Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aștern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte și etern
Ce mai sunt? Adânc de simțuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre oi
- poezii despre numere
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.