Sunt și eu oala bătrână ...
Străchinile aburinde,
Blide pline cu merinde,
Am umplut din al meu pântec...
Nimeni nu mi-a scris un cântec,
Ori crâmpei de poezie
Să-mi aștearnă pe hârtie...
Pe foc, plită, pirostrie,
Flăcări carnea îmi sfâșie.
Cu leșie și burete,
Șapte piei de pe perete
Și din degete-n călcâie
Mi-au luat, parc-aveam râie...
Fără smalț, știrbă și bearcă,
Să mă folosească-ncearcă.
Să le gătesc bătătura,
Cu pământ mi-au umplut gura
Și pe mine o muscată
S-a întins cât e de lată.
De la flacări, foc și jaruri,
Trec prin alte avataruri.
Tot la trei zile mă udă
Cerul ruga să-mi audă!
Sunt și eu oala bătrână-
Vreau să odihnesc pe-o rână!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre odihnă
- poezii despre muzică
- poezii despre hârtie
- poezii despre gură
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
Tăcerile în mine nu mai tac
Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.
Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri așează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.
Și unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu și nu, cu foc,
Se-așează triste, rânduite.
Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani și ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi șoptească.
Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind și le cerșesc
Lumina lor din nopți cu stele.
Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu știu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre vorbire, poezii despre sărăcie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Statuia de nisip
Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.
O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.
Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.
Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.
Așez pe bucurie un diadem cu foc
și caut cu un zâmbet al zilelor noroc,
îngerii cu nemurire îi caut prin vatră,
eu-statuia de nisip pe-o lespede de piatră
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre sculptură, poezii despre școală, poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Focul
sunt floare de piatră în noapte
rătăcesc singuratic din perete în pereți
la ceasul apus
cad frunze, cad gânduri
e beznă în casă și ceasul s-a scurs
uneori izbesc golul din mine prin umbre trecând
am ochii acoperiți de căutări
drumul se răsturnase în palmă
mâna cade tristă pe o coală
străin între ziduri de hârtie și pașii mă dor
spațiul rănește absența
șe abate privirea prin casă
trec zile printre zile
mereu monotone, mereu diferite
trăiesc în imagini răsturnate
pe o retină sfâșiată de gânduri
sunt străinul într-o lume nebună
privesc oameni ce trec prin mine
lăsând în urmă absențe
între file de carte am așezat un destin
cu ochii iubirii privesc dorul fără de sfârșit
mâinile ard printre șoapte în noapte
sunt foc nesfârșit
sunt foc de nestins
sunt focul ultimei șoapte
la final, voi lumina cerul arzând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre viață
Poezie de foc
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepții.
emoție născută din cântec și joc
împletită cu raze cu mândre concepții
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopții
în grădina vieții mă simt un boboc
care înflorește între echinocții.
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre noroc, poezii despre naștere sau poezii despre mândrie
Nu înțeleg ce vrei
De te-aș vrea pe lângă mine
Pe ce cale să purced,
Pe ce drum și pe ce culme
Să te caut apoi să cred
Că din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînțeles,
Că îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeți gândirea morvă
Devenind tăcut și orb
Și mă chemi mereu în noapte
Apoi iute mă alungi,
Otrăvești clipe cu fapte,
Când eu fug tu mă ajungi.
Nu-nțeleg ce e cu mine,
Nu-nțeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Și te cheamă peste noapte,
Și te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopții negrul
Din privirea ta și-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheață de nu-s om
Și îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.
Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniștit,
Îmi doresc lumini să-mi țese
Gând de foc în gând tihnit,
Să te uit, să sting o vrajă,
Haina ei să o dezbrac,
Potolită îmi vreau șarja
Nebuniei de la cap,
Vreau să râd din nou în ploaie,
Vreau să zbor prin cerul nins,
Vreau să scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Și mai vreau ca ochii-ți focuri
Să nu-mi ardă inima,
Să pășesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ger, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri
Lucrul să-mi duc la sfârșit ...
Vin cuvintele grămadă,
Gătite ca de paradă
Și de nu le iau în seamă,
Îmi zic, printre dinți, de mamă.
Unul cu priviri mioape,
Mi-a lăsat strofele șchioape.
Altul ce din file-mi cade,
Îmi vorbește în șarade.
Unul mic, monosilabic,
Șovăind impardonabil,
Nu vrea să stea pe hârtie
Și se duce pe pustie.
Altul sterp și nesfârșit,
Stând pe-o filă lăfăit,
Nonșalant a chicotit.
Cum încerc s-adun destule,
Îmi vin cele somnambule
Pe care, cum nu-s deștepte,
Le înlătur ca inepte.
Cele bune, naiba știe!
Au plecat în sihăstrie,
Iar condeiul meu le roagă,
Sperând că nu-s într-o doagă,
Să se-ntoarcă negreșit
Lucrul să-mi duc la sfârșit:
Ori să le-aștern pe hârtie,
Ori mă las de meserie!...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oftalmologie, poezii despre meserii, poezii despre mamă, poezii despre inteligență sau poezii despre dinți
Sonetul 20
Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Așa mi-au spus și-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.
Ardea în tot: iubire mândru joc!
Și suferea și-mi dăruia putere
Să ard și eu cu-a firii mele-avere
Sfințind, în doi, al fericirii loc.
Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină
Și vânt spăimos, furtună ne-nțeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul rău pierzania să-mi țeasă...
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre nebunie, poezii despre jocuri sau poezii despre iad
Atitudini
norul s-a transformat într-o stropitoare
udă grădini fermecate și falnici codri
udă catapetesme cu lumini grăitoare
spală monumentele eroilor mândri.
ca un fachir trec prin cercuri de foc
pe cioburi de vise am călcat mereu
dar le-am adunat în grămezi de noroc
un nou început intră-n sufletul meu.
magica vară prea repede s-a dus
a luat cu ea rândunici și cocori
dar farmecul solar încă nu a apus
în jocul razelor se dispersează nori.
trăiri spectaculoase în slove le-am transpus
și mi-au pictat în suflet infinite culori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păduri, poezii despre pictură sau poezii despre monumente
Te vreau Isus pe Tine
Îmi vreau viața doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinț al slăvilor Divine
Ce-ai murit și pentru mine
Să ajung în cerul sfânt
Eu mă vreau pe-a Tale brațe
O Isus în veșnicie
Duhul Tău să mă înalțe
Și-a Ta mână să mă-nhațe
Să-ți cânt Ființa Ta cea vie
Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea ființă să ți-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul
Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Și a Ta neprihănire
Pe Tine te vreau din zori
Nu vreau cerul și nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinț al slăvilor Divine
Eu Ființa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea ființă să ți-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc
Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îți văd Isus privirea
Ținta dragostei dintâi
Și cu mine să rămâi
Să îmi înnoiești iubirea
13-11-2021 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre rai, poezii despre prima iubire sau poezii despre ochi
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden poezie
(bilanț spectral)
după ce am respirat toate ispitele sub pomul cunoașterii
și-am fecundat lucruri și gesturi încuiate în zori
cunosc măsurile zilei aș putea zice
în mile de terori insolubile
steril în care am ars cărbunele sângelui meu
să încălzesc morții așternutul
pruncii gerului mi-au traversat oceanul din pântec să mă supună iluziei timpului
să-mi împăneze văzduhul cu lut mai greu decât stânca
oedip și-a pierdut vederea în oasele mele ca să-mi plătească viziunea
după ce-am tocit pingelele viului cât m-am priceput
doar atât pot spune
am un pachet de amintiri legat cu șnur de victorii și înfrângeri
mi-am executat greșelile
chiar repetitiv de cele mai multe ori
pedepselor am sorbit lacom ambrozia nu otrava mărului
pe care am făcut-o armură
războaielor nevăzute cu mine însumi
țărmurile s-au umplut de leșuri pe care nimeni nu le-a revendicat
acum locuiesc benevol noaptea
e un element decorativ la modă și-au spus rădăcinile mele
infiltrate de oameni
mă instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru că știu
cărțile mele degetele sorții le vor scrie pe flăcări
și nici o grădină din inimă nu-și va usca verdele chiar dacă i-am întoarce vremii
tălpile
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre înfrângere, poezii despre viziune, poezii despre victorie, poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre război
Am prins o sărutare ...
Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ți l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, și-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ți trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezește drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem și-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simțim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreșit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinți nestăvilite ne sfâșie pe rug.
Fiorii de iubire scăpați din frâie mug.
Cât nopțile vor trece și zilele se scurg,
Eu răsăritu-ți fi-voi, tu îmi vei fi amurg.
poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre suflete pereche
Când mi-am zidit menirea în slovă
Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Și neamul l-am slujit fără de păcat.
Dar mi-am luat bocceaua in spate
Și-n lume iarăși am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.
Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arțar
Și un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleștar.
Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre rouă
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre minciună, poezii despre votare, poezii despre sănătate, poezii despre somn sau poezii despre râuri
Fără rimă și silabe
Mi-aș spune ceva să îmi fugă noaptea,
să îmi lase zorii, să-mi gonească ceața,
să-mi alunge toamna și liniștea mare,
să m-aud râzând de-al meu gând, oricare.
Mi-aș spune ceva să mă simt un altul,
să îmi beau cafeaua și să-mi fugă ceasul
în colțuri ascunse și necunoscute,
în colțuri umbroase rămase oculte.
Mi-aș spune ceva să îmi uit visarea,
să îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine și-ale mele gânduri
care uricioase mă duc în străfunduri.
Mi-aș spune ceva despre rădăcini,
să îmi amintesc că îmi aparțin,
să îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.
Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic și nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoșii
călcând libertatea până-n ceasul morții.
Nu mă vreau un critic și nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îți privesc ochii luminoși
cu frunze pălite, uneori colțoși.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre moarte sau poezii despre libertate
Cât este imensa depărtare de cele ce sunt, văd de jos în deasupra
burta începuse să-mi crească demult înainte, știam cumva că trebuie să port înăuntru însuflețirea aceea, să îi dau din sângele meu, din trupul meu trup.
cu timpul am înțeles că totul era pe dos, că eu sunt cea care va fi născută, că în devenire sunt carnea fructului care înconjură sămânța. și crește.
am iubit îndelung imperiul din pântece, cuvintele îmi plecau și mi se întorceau prin vene să-mi descrie mărirea unui invadator căruia îi voi fi vasală și vestală deopotrivă.
s-a petrecut însă ceva, ca o întrerupere, pierdeam mult sânge și nevinovății, am dispărut înainte de a naște undeva între moarte și amnezie. nu am fost acolo.
mi s-a spus că a fost o fericire, că aerul s-a umplut de frumusețe, că veniseră niște făpturi culegătoare de dragoste, cu lumini în loc de mâini.
când am ajuns din nou în ochi, totul se încheiase cu ață chirurgicală.
nu puteam întreba, ardeam, o febră albă se scurgea prin oase. simțeam locul gol, enorm, făcea parte din mine, durea, am continuat să îl cresc.
rămăsese în mine placenta.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre nevinovăție
Focul ...
Când Prometeu a furat focul
Cercându-și cu zeii norocul,
Plăti tribut, mai tot ficatul,
La vulturii din tot înaltul.
Căci zeii, nemiloși din fire,
L-au pedepsit a uneltire,
Lăsându-l pradă, strâns în lanțuri,
Ca vulturi să-și înfrupte clonțuri.
Dus pe pământ, de când se știe,
Poartă speranță și pustie,
Tăciuni, cărbuni, forță deplină;
E fulger, trăznet și lumină.
Din putregaiuri și din iască,
Flăcări hulpave gura căscă
Și pârjolesc cu nepăsare
Pădure, miriște, hambare.
Mistuie-ncet tot putregaiul;
Scântei sar, zgândărind vătraiul,
Sau ard mocnite pe jăratec,
Trosnind însuflețit, sălbatec.
În untdelemnuri și feștile,
Cu licăririle fragile,
În candeli arde focul sacru,
Ori în mărețul policandru.
Căldura lui e vâlvătaie;
Fierul pe nicovală-l moaie.
Arzând sub plită-n cele blide,
Îți umple străchini cu merinde.
Sub cer ard ruguri, vreascuri, buturi,-
În sobele sărace, ciuturi,
Scăldând zănatece-n văpaie
Și înghețata mea odaie.
Flăcări plăpânde, jucăușe,
Renasc din propria cenușe,
Dansând, înalță ochi demonic,
Prefac culori cameleonic.
Se suie sprinten către slavă,
Cu unduirea lor suavă
Și schimbă-n fum tot ce e viață,
Cu mistuirea îndrăzneață.
Minune, zestre și zidire,
Dumnezeiască moștenire,
În vetre sau sub pirostrie,
Va arde pentru veșnicie.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre plată sau poezii despre moștenire
Infectat cu iubire
un om, alți oameni
și umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanțele
ce ne separă
desăvârșind absența
o durere, alte dureri
și piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se cațără
pentru a ajunge
la Dumnezeu
o moarte, alte morți
și toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie și una
de măști părăsite
de speranțe și vise
o floare, alte flori
și amintirile cu petale de foc
sperând să mai fie
măcar o dată privite
prin ferestrele
oarbe ale cărnii
pentru a resuscita
poezia din noi
o lume, alte lumi
și stelele lor căzătoare
făcându-ne cu ochiul
înainte de dispariția lor
în spitalul obscurității
universale
o pâine, alte pâini
și trupurile aburinde
cu care întâmpinăm
îngerul foamei
fără de sfârșit
o tăcere, alte tăceri
și umbra care continuă
să-mi fie alături
ca un câine care
nu-și trădează stăpânul
îndemnându-mă
să scriu, să scriu...
un cuvânt, alte cuvinte
și pixul meu care lasă
urme albastre pe hârtie
de parcă cerul ar păși
pe zăpada uitării
o zi, alte zile
și poemul acesta
limpede ca o lacrimă
prin care mă privește
moartea cu masca pe față
neîndrăznind să mă atingă
fiindcă
sunt infectat
cu iubire
poezie de Ionuț Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre măști, poezii despre flori, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte