Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corina Dașoveanu

* * *

suntem bețivii unui timp nevinovat.
dar îi aruncăm la gunoi
dimineața de după,
peste hârtii
murdare de icterul literelor
sau lângă conserve
care mai miros încă a inimi.

trecem unul prin altul
ca basculantele
prin magazine de farfurii,
apoi mergem la seminarii
despre frica de zbor,
când, de fapt,
ar trebui să tăiem de pe lista de dorințe
această nebunie cu metodă
a pierderii...

tu nu vezi
că tristețea ne trăiește
de la un salariu
la altul?
ne dă de gol
aerul infirm dintre gânduri,
și învinețim în hanorace nehotărâte.

bețivii ca noi
se înduioșează teribil, chiar plâng,
când sunt mângâiați
pe litere...

între timp,
dumnezeii noștri
se zbat să ne convingă odată
că ori suntem proști,
ori îndrăgostiți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când mergem prin ceață

E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat

Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem ... reușim

Hai -nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe

În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Există

Există un timp care se separă.
Unul care ne unește
Și unul care devine alb.
O călătorie de la unul la altul
Pentru o piesă dintr-un cuvânt.
... Sensul silabelor în alb
Devine iarnă între noi,
Legată prin ninsori viscolite.
Am avut un timp pentru a înțelege
Și un timp pentru a înțelege vremea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jaroslav Seifert

Uneori suntem legați de amintiri

Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!

Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.

Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.

Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
Ani în zbor...
apoi timpul s-a oprit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Toate frumusetile lumii" de Jaroslav Seifert este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.49 lei.

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori

Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii

Unii spun seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori

Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște

Și când spun toate astea, imaginați-vă eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta

Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

m-am gândit -mi desenez o casă.
am început cu un scaun,
fiecare om are nevoie
de un colț de sentiment stabil
pe care să se așeze când obosește
de prea multă închipuire.

apoi am schițat un pom.
încă nu m-am hotărât dacă va fi un nuc,
peste care să treacă umbrele
spre odihna lor neagră, ascunsă în nord,
sau va fi un altceva,
din care să înfrunzească gălăgios, dimineața, vrăbiile...

între timp,
am adormit între cele 4 crengi cardinale
pe care le înfipsesem pe post de structură
în schița asta săracă
și am lăsat desenul să se gândească singur
despre câtă dragoste ar avea nevoie
pentru umplerea încăperii.

când m-am trezit, desenul era gata.
era foarte cald înăuntru,
mirosea a nou
și a cineva care încă nu venise...

această casă seamănă cu mine, am zis.
stă norocul în ea ca un ou.
sunt un cuib.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veții sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nțelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentați credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luați în zbor... de Heruvim.

Cine suntem și unde mergem?

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Complexul de inferioritate al celor mai mulți dintre conaționalii noștri se relevă cel mai pregnant prin protocronismul lor exacerbat, grevat masiv de ignoranță și infantilism, prin care ei caută să se convingă și să convingă pe și pe alții (cei pe care nu reușesc -i convingă sunt, desigur, trădători de neam și țară), strămoșii noștri s-au aflat la originea civilizației planetare, dar, în același timp, și că, la nivel mondial, există o conspirație care încearcă ascundă acest lucru, ce mai - restul omenirii nu există decât pentru a ne oculta nouă întâietea în orice domeniu. Această beție colectivă cu amăgiri oculte a devenit în mod clar un caz de patologie psihiatrică! Și ne mai mirăm că suntem tratați în consecință... Mai grav este însă faptul tocmai această patologie psihiatrică națională s-ar putea ducă la dispariția noastră ca națiune.

(august 2015)
Adăugat de Marian PătrașcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Muha

De ce ...

de ce ne furăm drumurile
pe care trebuie să mergem?
de ce ne murdărim iarba care râde la noi
de ce aruncăm pe ea cu hârtii și gunoi?

de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz
în metrou
pe stradă, în magazin sau în scara blocului
la școală, chiar și-n noi
ne murdărim unii pe alții de parcă am umbla
goi?

nu suntem sălbateci!
nu suntem popor de tâmpiți!
de ce fim gunoiul Europei?
de ce sa mințim chiar și pe copii?

avem munți, avem dealuri, păduri, râuri și câmpii
de ce toate astea trebuie ajungă la străini?

avem fete și băieți, tineri și frumoși
de ce -i mințim și să le dăm exemple
de conducători hoți și mincinoși?

se golește țara
pământul rămâne pustiu
satele cad în ruină
iar mulți am ajuns umblăm prin lume
străini, aiurea, pentru noi un pustiu!

poezie de (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
și nu noi Te-așteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aștepți pe noi!
Iubim tot praf și tot ruine
și vrem în pământești nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujești pe noi.

O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
și fă-ne să dorim de Tine
așa cum Tu dorești de noi.

Revarsă-n noi în toți divine
simțiri cerești și gânduri noi.
Nu noi să vrem fim prin Tine,
ci Tu vrem fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc șuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu Te vestești prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul și nu doi,
când și noi suntem una-n Tine,
cum și Tu unul ești în noi.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Dașoveanu

* * *

nu eram de atunci,
tot ce venea,
nu văzusem,
nu aveam
tactici de sprijinit gândul,
se făcea greu, foarte greu
și cădea.

era duminică la fântână,
mă uitam la femeile
care își spălau lacrimile cu leșie.
în aer se împânzea
un miros de bandaje murdare,
ca și când ochii lor ar fi zăcut
prin spitale de război răni întregi.

lângă ele erau copii și câini,
aveau aceleași priviri ridicate a frică
și întrebare,
le era foame,
dar așteptau cu mațele mute
să se scurgă durerea aia
a sângelui din femei
odată cu leșia și sarea.

din case se auzea
câte un glas gros de băutură putredă
chemând încă o sticlă
sau încă o datorie la pat.
după gardurile conjugale,
era aproape târziu.

ici-colo se aprindeau lămpi abătute,
semn că se întorceau la tristețe
ca tâmple supuse.
după ele veneau,
căscând de foame și nevinovăție
copiii și câinii.

era spre noapte duminica,
nu mai era chiar sărbătoare,
palmele se auzeau înjurând
de dumnezeii mă-tii de femeie obrajii,
lasă până mâine îți trece.

apoi era liniște.

pe câte un prag,
mai rămânea un nesomn de copil,
mânca
un colț de pâine umplut cu brânză.
se uita
la măreția domnului
care a făcut stelele.

și cred că la sfârșit plângea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie iubească și trăiește pentru această rațiune. Dar ținta iubirii sale diferă: unul iubește aurul, altul știința, unul arta, un altul plăcerile, un altul, și pe acela îl plâng cel mai mult, se iubește pe sine. Dar câți rămân care să iubească semenii? Și acestui mic număr de aleși ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi și nici măcar înțelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-și verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alții se vor retrage în sinea lor ca mine.

citat celebru din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum

fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem

unde ne-au dispărut mamele
bonele
femeile de serviciu
peste tot fragmente umane/ niciodată întregul
niciodată curat
peste tot maternități din sticlă
călcăm pe cioburi pisate mințind că nu ne ard la tălpi
în timp ce din gură ne scapă cuțitul

liniștea asta e un penitenciar al mincinoșilor/ de unde privim prin crăpăturile gândului
unul spre altul
și nu știm
nu știm spunem cine mai suntem

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere!

Trecut - au anii unul după altul,
Și acum au venit cu toții înapoi,
Să fie prezenți unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...

Trecutul ne arată ce și cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situații.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzații.

Spre viitor se îndreaptă mereu speranța.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viața,
Să fie limpede și ușor precum valea...

Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunși în noaptea dintre ani!
Profitați din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULȚI ANI!!!

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Pe limba tuturor

Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.

Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.

Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm e doar o iluzie.
E doar o zi între zile
și apoi întunericul care ne îmbrățișează,
ne strânge într-un mănunchi de vise, visuri și amintiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Krishnamurti

Noi suntem lumea. Lumea este tu și cu mine, lumea nu este separată de tine și de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietății, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simț al compasiunii, sau al considerației pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice țară din această lume ființele umane, adică tu și ceilalți, suferiți. Suntem anxioși, suntem nesiguri, nu știm ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca ființe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relație comună între noi toți. Noi suntem lumea în esență, practic și în mod fundamental. Lumea este tu și tu ești lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înțelege problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.

citat celebru din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Blaise Pascal

Cea mai mare dintre dovezile despre Iisus Hristos sunt profețiile. Un șir de oameni, timp de patru mii de ani, în mod statornic și fără mari deosebiri, vin unul după altul să profețească aceeași venire. Un popor o vestește și acest popor subzistă timp de patru mii de ani pentru a face în grup mărturie siguranței pe care o are despre ea și de la care nu poate fi întors prin niciun fel de amenințări și prin nicio persecuție. Lucrul acesta este cu totul considerabil.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Petre Gigea-Gorun

Purtăm în calde inimi

Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.

Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Timid și cumva despre singurătate

se aud din când în când
poate din carnea și sângele meu
poate din sufletele rătăcite
ori răstignite-n în pântecul meu
pașii târșiți ca pe nisip
ca pe plajele acelea pustii și reci
bântuite de îngerii negri
chinuiți de setea sângelui
cu aripile frânte
atârnând grele pe lângă trup
cu semnul copitei pe frunte
îngeri damnați
se mai aude cum bâjbâi eu
bezmetic
după un biet suflet
știți care
acela ce-ar trebui să fie
mereu lângă noi
și nu înțeleg neam de ce
nu pot -l găsesc

îmi vine ies în piața de piatră
și să strig crucificați-mă
crucificați acest trup neputincios
trup de albastru plăpând
spune poetul din mine
uf

în adâncul meu de flutur năuc
de mă cauți
vei vedea că sunt
încă mai sunt
vei vedea și cum
vântul netezește spațiile aspre
așternute între noi
e târziu
de cele mai multe ori e și frig
cu toate astea continuăm
cu sârg
să ne îndepărtăm unii de alții
stă în firea noastră
așa ne este de fapt scris
fim singuri
și să ne sinucidem
de fiecare dată când
diminețile sunt însorite
ne aruncăm triști din viață
să ne zdrobim violent
de caldarâm

în fiecare dintre noi
se află în straturi straturi
meticulos aranjate
un om
apoi un flutur
și iar un om
de o renunțare și un copil
și peste toate ca un blestem
pustiul cel pustiu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toți suntem frați între noi și suntem întru câtva datori unii față de alții. Dacă unul are cunoaștere, un alt frate aduce o pâine, un altul un ceai, un altul un zâmbet și uite așa, se întregește o lucrare de trezire curată, normală și lucidă!

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook