vorbire, citate despre cunoaștere, citate de Victor Anestin despre cunoaștere, citate despre astronomie sau citate de Victor Anestin despre astronomie
TRISTE FLORI
Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.
Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.
Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.
Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.
N-am să te uit nicicând
Cât voi mai fi în viață,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în față.
Valea Călugărească Martie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre plăcere, poezii despre moarte sau poezii despre flori
IPOSTAZĂ
Semeață de îți ridici privirea ta severă
Căutând să-i dai nuanțe cât mai dure
Și te preumbli cu gesturi prea mature
Nu vei putea vreodată să te simți lejeră.
În fața mea îți impui o autoritate
Pe care cauți să ți-o accentuezi
Totuși în puține ipostaze te limitezi
Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.
De aceea nu vei rămâne în posteritate
Nici nu-ți vei crea un nou tablou
Care să aibă o cât de mică claritate.
Eu ? Niciodată nu voi fi erou
De mică sau de mare popularitate
În suflet voi avea eternul nou.
15 octombrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre popularitate, poezii despre maturitate, poezii despre limite, poezii despre eroism sau poezii despre autoritate
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Și iarăși toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre sclavie, poezii despre păcăleli, poezii despre ochi sau poezii despre lectură
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu mai iubit
Și iarăși toată noaptea, mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă pot spune cât de trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum privea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre noapte
- citate de Mircea Cărtărescu despre noapte
- citate despre tristețe
- citate de Mircea Cărtărescu despre tristețe
- citate despre ochi
- citate de Mircea Cărtărescu despre ochi
- citate despre iubire
- citate de Mircea Cărtărescu despre iubire
- citate despre fete
- citate de Mircea Cărtărescu despre fete
Charlotte găsi, în vicii, un sens al vieții. Ceva pentru care voi să se trezească mai devreme, la fel, cum voia să doarmă cât mai puțin sau deloc: pentru a se încărca de forțe noi, din insomnii. Era ca și cum și-ar fi hrănit copiii adoptați. Ea își hrănea viciile cu dragoste, iar ele o răsplăteau cu viață.
citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre somn, citate despre insomnie, citate despre forță sau citate despre copilărie
Părul
m-am întors la țară, stau de vorbă
cu părul mai bătrân decât tata,
el știe să îndure suferința mută
pe care n-o înțeleg nicicum,
deși mă locuiește de ani
n-a mai avut nimeni grijă de grădină,
e năpădită de buruieni uscate,
la vară n-o să mă mai văd dintre ele,
voi vorbi singur ascuns,
garantează durerea că voi fi tot aici
încă mă mai pot mira
de cât de puțin e între casă și grădină,
încă mi-e frică de cât de multe
s-au întâmplat în spațiul ăsta
cât o celulă larg deschisă
am reușit să iert câțiva oameni,
știu că vor veni alții la rând,
acum nu mai aștept multe,
doar să mă ierte și pe mine cineva,
poate părul atunci când îl voi tăia
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre tată, poezii despre suferință, poezii despre sat, poezii despre păr, poezii despre frică sau poezii despre durere
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre vinovăție, citate despre bucurie, citate despre bine și rău sau citate despre Mihail
Unde sunt eu?...
Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare
Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură
Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie
Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele
Eu știu că nu-s poetă și e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare
Și de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Și voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre plată sau poezii despre onoare
Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aștern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte și etern
Ce mai sunt? Adânc de simțuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre simțuri, poezii despre oi sau poezii despre numere
Proiect de înțelepciune
Știu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinerețile mele.
Multe scrisori voi avea, și fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
și, printre ele, mîinile mele foșni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zîmbeai lîngă mine
buzelor mele de-atunci, dulci și veline,
și cum știai că vom fi împreună mereu,
veșnic (sau pînă la moarte).
Și am să spun că aveai cîte-un profil,
care-și pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriți ca două gîze imense,
prinse în ploaia de-april.
O să mă laude-acela, fără-ndoială.
« Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală... »
Eu voi închide sertarele. Știu de pe-acum
ceasul în care...
poezie de Nina Cassian din Să ne facem daruri (1963)
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre scrisori, poezii despre graniță sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Joc în filme de când aveam 5 ani. Chiar nu știu ce m-aș face fără actorie, așa că-mi închipui că asta vreau să fac! Pur și simplu să merg înainte pe acest drum cât de multă vreme voi putea. Însă știu că este o afacere în care nu există garanții, așa că sunt pregătit pentru asta.
citat din Matthew Lewis
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre jocuri, citate despre filme, citate despre existență, citate despre afaceri sau citate despre actorie
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre calendar
Nu mă îndoiesc că astrele și sistemele astrale aleargă prin cosmos cu un scop și că într-o zi voi fi și eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult.
Walt Whitman în Certitudini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre astre sau citate despre spațiul cosmic
Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre visare