Focul ...
Când Prometeu a furat focul
Cercându-și cu zeii norocul,
Plăti tribut, mai tot ficatul,
La vulturii din tot înaltul.
Căci zeii, nemiloși din fire,
L-au pedepsit a uneltire,
Lăsându-l pradă, strâns în lanțuri,
Ca vulturi să-și înfrupte clonțuri.
Dus pe pământ, de când se știe,
Poartă speranță și pustie,
Tăciuni, cărbuni, forță deplină;
E fulger, trăznet și lumină.
Din putregaiuri și din iască,
Flăcări hulpave gura căscă
Și pârjolesc cu nepăsare
Pădure, miriște, hambare.
Mistuie-ncet tot putregaiul;
Scântei sar, zgândărind vătraiul,
Sau ard mocnite pe jăratec,
Trosnind însuflețit, sălbatec.
În untdelemnuri și feștile,
Cu licăririle fragile,
În candeli arde focul sacru,
Ori în mărețul policandru.
Căldura lui e vâlvătaie;
Fierul pe nicovală-l moaie.
Arzând sub plită-n cele blide,
Îți umple străchini cu merinde.
Sub cer ard ruguri, vreascuri, buturi,-
În sobele sărace, ciuturi,
Scăldând zănatece-n văpaie
Și înghețata mea odaie.
Flăcări plăpânde, jucăușe,
Renasc din propria cenușe,
Dansând, înalță ochi demonic,
Prefac culori cameleonic.
Se suie sprinten către slavă,
Cu unduirea lor suavă
Și schimbă-n fum tot ce e viață,
Cu mistuirea îndrăzneață.
Minune, zestre și zidire,
Dumnezeiască moștenire,
În vetre sau sub pirostrie,
Va arde pentru veșnicie.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păduri
- poezii despre plată
- poezii despre noroc
- poezii despre moștenire
- poezii despre lumină
Citate similare
Vino, te rog....
vino, te rog, vino la ceas de seară,
e ușa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie și focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăși bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvășitor,
mă ard ca lumânarea și mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos
vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, așa mă simt și eu,
te-aștept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îți caută și el pașii din mersul drăgăstos,
îți caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre dor
- poezii despre ceas
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
O iubire ca un val...
O iubire ca un val
Arde ca un foc bengal,
Împletind din jar și scrum
Caierele ei de fum.
Mistuită-n vâlvătăi
Pășind neumblate căi,
Din cenuș-a renăscut
Deșteptată de-un sărut.
Ca pasărea Phoenix, zic,
Renăscută din nimic,
Prinde tărie în glas
Din cenușa ce-a rămas.
Din jăratec și tăciuni,
Murmurate rugăciuni
Au născut, fără păcat,
Un nou sentiment curat.
Liberat din somnul greu,
Ca din lanțuri Prometeu,
Cânt suav de madrigal
Mi-a scos iubirea la mal.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre cenușă, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre naștere, poezii despre fum sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt și eu oala bătrână ...
Străchinile aburinde,
Blide pline cu merinde,
Am umplut din al meu pântec...
Nimeni nu mi-a scris un cântec,
Ori crâmpei de poezie
Să-mi aștearnă pe hârtie...
Pe foc, plită, pirostrie,
Flăcări carnea îmi sfâșie.
Cu leșie și burete,
Șapte piei de pe perete
Și din degete-n călcâie
Mi-au luat, parc-aveam râie...
Fără smalț, știrbă și bearcă,
Să mă folosească-ncearcă.
Să le gătesc bătătura,
Cu pământ mi-au umplut gura
Și pe mine o muscată
S-a întins cât e de lată.
De la flacări, foc și jaruri,
Trec prin alte avataruri.
Tot la trei zile mă udă
Cerul ruga să-mi audă!
Sunt și eu oala bătrână-
Vreau să odihnesc pe-o rână!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre poezie, poezii despre odihnă, poezii despre muzică, poezii despre hârtie, poezii despre gură sau poezii despre bătrânețe
Rugul
Vinovat de circumstanță,
Vinovat pentru licență
Rup din mine câte-o stanță:
Jubileu? Coincidență?
Numai focul ce mă arde
Și ascuns interior
E păzit de halebarde
Și de magul Melchior
O combustie suavă
Coborând din alte sfere
Zăvorât într-o enclavă
Între două emisfere
Cine-l vede? Cine-l știe
În plăpânda mea ființă
Unul (care-i?) dintr-o mie
Rugul meu de suferință
Când mă lepăd de tot restul
Și cobor în mine însumi
Pierd zburând pe drumuri lestul
Bucuria numai plânsu-mi
Căci mă simt atunci un altul
Și din care mă ridic
Muntele cu tot înaltul,
Parc-am mai urcat un pic
Fiecare poartă-un foc
Luminând adânc sihastru
Ca un dram de nenoroc
Dus de îngerul albastru
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință, poezii despre munți, poezii despre ghinion, poezii despre bucurie sau poezii despre albastru
În nopțile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard și mândria, prejudecata și valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu și arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăștie jur împrejur.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre somn, citate despre promisiuni, citate despre prejudecăți, citate despre noapte, citate despre mândrie, citate despre lumânări, citate despre lumină sau citate despre inimă
Freamăt la masa de scris
aștept să se întoarcă visele nomade
să picteze noaptea altarul cu îngeri
iubirea arzândă ctitorește arcade
peste focul ce arde regrete, înfrângeri.
flăcări de speranță ard gânduri uscate
golul din mintea mea se umple cu idei
am împletit cuvinte de stele fermecate
un romantism aparte curge din condei.
azi voi plăti facturi cu ultima cutumă
să nu rămân datoare nimănui
pe doruri se asterne praful de humă
unde dragoste este nici disperare nu-i.
se risipește freamătul la masa de scris
slove deschid cerul cu miracol promis
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre romantism, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Fuga sau 14 13
14
13
Tras prin ac
căzut din copaci
Pădure
Arde pădurea
34
Înainte
La stânga
Mă sui pe copac
45
46
Trebuie să sar
Ard
Ard cu pădurea
poezie de Dominic Iiarksson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci
Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre plâns, poezii despre nebunie sau poezii despre muncă
Resemnări
Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.
Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.
N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.
Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.
Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.
De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.
Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.
Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.
Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.
Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre votare, poezii despre supărare, poezii despre schimbare sau poezii despre rochii
Precum
Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot... și chiar ardea.
Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Și-a aruncat cenușa-n întâlniri.
Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Și ne-a făcut din dor un obicei.
Au ars și norii-aceia de sub noi.
Mai știi? Ne înveleau pe amândoi.
Plutesc cenușile, pierdute-n vânt...
"Precum în cer, așa și pe pământ".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dimineață sau poezii despre trecut
Altaïr
Peste orașe, flăcări vibrânde. Nimb de forță,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torță conture vii împarte,
iar eu sunt cel ce arde,
sunt însăși noua torță.
Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi se leagănă-n văzduhuri,
continuându-mi degetele mâinii
și în cuptoare roșii-apoi ajung,
stârnind pe lespezi dansul, cu talpa goală, -al pâinii...
Sunt sângele mișcării. Focul tânăr
cu ochii arși de fum, de flăcări nins;
dar uneori, mi-apasă greu, pe umăr
arcade de scântei și îngenunchi
și pentru-o clipă numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...
Cândva, am să asfint de tot. Știu clipa.
Dar pot s-o întârzii, s-o-ndepărtez,
din trup smulgându-mi, în amurg, cântând,
pumnalele de wolfram, sângerând.
Pot să mă sting purtând în trup, ascunsă,
a dăruirii liniște
străină de adevărata moarte.
... Iar de mai pot s-aprind măcar o frunză
devin, în spații, steaua Altaïr
și-ard mai departe, mai departe, mai departe!...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre sculptură, poezii despre pâine, poezii despre oraș sau poezii despre ochi
Eros
Aripile lui Eros sunt pârjolite, arse;
În flăcări arde zeul, în vid, incandescent,
În noi, potir de rouă sălășluie de veacuri
Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent.
Veniți pe metereze, castelele clădite
Din galbene banchize de aspru, crud nisip
Sunt mai tari ca bazaltul, nu-și prăbușesc culoarea
În profunzimi albastre și-adânci de infinit.
Căldura temporară a astrelor topite
Învăluie în haina-i uscată, noaptea clară:
Se împlinește ceasul când zeii singuratici
Pe rugurile-arzânde sunt condamnați să moară.
Ne-am prins în mâini credința și-am sugrumat-o sadici,
Abrutizați, dar teferi, i-am izolat ideea -
Și foamei animale ce ne-nfierbîntă-n sânge
I-am dărîmat statuia, dar nu i-am stins scânteia.
Priviți cum arde Eros, ce trist și resemnat,
E tot o vâlvătaie, iar fumul purpuriu
Învăluie ființa-i de tină hâdă, arsă
Din care doar rămas-a cenușă-ntr-un târziu.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre sadism sau poezii despre rouă
Baladă pentru noi
Ai apărut în viața mea o clipă,
nu ți-a fost teamă și nici frică
să mă privești așa, în pripă
și să dorești să-ți fiu iubită.
A fost târziu, a fost devreme,
nici nu știm n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....
De ne-a fost rău ne-a fost și bine
mă porți în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,
Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
și dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...
De ești un Zeu, eu sunt o Zee,
ca Prometeu ai furat focul
și l-ai ascuns în sufletul de fee,
de l-ar găsi măcar norocul...
Iar dacă pleci rămân cu îndoială,
și fierbe în mine iar o teamă,
îmi lasă în suflet amăreală
dau lacrimi de toamnă - vamă...
... Că se topește în mine versul
prin slove triste se răsfiră,
rămâne gol tot universul,
suntem doar noi, chipuri de ceară...
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre frică, poezii despre versuri sau poezii despre vamă
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre obstacole
Mai am o sărutare
Mai am o sărutare pentru tine,
Tu știi... iubito!... unde-i locul ei,
Pe sânul cu sclipiri diamantine,
Sau pe tăcerea buzelor scântei.
Se umple parcă cerul de lumină
Și-mbrățișările... ne dezgolesc,
Când patima-i lipită... de retină,
Iar focul se înalță diavolesc.
Mai am o sărutare... nenuntită,
Alunecând spre coapsele de foc
Și răscolind... pârdalnica ispită,
Între mătăsuri pline de noroc
Dansează flăcări... ireal de dulce,
Obrazu-i roșu... ca un nobil vin,
Ce știe-ntre păcate să ne-arunce
Topindu-ne... puțin câte puțin.
Mai am o sărutare... îndrăzneață,
Ce risipește-n trupuri veșnicii
Gălăgioase ca o precupeață
Ce vinde inocentă... erezii.
Trosnește lemnul magicei clipite
Privirile tot leagă și dezleagă,
Soroacele nebunelor ursite
Afară ninge... cine să-nțeleagă?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre ninsoare sau poezii despre lemn
Plagiatorul
Din focul sacru a furat,
Dar să ne ierte Dumnezeu,
Căci nu e primul vinovat,
A mai furat și Prometeu!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție, epigrame despre religie, epigrame despre plagiat, epigrame despre iertare, epigrame despre foc, epigrame despre Prometeu sau epigrame despre Dumnezeu
Cina cea de dragoste
Ți-a stins o vrăjitoare-n ochi cărbuni
Sau pentru ce bolesc de dorul lor?
Din boala asta s-ar putea să mor
Că prea mă pârjolesc negri-ți tăciuni...
Mai bine lasă-ți pleoapele pe ei
Să nu-i mai văd cum ard sub obroc.
Rămâie totul doar un simplu joc
Fără dureri și fără de temei...
Dar nu rămâne, știu... Și din belșug
Cresc flăcările-n jurul meu, de dor...
Iubito! vino iute c-un ulcior
Ca să-mi aduni cenușa de pe rug...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre jocuri, poezii despre durere, poezii despre cărbune sau poezii despre creștere
Focul și para
Zise focul către pară:
-Domnisoară
îți cam arde de glumit
de când te-ai îndrăgostit
de-un chibrit!...
Umbli tot cu capsa pusă,
ești sedusă,
pâlpâi parc-ai fi o lină,
de lumină,
rază, deci palpaitoare,
lumânare, stând să pară
arsă cu un pic de ceară!...
Pe cand... eu
ard la greu
tot ce întâlnesc în cale!...
Pe deasupra, vezi la foale
cât sunt de folositor
și util!...
Para, folosindu-se de stil
atât apucă să-i spună:
-Asta-i bună, ești un prost,
dacă eu nu aș fi fost
sigur nici tu nu erai,
foc bălai!...
-Geaba mă faci de ocară,
Iar morala-i... foc și pară!...
fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre seducție, poezii despre păr blond sau poezii despre prostie
Urmează-ți focul
Focul te urmează,
Cu scântei ce îți lasă semne,
Pașii tăi au urme de cenușă,
Mintea ta plutește în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoți ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au același nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăiești.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poți îngheța viitorul
Sau poți aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăiește, învață,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ține scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aș vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poți vedea scânteile
Ce vor să te aprindă și să te învăluie.
Oamenii fug ușor și de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simți
Că vrei să înțelegi jocul,
Lasă-ți grijile în pom,
Urmează-ți focul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre instinct, poezii despre gânduri sau poezii despre gheață