Poem preadevreme
la un moment dat,
rămâi suspendat deasupra ta,
refuzi să hotărăști dacă
mai întorci chestia aia făcută din sticlă
prin care, din același jos spre alt sus,
moartea se scurge în viață.
apoi timpul îți intră pe sub unghii,
de pierdut când zgârii zidul prăvăliei din colț,
de unde ai cumpăra spații mici,
la pungă,
pentru că nu ai suficienți ani în minus
prin buzunare
pentru un limitless...
auzi cum te strigă vânzătorul de zile,
nu întorci nici ceasul, nici capul,
prin urechile tale
a trecut înainte un somn lichid
cu gust de absint și cuțite de corsar
care ți-a luat în sclavie echilibrul...
îți târăști ochii înapoi unde vedeai.
acolo,
se poate trăi și fără timp,
doar cu spațiu,
așa cum ai aflat prea târziu
că trăiesc toți copiii,
până să învețe
cumplitele învârtiri pe cadrane.
dincolo,
e în gol
toată superba rotire a inimii.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre urechi
- poezii despre somn
- poezii despre sclavie
- poezii despre poezie
Citate similare
* * *
dacă îmi plăceau prescurtările,
aș fi prescurtat
singurătatea pe care o găsesc sub brad,
în fiecare an,
de Crăciun.
acum e momentul ăla amorțit,
când te dai jos din pat
cu o ușoară suspendare temporară
a sensului de mers.
pipăi cu degetele de jos
după papucii moi și necolorați,
nu îți amintești dacă ți i-am luat
sau mi i-ai dat,
acum însă i-ai săruta cu diminutive.
rămâi cu mâinile atârnând
pe lângă nedumerire,
întorci capul spre umărul stâng,
acolo
unde în fiecare dimineață
mi s-ar fi răzgâiat, tristă, încălzită și mică,
urma somnului.
am ieșit
să fiu, împreună cu mine,
mai puțin singură.
nu m-am mai găsit
în nicio neobișnuință de-a ta.
ești la fel de singur
cum te-am făcut să fii.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre răsfăț
- poezii despre mâini
- poezii despre dimineață
- poezii despre degete
- poezii despre brazi
* * *
e ca și cum acum aș învăța
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, știi?
tu ești alb,
dacă-mi las buzele să-ți pătrundă în somn,
îți întorci visul bărbătesc spre mine.
"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi ești,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.
ca și cum aseară...
tu nu mai ții minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu știi că ești fericită, așa-i?
apoi ți-ai făcut vocea lebădă,
ți-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineți să le spui,
doamne,
și eu știu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ți-am mângâiat ca să-ți adorm apa...
pe urmă ți-am simțit visul în sânge,
intraseși
somn prin somn în somn,
ca și cum știm doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).
da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conțin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu știu.
te revendic."
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Paul McNeely
Dragă Jane! Zâmbitoarea mea Jane!
Cum te strecurai în salon (unde eu zăceam foarte bolnav)
Cu boneta ta de infirmieră și cu manșetele albe,
Mă țineai de mână și-mi spuneai surâzând:
" Nu ești chiar atât de bolnav în curând te vei face bine."
Și cum ți se scurgeau gândurile, lichid, din ochi
Pentru a intra în ochii mei cum intră stropii de rouă
În inima unei flori.
Dragă Jane! Întrega avere a familei McNeely
N-ar fi putut cumpăra grija pe care mi-ai purtat-o,
Zi și noapte, noapte și zi;
Nici nu ți-ar fi putut plăti zâmbetele, nici căldura sufletului,
În mâinile tale mici și-a aflat odihnă fruntea mea.
Jane, am sperat și-am dorit să mă fac bine
Până în ultima clipă, când văpaia vieții mele
A trecut în bezna de deasupra discului nopții,
Pentru a-mi cuibări capul pe sânii tăi micuți
Și pentru a te strânge-n încleștarea iubirii
Ți-a asigurat tata cele de trebuință înainte de a muri,
Jane, dragă Jane?
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre însănătoșire, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre sâni, poezii despre suflet sau poezii despre rouă
Reclamă:
pe Bulevardul Electric vindem ce îți dorești,
poți să urci cu liftul până la etajul al nouălea,
deși magazinul are doar parter.
intră,
Vânzătorul te poate ucide
contracost.
nu am bani,
pentru moarte încă sunt o dezamăgire,
part time sau full time,
dar nici nu mă interesează,
pe-afară e un timp egoist
și dacă nu îi convine,
poate să se ducă în originea lui deprimată.
deocamdată, noaptea,
spăl primăvara
în care e îmbrăcată luna,
o agăț prin bucătărie la uscat.
prin casă port nori, nu am alte dantele,
desfac o pungă de inorogi
și îmi vine să fac fursecuri din ei,
inorogilor le place aroma de inimă,
de aceea îi țin
într-o dragoste enormă
care nu se vede,
se atinge.
mă împrumuți
să îmi cumpăr o insulă,
ceva mic, cu vedere la cer?
vreau o insulă nematurizată complet,
de unde au fost concediate
toate hârtiile milimetrice,
astea nu înțeleg chestii cum ar fi
să crești fursecuri
și să desenezi mustăți pietrelor.
acolo mă joc
de-a da și de-a nu,
până vii
să aruncăm luna de la unul la altul,
aromați și lefteri.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre comerț, poezii despre sărăcie, poezii despre publicitate, poezii despre primăvară, poezii despre nori sau poezii despre mustață
Minciuna
Este greu să ieși din minciună
În care trăiești de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este și mai greu să le vezi
Dacă ești legat la ochi.
Sa încerci să ieși din închisoare
Fără să-ți fi eliberat ochii
Și a înțelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna același rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieși din cușcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuți.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poți elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile așa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul așa cum este,
Fără proiecții și așteptări.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre devenire
Un alt eu
dacă m-aș întoarce
n-ai să știi de unde să mă începi
cum să-ți amesteci cuvintele
pe ce să mă țintuiești cu privirea
îți va fi teamă să mă atingi
să mă săruți
vei vorbi și nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ți va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
și apoi nici n-ai să știi
dacă eu sunt
acela întors
care ți-a răvășit cândva viața
singurătatea îți e o prietenă bună
cel puțin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre chirurgie, poezii despre prietenie sau poezii despre iubire
E mai bine decât în altă parte
Îți scriu pentru că nu pot să-ți vorbesc în față,
ești dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistență
și o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
și mă simt chiar bine.
N-am alte veleități și nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult și nu mă plâng
așa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
și apoi se desparte repede,
nu există susținere fără propriul efort,
nu poți trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristețea și bucuria nu și-ar da rând
cum vom izbuti.
Dacă vrei să te întorci, să nu-ți fie rușine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naștere o nepăsare individuală,
o tăcere durută
prin care înoată fiecare om.
Tu hotărăști,
o să mă găsești la fel de hotărât,
să-mi trăiesc viața în fiecare clipă
ca în tinerețe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre tinerețe, poezii despre rușine sau poezii despre prezent
Atât de tristă-mi părea viața...
Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
pentru că, de ani, nu a mai plouat pe aici...
să răsară odată, să răsai, să apari de pe drumul tău vecin, nebătut,
țipetele Africii să se audă până la toți zeii ploii, și mai departe, încă,
îmi pare, uneori, că dumnezeu e vecin cu câteva stele, restul sunt păsări;
Pesemne divinitatea înseamnă nu îngeri, ci păsări,
și multe aripi de umplut pământurile cu viață,
jos,
unde miroase a pământ,
și a apă gâlgâitoare;
Pesemne e prea târziu pentru globuri,
dar nu prea devreme pentru Crăciun,
așa sunt copiii, așa e Dumnezeu, se naște dacă lumea Îl cheamă
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vestimentație, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre vecini sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
* * *
despre ce să taci mai întâi când te trezești în fața unei dimineți de zid?
prima dată ai impresia că ochii își târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, firește, în consistența văzului. apoi cumva se limpezește talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghițit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care ești, apar nuanțe pe care le auzi ca și cum și-ar striga o fântână toată apa în tine.
apoi se intră în zi,
începi să vorbești cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre țigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îți dai seama că ești un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbești să îți fie frică. sau să îți fie dragoste.
din geam vine orașul peste tine, îl dai afară ca pe muște, te duci lângă zid și îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai niște alb?"
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre trup și suflet, poezii despre secunde sau poezii despre picioare
Au trecut mai bine de 12 ani de când mă străduiesc să îmi dezvolt personalitatea, pentru că pe măsură ce îmi dezvolt diverse trăsături, viața mea devine mai bogată și orizontul mi se extinde. Ferestre și uși care nu știam că există mi se deschid acum larg și nu e nici un secret că am ales acum mai bine de 10 ani să împărtășesc cu toți cei care vor să pășească alături de mine toate aceste experiențe și învățăminte prin blogul personalitate alfa. Uneori privesc detașat și cu zâmbet cum fiecare om trece prin propriul filtru ceea ce eu transmit. Unii cred că "alfa" este masculul dominant care îi bate pe restul. Apoi le explic că și femeile sunt alfa, și nu prin forța fizică. Apoi vin alții și spun că alfa e despre cum să fii important, să fii șef, să ai succes și să fii un lider. Eu le spun că poate fi și asta. Dacă alegi însă în același timp să fii alfa poate însemna să alegi propria cale în viață pentru că ai învățat să îți asculți vocea interioară. Asta e frumos în acest concept de personalitate alfa. E orice vrei tu să fie și e orice ai tu nevoie să fie pentru tine la un moment dat. E o oază uriașă de potențial din care orice om poate să bea.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre învățătură, citate despre șefi, citate despre zâmbet, citate despre succes, citate despre secrete, citate despre oaze sau citate despre frumusețe
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp și loc.
Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.
Sortit sunt să am la tâmplă o stea și
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Ca să te doară trebuie
Să te întâlnești cu flacăra și taina ei!
Privește în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din așteptarea nopții sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.
Apele spală cuvintele, râul îmi șoptește cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună pașii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,
Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge și cine vorbește -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă și cine pe cine caută -- spune-mi,
Ascultă, ascultă și vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îți spune. Să nu întârzii -- doar atât îți mai spune.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre apă, poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre moarte sau poezii despre calendar
Poveste naivă pentru... făcut copii
întâia oară am aflat de ea
în copăița în care prunceam
era îngenuncheată lângă mine
cum numai în fața icoanei
mult mai târziu am mai văzut-o
fericirea din lacrimile ei
doar de mine auzită șoptea
iubirea mea... iubirea mea...
habar n-aveam ce însemna
până într-o zi
când taur înfierbântat
în timp ce mă depravam
ca pe un cearșaf imaculat
prin zăpada albă și moale a păcatului
am făcut un fel de pneumonie
că nici nu mai puteam respira
când ea ca o altcineva
din întâmplare mă privea
și în această misterioasă agonie
poate în timp ce deliram
te-am văzut eros
cum te jucai cu bagheta ta
voiai să te întorci
și îți căutai o mamă și-un tată
așa ne-ai unit privirile
într-un glob de lumină care ardea
și în care din neatenție
ca într-un iad ai alunecat
m-au trezit țipetele tale
te zvârcoleai
în brațele pompieriței în alb
care tocmai te salva
și neînțeles de nimeni urlai
eu sunt iubirea... eu sunt iubirea
minune dumnezeiască
am sărit în picioare îndrăgostit
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tauri sau poezii despre naivitate
Furtună de gânduri într-un pahar de suflet
să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare
nu, nu pune(m)
întrebări multe
multe sunt căile
prin care tot în urma
pașilor pierduți
scăpăm din ochi
averi nebănuite
cum ar fi furtunile
de gânduri
în pahare de suflete ciocnite
motiv pentru care
iubești norii care aduc
curcubeele târzii
repetând întruna amăgirea că
niciodată nu-i târziu
atât de târziu
precum credem
așa cum nici tu
nici eu nici noi
nu plecăm înaintea
ultimei speranțe
care valsează cu tahicardiile bucuriile
și asteniile noastre
până la sfârșitul
vieții ăsteia
până în ultima clipă
în care toți visăm
o arcă plutind albastru
în deriva raiului
spre nesfârșitele primăveri
acolo unde
vom arunca ancora
tocmai în portul
luminii veșnice
minunându-ne că
vorbele frumoase
nu rănesc
prin consecvență
auzurile
surprinși și efectiv
mult preocupați
să stăm la rând la îmbrățișări
nu ne vor trezi compasiunea
dizabilitățile
locomotorii
ale minciunii
ci doar strigătul
ultimilor Noi(Voi) veniți
2014
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfârșit sau poezii despre rai
Apoi tăcere
Cine știe dacă mai ții minte
Vocea care ți-a ascultat viața
Și îți îmbracă în poezie
Paginile goale ale zilelor tale...
În timp ce vremea se scurge spre seară
Vântul a luat timpul ca un fum...
În apropierea tăcerilor mele
Eu voi fi cea pe care
O vei vedea cu adevărat.
Când vei fi gata să te uiți și
Ce vei răspunde timpului
Care încă mă întreabă?
Azi te-am putut auzi din nou
În ecourile cuvintelor care mă caută
În acele lucruri în care ai fost
Și-n care ai devenit zgomot
Și apoi tăcere...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Du-mă, săniuță
Du-mă, săniuță cu tălpici de lemn,
Într-un colț de lume unde te îndemn...
Pe un deal, departe, nalt și-nzăpezit,
Pe unde mi-e dor și am copilărit,
Urcă-mă pe podul cald de scândurele,
Și zboară cu mine prin iernile grele,
Să mă duci degrabă unde îmi doresc,
Înapoi prin ani, să mai copilăresc!
Lasă- mă acolo dar să stai cu mine,
Ce m-aș face eu, iarna, fără tine???
Să urcam pe deal și cu-n fluierat,
Să adunăm în fugă copiii din sat!
Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,
Peste derdeluș cu toți să zburăm!
Și când vine timpul sa ne odihnim,
Omul de zăpadă să îl construim!
În râsete și glume și uzi pân' la piele,
Treceau multe zile, cum să uit de ele??
Când intram în casă serile târziu,
Era întuneric și satul pustiu!
Mama mă-aștepta cu turte pe plită,
Însă eu picam frântă... obosită!
Următoarea zi o luam de la-nceput,
Iernile de-atunci cum pot sa le uit???
Scriu acum pe coală și... Doamne, mi-e dor...
Scrisul l-aș lăsa, acolo să zbor!
Să mă-ntorc prin ani în iernile curate,
Și-un gând mă trezește, știu că nu se poate...
Săniuța mea cu tălpici de lemn,
Din copilărie, nu mai pot s-o chem!
A rămas acolo într-un vis trecut,
De care mi-e dor și nu pot sa-l uit!
poezie de Teodora Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre copilărie, poezii despre săniuș, poezii despre sat, poezii despre iarnă sau poezii despre întuneric
* * *
partea cea mai dureroasă
a ieșirii prin creștetul anomaliei
în care te zbați să rămâi
ca un răzvrătit
împotriva unei republici socialiste
de rutină,
nu este nicidecum sfârșitul ieșirii,
ci începutul ei distrus
de ciocnirea parcă feroviară
cu normalul
majoritar acceptat de laterale mediocre.
preferi să închizi traumatismul
pe dinăuntru,
să îți lingi viciile până la os,
să îți mănânci simțurile
de foamea simțirii,
devastat de dezechilibru
până la fericire,
ca un seismograf lunatic
în pielea propriei morți,
tu,
vorbitor în numele neauziților tăi "tu".
nu suporți să te cânte
sau să te doară
decât înăuntru apele.
aici,
sub această frunte a anomaliei,
odată dat prin apă,
te chemi apatic
așa cum dacă ești dat prin zbor,
te vezi zburatic.
și pentru acest gram de tu,
rămâi.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre socialism, poezii despre simțuri, poezii despre republică sau poezii despre mâncare
* * *
vorbește.
vorbește despre cum poți îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oțel"
și despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.
despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spațiu,
să aibă loc vegetația spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
și din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.
vorbește despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu știi
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.
vorbește despre artă
cât ține eclipsa pământului
mâine.
arta
începe de acolo
de unde alții,
care (doar) par asemenea ție,
nu mai știu să continue.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă sau poezii despre plâns
Tu, viață
Beau din vinul tău,
gust din savoarea ta,
știind că mâine nu o să te mai am,
o, viață,
trec prin tine pentru bucurie,
sorb din lumina ta
pentru întunericul de apoi,
nu văd doar răul tău,
trecător,
mă scald în dulcele prezent,
indiferent,
la gloria ce a fost
ori o să fie,
cară-mă, viață,
până unde îți este voia,
dar dă-mi a ta frumusețe
din abundență,
ca să știu de ce trăiesc
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie