* * *

vezi lupii albaştri
de la colţul foamei,
vezi pânda lor
cum aşteaptă să sară în noi?
este un aproape în sânge,
fiarele îşi caută sălbăticia.

e pornire în haită prin pădurile mele,
prin pădurile tale,
alergare în salturi enorme
spre victime cu numele nostru,
imaginea colţilor
fremătând
năvăliri,
încleştări,
sfâşieri
până în noaptea de apoi
a urletului.

pe podea,
încă e urma zâmbetului
cămăşii tale desfăcute.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la desfacerea urletului de pe os
avem nevoie de câteva copci
între avatarul unui amin
şi necuvioasa reîncarnare
a voalului.

şi poate de un index cu falange sincere,
pentru că este chiar cumplit de greu
să deosebeşti
pe cană
urma gurii de urma celeilalte guri,
au harta colţilor cameleonic identică,
ba mai mult,
e un fel de suprapunere încordată
a amprentelor mincinoase
(din prea imensă dragoste)
şi asta încurcă fantastic
aşteptarea.

şi de aici neînţelesul necesităţii,
de ce ecuaţia eonului cu patru picioare
nu poate fi îmblânzită,
de ce orgasmul muşcă deja din carne
ca o avanpremieră.

până la desfacerea urletului de pe os
tatuăm pe tălpi
carmina burana
drept icon.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Here she comes again

//
e o noapte senină şi încă ascult roykscopp/

here she comes again / toate problemele acestea ale discriminării mă bântuie

ca şi cum ar fi nişte fantome

// trezeste-mă din coşmarul acesta adânc, fă din mine o papuşă voodoo
căreia sa îi dai foc înainte să moară //

uneori nu mai suport ţipetele păsărilor

care se întorc seara acasă
mă uimeşte coeziunea lor / felul cum ştiu să se adune şi să spargă cerul
atunci cand el pare atât de senin

fă din ele nişte păsări voodoo şi lasă-le să zboare cât mai aproape de noi
cel mai aproape de mine sunt slăbiciunile mele/ pe ele vreau să le ard

//

solitudinea a devenit o capcană în care nu prinzi nimic
nici măcar gândurile tale
când te plimbi prin pădurile de la marginea oraşului

cu căştile în urechi şi alergi / un alergător de cursă lungă

asculţi royksopp şi ştii

vine din nou ea / moartea sub forma unei femei frumoase pe care o iubeşti

eşti o micuţă lesbiană dar fără contact fizic

tot ce înseamnă mângâiere e în contrast cu frica de iubire

tot ce înseamnă discriminare

tinereţea acesta care nu va dura veşnic

e o păpuşă pe care o strângi în mâini în momentele de anxietate

când se termină melodia / te întorci înapoi către casă

vezi trenul de navetişti cu o locomotivă albastră
vezi păpuşile voodoo pe care ţi le-ai imaginat
vezi ciorile pe liniile de telegraf
vezi moartea legată cu o funie de un gard ca un câine

şi ştii că ai ajuns în mometul în care chiar dacă vrei nu te mai poţi întoarce

trebuie să accepţi toate aceste discriminări.

// here she comes again.//

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

partea cea mai dureroasă
a ieşirii prin creştetul anomaliei
în care te zbaţi să rămâi
ca un răzvrătit
împotriva unei republici socialiste
de rutină,
nu este nicidecum sfârşitul ieşirii,
ci începutul ei distrus
de ciocnirea parcă feroviară
cu normalul
majoritar acceptat de laterale mediocre.

preferi să închizi traumatismul
pe dinăuntru,
să îţi lingi viciile până la os,
să îţi mănânci simţurile
de foamea simţirii,
devastat de dezechilibru
până la fericire,
ca un seismograf lunatic
în pielea propriei morţi,
tu,
vorbitor în numele neauziţilor tăi "tu".

nu suporţi să te cânte
sau să te doară
decât înăuntru apele.
aici,
sub această frunte a anomaliei,
odată dat prin apă,
te chemi apatic
aşa cum dacă eşti dat prin zbor,
te vezi zburatic.

şi pentru acest gram de tu,
rămâi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă-n salve găsi-vei alb

e semn că mă hrănesc cu praf de puşcă
un sunet scurt şi nu mai suntem
cad flori de cireş
pământul se îmbracă
dezgoliţi de emoţie
ne suntem mai străini
ca niciodată
şi cerbii sunt departe
şi lupii le caută urma
aşa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viaţa asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
şi dacă-n salve găsi-vei sunete ascuţite
e semn că din durere
ştiu să fac un cântec

îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop îşi va fi spus povestea

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezacord

ne cunoştem
suntem în acelaşi trup
sfârtecat de erori
două dedublări ale aceluiaşi eu

nu ne înţelegem
punem stavile la fiecare pornire
să nu fugă din priviri adevărul
iubirile să se aşeze în inimă
culcate pe feamătul gândului
în miezul cuvintelor

în partea mea opusă
se răzvrăteşte voinţa nedumerită
se simte trădată prin sânge
fuge de tine ca un iepure sălbatic
îţi sparge ziua cu bănuieli
şi dispare în pădurile nopţii

se rupe frunza din inima lemnului
maşinile aleargă pe buza câmpiei
şi pasările recunosc numai zborul
restul e mersul spre moarte.

nu trebuie scrutat numai cerul
privesc cum se urcă norii pe munte
oamenii se scaldă-n promisiuni
îşi aşază o plasă pe ochi
şi altii fură nestingheriţi clipele

cred că defrişările mele interioare
le port ca un blestem
al dezacordului dintre imaginea
de sub aripile tinereţii
şi realitatea întoarsă pe dos
din ceasul vremii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie, femeie,
poemul de dragoste
care curge dintr-un februarie
mânjit la gură de ruj.

în fiecare noapte
alt februarie
cu ochi sparţi de urlete,
despică-l,
rupe-i cămaşa
şi ţine-i spinarea cambrată
până înlăuntrul
îi ţâşneşte
cuvânt spre vertical.

rupe hârtia
să picure sânge negru din ea,
spală-i cu el mâinile,
pune-i banul de dus
şi iartă-l că mâine îl schimbi.

caută pe trupul tău
urma copitei,
semnul cornului,
înfige în el hohotul.

apoi...
iveşte-ţi privirea de înger
pe umărul altui februarie
şi scrie, femeie...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fotografiile,
de cele mai multe ori,
tac.

ale noastre însă
sunt discuţii lungi
ca nişte fluvii de ariadnă
pe care ne întoarcem spre noi
îmbarcaţi în corăbii enorme de ceasuri.

în cât ecou
se iubeşte strigătul meu
lovit de strigătul tău,
şi caii sălbatici prinşi
în superba alergare a sângelui,
şi acel nicăieri în altă parte
care ne acoperă.

ochii noştri fac dragoste,
toate fotografiile
ni se termină într-un singur cuvânt -
TU.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru fiul meu

Să-ţi înfrunzească bland privirea
Aceeaşi sevă să te ţină
S-auzi cum cade primăvara
Ca o petală de lumină.

Să-ţi umble lin aceleaşi păsări
Prin sânge ca-ntr-o sărbătoare
Să vezi căzând eternitatea
Până în ochiul cailor de mare.

Şi să cobori senin în ţară
Cu cerul fremătând sub pleoape
Când duhul Daciei Traiane
Joacă heraldic peste ape.

Să vezi cum steaua ţării suie
Ţăranii răsărind în grâne
O, altă nemurire nu e
Doar patria în veci rămâne!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o umbră

mă aşez pe podea cu visele răspândite
între nopţile tale
şi
degetele îţi alunecă uşor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respiraţia mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
şi mă predau
carne şi sânge
noapte de noapte
amestecând respiraţia mea
cu degetele tale subţiri
ce alunecă uşor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă aşez pe podea
degetele tale subţiri
alunecă uşor la marginea patului
între vis şi adevărul
ce se pierde
prin întuneric

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu cred
că între somnul tău şi al meu
se petrece dragoste.
am gustul tău pe limbă,
sărut
pe-un gând aproape ruşinat...

pielea surâde,
pe ea încă ninge
albastru cuminte.
mă ai poveste în palmă.

sunt mira de dragoste,
buzele mele, mirese,
aer peste aer,
linişte întinsă în sus.

desfă noaptea la nasturi,
e zi,
strecoară-ţi mâna în sânul cu vise,
apoi vino tu
să nemurim împreună...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-te, închide-te în tine...

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.

O buturugă te poate înălţa
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Şi urcă ne-ncetat în zbor.

Ascultă-te şi-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foşnetul tăcerii tale,
Aşteaptă sângele din stele.

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozonul filosofiei

Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate şi fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Şi raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea şi adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau nişte ciute negre
Prin pădurile minţii
Făcându-le să privească si ele
Privelştea frumuseţii sublime de magnific
Pe umărul ei
Cu ambre ozoane
Din privirea ei..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom sfinţi numele Tău? Oare prin bucurie nevinovată? Atunci, îndură-Te de noi pentru pruncii noştri nevinovaţi. Oare prin pătimire? Atunci, caută spre mormintele noastre. Oare prin jertfelnicie? Atunci, adu-Ţi aminte de ostenelile lor, Doamne.

Sfântul Nicolae Velimirovici în Tâlcuire la "Tatăl nostru"
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Mâinile iernii,
lângă focul inimii tale,
o uşă spre tristeţe,
rămasă deschisă la plecare.
Ce bine că nu pentru mult,
ce bine!...
Eu trag cu urechea
la inima ta,
în vene gândurile
fac zgomot de nea
ce îmbrăţişază, porniri ancestrale
cu primavara încă în noi.
Aprinde lumina înţelegerii tale...
dă drumul zâmbetului tău!
Îţi promit o descoperire
ce încerc s-o acopăr cu şoapte,
în noapte...
într-o singură îmbrăţişare.
Parfumate sărutările tale...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lentilele minţii

A minţii lentile convexe, concave,
Rotunde, ovale,
Dispuse-n craniu-n imense spirale,
Sunt grave,
Spirituale.
Se-mbină lentile perfect şlefuite
Cu altele sparte, turtite
Şi multe normale.
În minte refracţii bizare se ţes
Şi cată în lume fără-nţeles.
Privind prin toate aceste lentile,
Imaginare sau microscopice,
Vezi universu-n fantasme utopice,
Vezi negre nopţi transformate în zile,
Vezi prin fiinţă până la os,
Vezi adevăruri multe pe dos,
Vezi în trecut lumea-mpietrită
Dar fericită c-a împietrit,
Vezi viitorul sub semn de-ntrebare,
Nedefinit,
Urcând în căutare
Spre infinit,
Vezi în viaţă cum mii de păcate
Sau de creaţii măreţe, sublime,
Plutesc în eterna ereditate,
Vezi cum natura se naşte în cicluri,
Vezi crime
Ce-ţi par că-s nimicuri!
Dar sunt şi minuni ce nu se zăresc,
A minţii lentile mai aburesc
Sau se destramă şi cad,
Cad obosite pe rând într-un vad...
Ciudat şi bizar este destinul lor
În al vieţii vad, trecător.

poezie de Petru Miloş (20 aprilie 1973)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

suntem beţivii unui timp nevinovat.
dar îi aruncăm la gunoi
dimineaţa de după,
peste hârtii
murdare de icterul literelor
sau lângă conserve
care mai miros încă a inimi.

trecem unul prin altul
ca basculantele
prin magazine de farfurii,
apoi mergem la seminarii
despre frica de zbor,
când, de fapt,
ar trebui să tăiem de pe lista de dorinţe
această nebunie cu metodă
a pierderii...

tu nu vezi
că tristeţea ne trăieşte
de la un salariu
la altul?
ne dă de gol
aerul infirm dintre gânduri,
şi învineţim în hanorace nehotărâte.

beţivii ca noi
se înduioşează teribil, chiar plâng,
când sunt mângâiaţi
pe litere...

între timp,
dumnezeii noştri
se zbat să ne convingă odată
că ori suntem proşti,
ori îndrăgostiţi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem preadevreme

la un moment dat,
rămâi suspendat deasupra ta,
refuzi să hotărăşti dacă
mai întorci chestia aia făcută din sticlă
prin care, din acelaşi jos spre alt sus,
moartea se scurge în viaţă.

apoi timpul îţi intră pe sub unghii,
de pierdut când zgârii zidul prăvăliei din colţ,
de unde ai cumpăra spaţii mici,
la pungă,
pentru că nu ai suficienţi ani în minus
prin buzunare
pentru un limitless...

auzi cum te strigă vânzătorul de zile,
nu întorci nici ceasul, nici capul,
prin urechile tale
a trecut înainte un somn lichid
cu gust de absint şi cuţite de corsar
care ţi-a luat în sclavie echilibrul...

îţi târăşti ochii înapoi unde vedeai.

acolo,
se poate trăi şi fără timp,
doar cu spaţiu,
aşa cum ai aflat prea târziu
că trăiesc toţi copiii,
până să înveţe
cumplitele învârtiri pe cadrane.

dincolo,
e în gol
toată superba rotire a inimii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
lumina delicată a emoţiilor
într-un moment de deschidere,
eliberare şi recunoaştere
îşi regăseşte drumul din adâncuri.

Uniţi în abandon,
între realitate şi fantezie,
o linişte străvezie
curge prin noi,
înconjurându-ne,
o clipă încremenită
în zborul spre Absolut.

Un flux, iluzia magică a vieţii,
în căutarea paradisului,
prin care descoperim
flacăra luminii.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Mă voi odihni
Pe pleoapele tale
La colţul gurii
Sau în gropiţele
Ce le faci
În obraz
Când zâmbeşti
Voi rătăci
Prin liniştea noastră
Prin zgomotul tăcerilor
Arar risipite
Şi-n care ne pierdem
Cuprinşi de ameţeală
Voi sorbi muzica
De pe buzele tale
Şi mă voi ascunde
În sufletul
Ce umflă pieptul
În tine
Apoi
Îţi voi spune
Încet
Te iubesc

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!