Unde sunt eu?...
Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare
Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură
Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie
Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele
Eu știu că nu-s poetă și e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare
Și de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Și voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre bani
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre onoare
- poezii despre mulțumire
Citate similare
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreodată ce-ți spuneam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre indiferență
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre verb
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreun vers din ce-ți scriam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încredere, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Dacă o poezie mi-ar fi putut câștiga o prietenie, aș fi scris și aș fi dăruit, oricui, oricât de multe poezii! Cred că numai pe niște copii îi poate apropia sau corupe o poezie. Probabil, numai circumstanțe ca aceasta, când ei, încă fiind copii, deja învață să fie micuți profitori. "O să fiu prieten cu tine, dacă la compunerea de mâine, îmi scrii o poezie". Copiii profitori de ieri, care te șantajau cu o poezie, sunt adulții de azi, care te șantajează cu bani sau cu promisiuni de iubire. Totuși cât de bine ar fi, dacă ai putea câștiga pe cineva, de partea ta, doar cu o... poezie! Pe scurt, ce minunat ar fi să poți cumpăra, cu Poezie, toate acele lucruri pentru care, azi, lumea plătește BANI. Lumea plătește, în BANI, răbdarea altora ca pe o datorie. Azi, lumea plătește, cu BANI, încrederea ca pe un împrumut. Ce lume frumoasă am face, dacă am putea cumpăra inimile cu Poezie; să putem cumpăra sănătatea, iertarea, să putem răscumpăra iubirea doar cu... o Poezie.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre prietenie, citate despre poezie, citate despre învățătură, citate despre încredere, citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre sănătate, citate despre promisiuni sau citate despre prezent
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre scrisori, poezii despre păr alb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cine sunt eu pentru viață?
În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă
Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?
Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?
Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul
Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala
Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?
Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie
Din care-aș vrea să ies, să fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veșnic încuiată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre lumină
Celor pe care îi iubesc
Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici cât am fost viu.
poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Te-aștept să vii...
Te-am întâlnit și înflorea iubirea,
Petale roz pe-o ramură de vis
Da... în sfârșit venise fericirea,
Eram cu tine-n dulce Paradis.
Clipa durerii a fugit ca arsă,
Iar despărtirea nu se mai hlizea.
Și începuse iarăși să miroasă a,
A flori și sărutări pe strada mea.
Și am jurat pe maci de vară,
Că voi păstra visul și dragostea,
Dar de-oi simți că sunt povară,
Mă voi topi precum fulgii de nea.
Și voi pleca tiptil că să nu știi,
Ce mult mă doare 'nstrăinarea,
Dar tot la mine-n tu suflet vei fi,
Am să-ți aștept mereu chemarea.
Nici nu mai știu, mi e dor de tine,
Sau de un vis pierdut în zare,
Dar știu că nu mi-e deloc bine
Și că mi-e greu și că mă doare.
Te-aștept să vii la ceasul inserării
Și te aștept în dimineața rece,
Iar în amurg simt haosul durerii,
Iar tu nu vii... pustiul mă petrece...
autor
Dorina Omota
poezie de Dorina Omota (25 iulie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre roz, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Adio-ți spun...
Adio-ți spun dar n-o să-ți spun cât doare,
Și plec de lângă tot ce mi-am dorit,
Pentru că-n loc de albe lăcrimioare
Numai ciulini și chin mi-ai oferit.
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și-am în priviri doar nori fără sfârșit
Din care curg de-atâta vreme lacrimi
Încât și-o crimă cred c-am ispășit
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte
Pe care nimeni nu le-a auzit
Mă duc spre lumea-n care se mai poate
Să sper că fericirea n-a surzit.
Adio-ti spun sfidând orice suspine,
La tine nu mai vreau să mă gândesc,
Iar când fantoma amintirii vine
Să uit că te-am iubit și te iubesc.
Adio-ți spun, dar plânsul mă orbește
Și tare-aș vrea să știi cât nu-i târziu,
Că uneori și dragostea sfârșește
Când cu dispreț o arzi și cu pustiu.
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre fantome, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Horoscop
Știu că sunt cuvinte pe care nu le înțeleg,
cum ar fi apogeu sau azimut.
Știu că sunt diagrame care se pretind a fi
diagramele trecutului și prorociri
privind viitorul.
Dar eu sunt îndrăgostit de frumușelul Azi
care nu stă încremenit
pentru a fi măsurat. Trecutul
e plecat într-o țară îndepărtată, iar viitorul
n-are-n el viitor.
Dar pe frumușelul Azi îl iubesc, îl iubesc
pentru că mi se arată...
și-i voi fi întotdeauna fidel.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Norman MacCaig despre viitor, citate de Norman MacCaig despre iubire, poezii despre fidelitate, poezii despre cuvinte sau citate de Norman MacCaig despre cuvinte
Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Și mereu voi rămâne așa,
Dar totuși nu v-am crezut...
În stare de așa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar și copiii oameni sunt
Chiar dacă nu ați crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aș face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuși... cred în sine
Că, nu sunt respectată.
Lașcu Luminița (10 septembrie 2022)
Adăugat de Lașcu Luminița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre maturitate sau citate despre copilărie
Rugă de copil
Sunt o fetiță veselă, frumoasă
Ai mei părinți sunt medici renumiți
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în brațe foarte fericiți.
Deși sunt obosiți, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun și o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.
De ce-am decis să fiu tot doctoriță?
‒ dorința asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriță,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinții mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.
La început nu am știut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
Vorbim la telefon, iar ei mă-ndeamnă,
Să-ascult de buni și să stau la masă!
Am înțeles și-am fost mereu cuminte,
Iar mami s-a întors și stă cu mine,
Dar o-ntrebare mă frământă-n minte:
Pe tati la serviciu ce-l reține?
Eu cred că tati are mult de furcă,
La știri vorbesc mereu de-o pandemie...
E complicat și joaca mi-o încurcă,
Dar înțeleg și asta... Să se știe!
Mi-e foarte dor și-l port cu mine-n gânduri,
Mă rog la Domnul și-o să fie bine,
Iar dacă voi citiți aceste rânduri,
Rugați-vă cu toții lângă mine!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre jocuri, poezii despre început, poezii despre știri, poezii despre veverițe sau poezii despre telefon
Fără nume
De ce, mămico, m-ai abandonat?
Mi-e frig și-s singurel în pat,
Nu știu să zic mamă și tată
N-am cui să cer un strop de apă.
Sunt mame ce la sânul lor
Își cresc din greu al lor odor,
Îl cresc cu greu și din nimic
De azi pe mâine câte-un pic.
De ce sunt eu printre străini
Născut cu împărțite vini.
De ce în lumea asta mare
Nu ești să-mi dai o sărutare?
Cu ce-am greșit de m-ai lăsat
În pat străin și-abandonat
Ca să trăiesc de azi pe mâine
Nebotezat și fără nume?
Mai sunt copii abandonați
Cu numele de înfiați,
Dar mângâierea pentru noi
Era mai dulce de la voi.
Sunt trup și suflet de la tine
Firav si fără nici un nume,
Și-s în salon băieți si fete,
Vino mămico... că mi-e sete...
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre trup și suflet
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre trădare sau poezii despre seară
Iubește-mă așa cum sunt
Nu te uita că sunt săracă,
nu mă-ntreba ce m-a durut!
Am stat pe-aici, fără să-mi placă,
să rostuiesc timpul pierdut.
Nu te uita că nu am haine
de firmă sau de museline!
Am doar un garderobe de taine
și mângâieri ce știu s-aline!
Nu te uita că nu-s frumoasă,
podoabe-am anii strânși la tâmple!
IUBIREA mea-i contagioasă
și-o să-ți dorești să ți se-ntâmple.
Nu te uita că sunt tăcută,
când mă-ntrebi despre viața mea!
Nu prea știu să mă fac plăcută,
dar știu că nu mă vei uita!
Nu te gândi că vreau, vreodată,
mai multe decât îmi poți da!
Am o simțire demodată,
vreau doar să-mi dai IUBIREA ta!
Nu te uita că sunt prea bună,
când oamenii cu pietre-aruncă!
Dacă în suflet mi-e furtună,
află că mă preschimb în stâncă!
Dacă te uiți... poate greșești...
"Și-ai să mă uiți, că și uitarea
e scrisă-n legile-omenești"!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre stânci sau poezii despre greșeli
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre tristețe, citate despre sărăcie, citate despre perfecțiune, citate despre mamă, citate despre frică, citate despre familie sau citate despre comori
Și chiar dacă te mai iubesc...
Acum când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Și voi uita povestea toată.
Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-și au rost
Când tu jucai doar o șaradă.
Te voi uita prin nori de fum
Și printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.
Și nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am știut dar nu ți-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.
Și chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre prăpăstii sau poezii despre inimă
Poemele cu ochii verzi
Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră și doare,
dar azi
îmi ești dator
și complice
în cereasca-mi chemare
Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!
De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi sau poezii despre existență
Voi cei naivi care credeți aberațiile astea ar trebui să vedeți oare la intrarea în somn - pentru că marele Osho de România nu doarme, nu visează și nu se duce niciodată la budă că stă cu ochii în pirostii - deci pentru voi găgăuzilor care dormiți, oare cum vă dizolvați în somn, pe bucăți? Întâi adoarme "eu"-l și apoi "sunt-ul"? Doamne, că mare ți-e grădina ta! Așadar la moartea domnului Targa sau Tanga că e același lucru la cum gândește, dar asta numai din cauză că nu mai are gânduri, bă fraierilor, mai întâi îi va muri o mână, apoi un picior, apoi părul din barbă, dar ochii care sunt de fapt "Sunt-ul", adică "sinele etern" nu vor muri, ci vor rămâne nemișcați. Cât de multe aberații în numele aceluia care nu poartă nici un nume și nu poate fi descris în veci de capcana cuvintelor a conceptelor! Oare de ce insistă acest guru fals pe practică? Pentru că doar așa puteți fi controlați. La MISA sunt oameni care fac practică de 30 de ani, și firește care nu înțeleg indicațiile "clare" ale "ghidului"! De aceea, vor mai trebui să practice încă 30 milioane de încarnări. Dar voi ca și ei ați practicat DEJA de milioane de miliarde de vieți, cât mai vreți să practicați pentru a ajunge Aici? Acum unde sunteți? Plecați cu mintea după practicile voastre interminabile, nu?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre timp, citate despre păr, citate despre picioare, citate despre ochi, citate despre naivitate sau citate despre gânduri
Cel ce iubește mai mult
Mă uit în sus la stele cum cresc și-apoi cum scad
Și știu că nu le pasă dacă ajung în iad,
Dar pe pământ noi credem că asta e normal,
Căci mult mai mult ne temem de om și de-animal.
Și ce-am putea să facem de stelele-ar luci
Cu multă pasiune, iar noi nu am simți?
Deci dacă afecțiune egală nu găsesc
Voi fi acela care mai mult să te iubesc.
Și-așa cum mă consider un mare admirator
Al stelelor ce-n tihnă-și urmează drumul lor
Eu aș putea să spun că orișiunde aș fi
Îmi este dor de una în fiecare zi.
Iar dac-aceste stele vor dispărea într-o seară
Aș ști să privesc cerul precum odinioară,
Deși e beznă adâncă, sublimă și totală,
Chiar dacă asta cere un pic de osteneală.
poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre creștere sau poezii despre admirație