O iubire ca un val...
O iubire ca un val
Arde ca un foc bengal,
Împletind din jar și scrum
Caierele ei de fum.
Mistuită-n vâlvătăi
Pășind neumblate căi,
Din cenuș-a renăscut
Deșteptată de-un sărut.
Ca pasărea Phoenix, zic,
Renăscută din nimic,
Prinde tărie în glas
Din cenușa ce-a rămas.
Din jăratec și tăciuni,
Murmurate rugăciuni
Au născut, fără păcat,
Un nou sentiment curat.
Liberat din somnul greu,
Ca din lanțuri Prometeu,
Cânt suav de madrigal
Mi-a scos iubirea la mal.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre naștere
- poezii despre fum
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Universul e ca pasărea Phoenix a renăscut din cenușa de la Big Bang.
aforism de David Boia (13 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre păsări, aforisme despre cenușă sau aforisme despre Pasărea Phoenix
Foc nestins
După ce-ai trecut prin foc,
Până și aerul pare mai stabil,
Când unii aruncă vorbe de foc, ca și săgeți
Și ți-l servesc, drept combustibil.
Și arzi mocnit,
Răni pe suflet, cicatrici pe chip,
Stingi cu lacrimi
Scânteile rămase,
Dai cenușa deoparte.
E foc nestins,
Încă mai pâlpăie speranța
Și torni gaz pe foc,
Să-i mai întreții flacăra.
Nu e flacără ce mistuie, ci care înalță,
Din scrum, să te reîntorci la viață.
Ca pasărea Phoenix,
Să înveți din nou zborul,
Cu o aripă tăiată.
E foc nestins de ploi,
E încă viu, chiar de împroșcat cu noroi.
Ca o torță, ce ține aprinsă noaptea,
E lumina, Divinitatea.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre viață sau poezii despre suflet
Pasărea Phoenix
O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc
A celor care-și pierd în dimineți
O floare dintr-un fir de busuioc
Și-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranțele, ținute sub obroc,
Cu tine se înalță în iubiri
Ce n-au avut în viață încă loc,
Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!
poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noroc sau poezii despre flori
Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Am revenit din gândul tău la mine,
Mergeai din nou pe căi întortocheate,
Din suflul zării-mi aratai din nouri
Cuvinte coborâte dintr-o carte.
Înamorate își cântau iubirea
Desprinse din poeme fără vârstă
Și ai împerecheat și tu din ele,
Din viața ta rămasă grea și tristă.
Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Sau doar în vise ți-ai cânta trăirea,
Te dor în van cuvintele pierdute
Și-așterni din gânduri, oglindind iubirea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre vârstă, poezii despre tristețe sau poezii despre muzică
Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Am revenit din gândul tău la mine,
Mergeai din nou pe căi întortocheate,
Din suflul zării-mi aratai din nouri
Cuvinte coborâte dintr-o carte.
Înamorate își cântau iubirea
Desprinse din poeme fără vârstă
Și ai împerecheat și tu din ele,
Din viața ta rămasă grea și tristă.
Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Sau doar în vise ți-ai cânta trăirea,
Te dor în van cuvintele pierdute
Și-așterni din gânduri, oglindind iubirea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna pe jumătate
eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit
țărâna are gust de copac ars
în ceața șoptită
doar tu poți să-mi spui am trăit,
am iubit?
eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îți cânt
un refren de roșu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate
pare Phoenix
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre sâni, poezii despre superlative, poezii despre roșu sau poezii despre moarte
Focul ...
Când Prometeu a furat focul
Cercându-și cu zeii norocul,
Plăti tribut, mai tot ficatul,
La vulturii din tot înaltul.
Căci zeii, nemiloși din fire,
L-au pedepsit a uneltire,
Lăsându-l pradă, strâns în lanțuri,
Ca vulturi să-și înfrupte clonțuri.
Dus pe pământ, de când se știe,
Poartă speranță și pustie,
Tăciuni, cărbuni, forță deplină;
E fulger, trăznet și lumină.
Din putregaiuri și din iască,
Flăcări hulpave gura căscă
Și pârjolesc cu nepăsare
Pădure, miriște, hambare.
Mistuie-ncet tot putregaiul;
Scântei sar, zgândărind vătraiul,
Sau ard mocnite pe jăratec,
Trosnind însuflețit, sălbatec.
În untdelemnuri și feștile,
Cu licăririle fragile,
În candeli arde focul sacru,
Ori în mărețul policandru.
Căldura lui e vâlvătaie;
Fierul pe nicovală-l moaie.
Arzând sub plită-n cele blide,
Îți umple străchini cu merinde.
Sub cer ard ruguri, vreascuri, buturi,-
În sobele sărace, ciuturi,
Scăldând zănatece-n văpaie
Și înghețata mea odaie.
Flăcări plăpânde, jucăușe,
Renasc din propria cenușe,
Dansând, înalță ochi demonic,
Prefac culori cameleonic.
Se suie sprinten către slavă,
Cu unduirea lor suavă
Și schimbă-n fum tot ce e viață,
Cu mistuirea îndrăzneață.
Minune, zestre și zidire,
Dumnezeiască moștenire,
În vetre sau sub pirostrie,
Va arde pentru veșnicie.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sărăcie, poezii despre păduri, poezii despre plată sau poezii despre moștenire
Rondelul celei ce-a plecat
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz
Și-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit și sincopat.
Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate și eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz.
Tot ce-ai dorit ți-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am și plimbat în lung și-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre plimbare sau poezii despre dorințe
Melopee
Din degete doar ramuri,
Din inimă văpăi,
Din gură doar un clinchet
Strident de zurgălăi.
Din vorbă un liman
De freamăt... Din călcâie
Doar scăpărări de pietre.
Din dragoste - făclie!
Din iarnă un ceaslov
Cu sfinte rugăciuni.
Din coșul pieptului,
Focul a doi tăciuni.
Claviculă prea albă
Din al luminii os
Și guler de mătase
Din glasul tău duios.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre inimă, poezii despre iarnă sau poezii despre gură
De-ar reveni iubirea
În noapte ne iubeam
sub o lună plină,
Iubirea nu mai e.
-Din a cui pricină?
Eu mi-am dat inima
să fie totul bine,
Am primit în schimb
doruri și suspine.
Dragostea ne-a fost
dulcele parfum,
Într-o clipă toată
s-a prefăcut în scrum.
N-a mai rămas decât
o scânteie care
Fără iubirea ta
se stinge și dispare.
De-ar reveni iubirea
cu parfumul ei
S-ar reaprinde alte
sute de scântei,
În noapte-ar răsări
luna și-alte stele,
Te-aș avea din nou
în brațele mele.
Este atât de greu,
cu vise mă hrănesc
Și cu speranța că
iubirea o găsesc,
Poate va renaște
din cenușa veche
O altă iubire,
sufletul meu pereche.
poezie de Răzvan Isac (7 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre noapte sau poezii despre lună plină
Incert amor
Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre nebunie, poezii despre jocuri sau poezii despre genialitate
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.
Trec nopțile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiți, petrec clipe boeme,
Și-și dăruiesc iubirea, scumpă floare.
Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:
Să mor aș vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.
citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune
Pasărea Phoenix
Renaște, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.
Și-i animat de simțăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaște, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav și siderat...
Și înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,
Renaște, tainic, din cuvinte.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poker sau poezii despre Pasărea Phoenix
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre insomnie, poezii despre icoane sau poezii despre greșeli
Duel epigramatic, seria 23-a din 5.12.1983-18.01.1984: 2. Eu, precum pasărea Phoenix...
În ăst duel, luptând cu mine,
Arzându-mă, vei da iar chix,
Că din cenușă, iar revine
La viață, pasărea Phoenix...
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre păsări, epigrame despre epigrame, epigrame despre duel, epigrame despre cenușă sau epigrame despre Pasărea Phoenix
Cutremură Luna
Jăratec roșu-n ploaie
Născut din pămînturi
Flacăra-ți arde vioaie
Lavă fiartă-n adâncuri
Vulcanul dintr-o vară
Flacără roșie mister
Suflu și aburu-l cară
Cenușa fiartă în ger
Pământ făcut copaie
Cutremură Luna-n cer
Apare ca focul de paie
Scuipând flăcări pe nari
De mijloc te voi strânge
Cingătoare din curcubeu
Cu iubire te voi învinge
Putere divină a unui zeu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre victorie, poezii despre ploaie sau poezii despre ger
Motive de schimbare
speranța mă transpune în stări de vibrații
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voință cu zeci de admirații
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.
am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurități cu mare noroc
arzând în conștiință rugăciuni de onix.
inima mea a ars mereu precum o torță
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credința ce mi-a dat o forță
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.
nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viața e răsfrântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Trecuse cu bolidul
E vai și-amar la margine de drum!
Din lumânări și candele greu fum,
Se zbuciumă săltându-se stingher,
Ca bietul suflet ce-a plecat la cer.
Bocesc încet, plecate peste cruci,
Doua femei firave, ca năluci.
O mamă ce privea cu ochi pustii
Ne-nțelegând ce-a fost, ori ce va fi,
Lângă-o bunică ce se aștepta,
Să o ia moartea mai întai pe ea.
O gheată scâlciată, la un pas
Și o păpușă-i tot ce-a mai rămas...
Un tânăr omorâse, în fuga mare, fata.
Trecuse cu bolidul făcut cadou de tata,
Când fata, fără vină, ieșise din potecă,
El se grăbea, se-aude, s-ajungă-n discotecă.
Și era, Doamne dragă, atâta de grăbit,
Că nici măcar să-și vadă isprava n-a oprit...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre nevinovăție, poezii despre mamă sau poezii despre lumânări
Resemnări
Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.
Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.
N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.
Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.
Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.
De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.
Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.
Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.
Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.
Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre votare, poezii despre supărare sau poezii despre rochii