Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aștern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte și etern
Ce mai sunt? Adânc de simțuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre oi
- poezii despre numere
- poezii despre noapte
Citate similare
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci
Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre viitor, poezii despre vals, poezii despre sărăcie, poezii despre râs sau poezii despre negru
Îmi port pustiu prin noapte pasul
Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriș lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Și stau de vorbă stelele-ntre ele.
Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceață azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aștept ceva? Păreri de rău să fie?
Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Și de la viață ce-aș mai aștepta?
Vreau numai liniște și libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!
Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci și totuși pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Și să se-nalțe răsuflînd mereu.
Și zi și noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin și clar
Și să foșnească-ntr-una, veșnic verde,
Deasupra frunții mele un stejar.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre stejari, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre libertate
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre sărut
Șotron
Știu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.
Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.
Viață, viață, nu-mi dai pace,
Urme lași pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ține copil mereu.
Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, ești doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!
Eu și el? Hoinari zburdalnici,
Vom juca în rai șotron,
Zăpăciți și nebunatici,
Până vom fi iarăși om.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre zile sau poezii despre trup și suflet
Rondel la 72 de ani
(mie însumi)
Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum
Aș fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...
Atent mă uit la foto în album
Și văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum...
Mă mișc greoi, mă mișc alene
Sunt tot o arșiță, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...
Că-mi fierbe sângele în vene!...
hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre lene, poezii despre fum sau poezii despre fotografie
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre ploaie, poezii despre lună plină, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
Să te rog... îmi e rușine,
Sigur am să mai greșesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre rușine, poezii despre nori, poezii despre greșeli sau poezii despre dimineață
De dragul tău
De dragul tău se scutură în depărtare,
Tristeți ce uneori mă copleșesc,
Și lângă tine eu sunt mult mai tare,
Deși de dragul tău eu simt că mă topesc.
De dragul m-aprind, mă răzvrătesc,
Apoi în ochii tăi îmi caut alinare,
Și inima în piept o simt și-o urmăresc,
Cum pendulează între certare și iertare.
De dragul tău eu nu mai sunt un zbir,
Și nici la ghinioane nu mai am noroc,
Asprimea îmi devine lână de cașmir,
Dar sunt ca gheața când mă supăr foc.
De dragul tău eu mă visez și mâine,
Și peste deznădejdi sădesc speranțe,
Iubirea ta îmi hrănește sufletul cu pâine,
Și-i cântă în amurg tangouri și romanțe.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tango, poezii despre supărare, poezii despre pâine sau poezii despre noroc
Împlinire
Aș vrea să dorm în patul tău
să nu ne vadă luna,
aș vrea să fiu al tău flăcău
până mai totdeuna.
Aș vrea să stau la pieptul tău
să mă sufoc în perne,
aș vrea de-atâta bine zău
să mă săruți pe gene.
Aș vrea mireasă să îmi fii
să mă cuprinzi în brațe,
aș vrea așa în orice zi
să nu mai știu de-i noapte.
Mă lasă să te simt acum
cât ești de călduroasă,
să-ți simt minunea de parfum
de flori de chiparoasă..
Mă simt plutind pe albii nori
de-acolo îți iau stele,
și mă cuprind mai mulți fiori
până cobor cu ele.
Și sunt al tău dacă mă vrei
să îmi păstrezi inelul
și ți-am mai luat niște cercei
și flori din rămurele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuberoze, poezii despre nuntă sau poezii despre flori
De vorbă...
De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...
Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!
Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.
De vorbă cu tine aș vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea să aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!
De vorbă cu noi aș vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.
De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aș vrea să știu dacă aș putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.
poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre planete sau poezii despre informații
Stare de spirit
Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuși eu văd viață în culori
Simt cum plutesc până la nori.
Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.
Când o să mor
Vreau să-mi plângeți de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsați
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitați
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veșnic, că pe apă.
Fac ce simt și simt ce fac
Poate de aceea mulți nu mă plac
Am doar o viață de trăit
Îmi place să iubesc și să fiu iubit.
Port un zâmbet fals pe față
Sufletul e pierdut în ceață
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul și inima!
poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre plăcere sau poezii despre peisaje
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre moarte
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre versuri sau poezii despre genialitate
Chemarea inimii
Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineții se desface,
Iar tu-i privești cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace
Am să te simt în adieri de lună,
Ce își strecoară printre ramuri raza,
De parcă își dorește să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza
Te-mbrățișez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea
Am să-ți sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înțelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-ești mult prea departe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm sau poezii despre pictură
Circumstanță atenuantă
Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec niște onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.
Vreau să-mi prelungesc viața; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit și răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunță fie noapte, fie moarte.
De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viața mea smintită și nebună!
Dacă fără preambul, viața ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aș acorda o circumstanță-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunțată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize sau poezii despre răsplată
Pe veci
Aici îmi este paradisul,
În ochii tăi când mă privești,
În brațele-ți în care visul,
Îmi spune cât de mult iubești.
Aici își face loc sărutul,
Pe buzele-ți ce mă doresc,
Pe care eu le vreau cu totul,
Să le ador, să le iubesc.
Aici devin îmbrățișare,
La pieptul tău, la sânii tăi,
Unde iubirea nu mai moare,
Ademenită de noi doi.
Aici voi vrea să stau de-a pururi,
Să-mi fie dragoste pe veci,
Să-mi curgă lacrimile șiruri,
De bucurie că nu-mi pleci.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre rai, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Vis
Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu același decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.
Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să mă scape!
De suferință nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare și las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese și verzi.
Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă și smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude și calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.
Sub talpa mea îmbumbesc crini și păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet și tânăr la trup.
Port durerea colțului ierbii ce îmi sparge pielea
Și simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.
poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre suferință sau poezii despre păsări
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?
Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint
E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcerea e de aur sau poezii despre relativitate