Fuga sau 14 13
14
13
Tras prin ac
căzut din copaci
Pădure
Arde pădurea
34
Înainte
La stânga
Mă sui pe copac
45
46
Trebuie să sar
Ard
Ard cu pădurea
poezie de Dominic Iiarksson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri sau poezii despre copaci
Citate similare
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crengi
Copac cu copac formează pădurea! Din pom strâmb se poate naște o pădure strâmbă!
Viorel Muha (martie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre păduri, citate despre copaci sau citate despre naștere
Castelul Banffy
Căprioara s-a așezat în fața portocalului
cu un lup întins în fața ei.
Ei aruncă în curtea interioară
cărți, fântâni arteziene, cai cu adăpători
din marmură roșie
în formă de scoică...
El dă foc!
Ard candelabre cu melci cu broaște cu senin
Ard figurine de șah cu venin
Arde un struț adormit în pământ
Arde beciul din vin
Ard nuferii arzători
Ard!
Ei pleacă! O statuie de titan
se desprinde și aleargă pe iarbă în picioarele
goale. An după an după an
cărămizile stau sub ninsoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șah
- poezii despre somn
- poezii despre sculptură
- poezii despre roșu
- poezii despre portocale
- poezii despre picioare
- poezii despre nuferi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lupi
Și pădurea cântă
Am deschis fereastra
invitând pădurea
să intre în pădure.
Chemarea s-a pierdut
deasupra orașului
în chemarea autobuzului
se transportau turiștii
la pădure.
Îngândurat
am închis ușa,
pașii purtându-mă
în sala de concert
s-ascult
cântecul pădurii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre turism, poezii despre oraș sau poezii despre autobuze
Cu pădurea în gând
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.
mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre urși, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre manele sau poezii despre gânduri
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iarnă sau poezii despre alb
Omul este ca o lumânare care arde... doar că cei ce nu ard pentru Hristos, ard degeaba.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumânări, citate despre creștinism sau citate despre Iisus Hristos
Călăuz mi-e Dumnezeu
Ard încet și ard pe rug,
Condamnat de-un gâde tandru
Răstignit pe-al lunii crug
Spermanțet în policandru.
Ard mocnit de vreme lungă,
Ca jeraticul sub spuze,
De vrea moartea să m-ajungă
Îi prezint, îndată, scuze!
Ard și ard și ard mereu
Sunt doar jarul de sub spuză,
Călăuz mi-e Dumnezeu...
Scuze celor ce m-acuză!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Pădurea...
Azi, în falnica pădure,
Mai sunt fragi, mai sunt și mure.
Dar e sumbru viitorul,
C-a pătruns în ea... toporul.
epigramă de Virgil Petcu (2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre păduri, epigrame despre viitor sau epigrame despre prezent
Ard și înfloresc
Ard și înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Și-n toate făgăduințele-mi vreau spor!
Ard și înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însuflețind dorul din dor!
Ard și înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!
Ard și înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul miez ceresc,
Spațiul, rob fiind iubirii!
Ard și înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc și cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre trădare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sclavie, poezii despre naivitate, poezii despre miere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossă de verde
Lumânărele verzi se-nalță
Ocean de verde-n munți de jad,
Ocean de vis, ocean de viață
Când în adâncuri stele ard.
Ocean de verde pe câmpie...
Primăvăratic încolțesc
Oglinzi de stele-n verde glie,
În dulcele grai românesc.
Lumânărele verzi se-nalță
Și ard în vis păduri de jad,
Pădurea iarăși prinde viață
Și-n noi cresc rugile de brad.
S-a răsturnat în valuri cerul
Și val de verde m-a cuprins.
Deodat' mă-nvăluie misterul
În vaiete de clopot stins.
Ocean de verde-n munți de jad,
Mă prinde-n vraja lui deodată,
Cercuri concentrice mă ard
Și redevin pădurea toată.
Sub ploaia rece de smarald
Mă nasc un răsărit de lume
Și-n noi lumânărele ard
Ca într-o dulce plecăciune.
Ocean de vis, ocean de viață,
Templu de verde, sfântul schit,
Pe toți românii îi învață
Demn a trăi, dar și smerit.
Privind spre marea ta câmpie,
Ascultă-ndemnul cel străbun:
Pădurea-i pururi reverie,
Al pruncilor și-al vost' plămân.
Când în adâncu-i stele ard
Și chipu-n ceruri se-oglindește,
Când brazi, în suferință cad,
Român, gândește românește!
Vin cioclii sufletul să-l ia,
Trec tapinari cu arma-n mână,
Uitând că rădăcina sa
E trup de nație română.
Ocean de verde pe câmpie,
Ocean de lacrimi verde crud...
Când cresc păduri de poezie,
Voi ați lăsat pădurea nud?!
Distrugeți faună și floră
Și vă ucideți repetat...
Prindeți-vă în verdea horă!
Aveți atâtea de schimbat...
Primăvăratic încolțesc
Copaci în noi băieți și fete.
Se nasc pe plaiul românesc,
Destinul crud să și-l aștepte.
Și pică lacrimă de jad...
Copaci din sevă o adună
Și în coroane stele ard
Sclipind sub razele de lună.
Oglinzi de stele-n verde glie...
Copaci coroanele-și unesc,
Stăpâni în marea Românie,
Românii fericiți trăiesc.
Păstrăm în seva românească
Cenușa neamului român.
În veci românul să trăiască
Și fie-n țara sa stăpân!
În dulcele grai românesc,
În râuri, curg râuri de miere.
Român, pe brațe brazi îți cresc
Falnici nălțându-se spre stele.
Român cu rădăcini aici
Și tricolor pe brațe-stânci,
Cu ii țesute cu arnici,
Ai în privire răni adânci.
În dulcele grai românesc,
Oglinzi de stele-n verde glie,
Primăvăratic încolțesc.
Ocean de verde pe câmpie...
Când în adâncu-i stele ard,
Ocean de vis, ocean de viață,
Ocean de verde- munți de jad...
Lumânărele verzi se-nalță.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre brazi, poezii despre țări, poezii despre învățătură sau poezii despre trup și suflet
Pădurea gonită
Drumul ce duce la pădure
este mai lung.
Cândva era la doi pași.
Nici nu știam
când ajungeam
la inima copacilor
ascultându-i tic-tacul
sevei ce pulsa în trup.
Acum mașina ce gonește
mă poartă
spre marginea pădurii.
Orașul a gonit
pădurea
din mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Pădurea din marginea caselor
Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri și grăbiți,
Zarva răbufnită de sub mușuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniți.
Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopțile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Și de după-amiaza, prefăcută-n seară.
Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorț, pleacă-ntunecați,
Și ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.
Știu că în pădure, de pe scoarțe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, și din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre struguri, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Pădurea de bambus
(Lui Net)
Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă,
Tu să nu pleci niciodată
De-acasă!
Fie ca muzica glasului tău
Să-ncânte pământul și cerul mereu.
Mușchiul era moale sub tălpile tale
Și-n loc de buze aveai două petale
Care rosteau ca un greieraș:
"Am văzut un mic fluturaș
Un fluturaș alb, alb am văzut"
Zbura prin pădurea ta
La-nceput.
Pădure de bambus legănată de vânt
Născută prin biruința acelui CUVÂNT
Ce mi-a adus atâta mângâiere
Cât cuprinde pădurea ta adiere.
Doar eu înțeleg ce se-ascunde sub pleoape
Când izvorul de lacrimi stă gata s-adape
Căprioarele ochilor tăi neștutori,
Eu te-am ținut în brațe până-n zori.
Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă...
Tu să nu pleci niciodată de-acasă
Până când nu voi pleca eu prima,
Căci vreau să-ți alint până-n
Ultma clipă tâmpla și mâna.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre mâini sau poezii despre greieri
Sunt un copac rămas fără pădure
Sunt un copac rămas fără pădure,
Și-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe și secure,
Sau a jelit până s-a irosit...
Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,
Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Și două ramuri groase, antebrațe,
Văzând un tăietor și le-a mascat.
Și ocolesc salcâmii încă tineri,
Și m-aș opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aș simți închis, un deținut.
Mărșăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăț de viață, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...
Călătoresc... Eu vreau pădurea unde
Aveam și frați, și veri, pe mama mea,
Sub poala sa, - că are un* m-ascunde -
Aș mângâia un frasin ce jelea...
Mă depărtez spre primăveri călduțe,
Să-mi crescă muguri că îmi e urât,
Și n-am pădure, merg pe câmp, străduțe,
Și-n brațe duc coroana, hotărât.
De nu-mi găsesc pădurea, în ierni voi pribegi,
Cu ramurile-n brațe până voi rebegi...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre tristețe sau poezii despre primăvară
Grădina era plină de minunății și era așa de mare încât nici grădinarul nu știa până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalți și lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării și marea era albastră și adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor și într-un copac era o privighetoare care cânta așa de frumos încât până și un biet pescar care nu-și mai vedea capul de treabă și de griji se oprea în loc și asculta când venea noaptea să-și ridice năvodul.
Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pescuit, citate despre înălțime, citate despre privighetori, citate despre noapte, citate despre muzică, citate despre marină sau citate despre frumusețe
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre toamnă sau poezii despre curaj
Degetele tale
Sunt degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ținut de gheață și de pârjol te mută
Ființa mea, plecată prin lume, după vreascuri.
Mă simt ca o femeie bătrână și săracă,
Plecată prin pădure să strângă niște vreascuri,
Eu degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.
Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur și avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii și fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre sărăcie, poezii despre secunde, poezii despre gheață sau poezii despre femei
Am intrat în pădure
s-ascult ciripitul păsărilor
și foșnetul frunzelor
să merg desculț prin iarbă,
prin pădurea de rai.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre rai, citate despre păsări sau citate despre frunze
Rondelul dimineții de vară
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.
Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.
Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tei, poezii despre foc sau poezii despre dimineață