Fiind pe fugă

Pe fugă-i viaţa, mâine tace-n racle...
Te-aşteaptă Domn cu pâine şi cu sare
În prag eternităţii necesare
S-aprindă-n bezne dimineţii facle.

În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr şperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.

La Dumnezeu la uşă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgeşte-ntruna.

Tu, despletită de eres la păr,
De-ţi cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ţi zice Sus tăceri de Adevăr...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de descompunere

Zadar fiinţă sângele emană,
e-n oameni existenţa bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.

Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor şi pământeană
o veşnicie parcă-mi eşti sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.

Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeieşti
de mântuire-i adevăr în Cleşti
prin a eternităţii habitacle.

La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deşertăciune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Son et cetera

de-aşa natură-i timpul spre a trece
gonindu-l azi spre mâine gându-n teatru
ci ieri e-a nălucirii idolatru,
în zidul amintirii piatra-i rece

strigând spre Dumnezeu în văzul patru
havuzul cel cu lacrimi să ne sece
sunt îngeri stinşi în tainele zevzece,
sub măr adie lut ofiolatru

e clipa cununată-n nunţi de şarpe
veniri de tine cu amor atest,
muriri ni-s însă-n carne monocarpe

de-ţi dau la sărutare buze rest
aud iubirea-ntemniţată-n harpe
şi mă cuprind cu şoapta-n fapt acest

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martor ocular în zori de zi mâine

adoarme-n racle moartea uriaşă

s-a luminat şi-i ceas născând de rază

iar clipa tace şi-n etern veghează

că vine dimineaţa-n veci nuntaşă

pe drum pustiu trec oameni către Oază

rămân acolo suflete ce-nfaşă

pe Domn în adevărului cămaşă

că pe Pământ minciuna fiinţează

&

pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
şi lacrimi de dorinţă-n şoapte plouă.
sicriul se trezeşte, singular
să frângă inimile amândouă...

mărturiseşti cerneala-mi ocular

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet îmbibat în nimicuri

Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Eşti lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ţi este viaţa, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să şi-o poarte.

E cartea existenţei tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineţilor corpuscul.

La numărarea banilor de Punte
Suindu-ţi sângele pe eşafod
Ţi se deschide ochiul cel din frunte.

Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneş în izvod...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigme maneliste

pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăceşti eresul tău cu struna
şi iarăşi în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă

pe gura ta-i truism şi e minciuna
şi-ţi este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins şi sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una

veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ţi suie-n glezne
şi mai era şi-un vis de pisc, dar bezne
au aşezat mormânt pe sânge-ntâiul

răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lene

[sub zodia rimei]

E viaţa noapte şi zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumeşti enigme coace
şi ochiul minţii mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în şoapte se-adâncise
şi-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.

Şi gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

de chin flămândă-i rana bând o cruce...

recente leziuni spre mâine-aleargă
şi azi e visul umbrei de pe targă
tăceri luminii doftor ce-i seduce...

în urma ta eu crez învăţ să meargă
pe sub o grea păşire sub cauce,
din mult al tău pe gânduri duh mi-aduce
deşi mi-e-n cuget zborul de litargă.

din perne spintecând un măr în carne,
din aşternut de lut şi de exist
adie nuntă frica s-o întoarne...

din maluri am găsit, din raiul trist
a clipelor în văz de timp lucarne,
pe tine-acolo, Doamne, alpinist...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tot ospiciul slovei

în caldul din păcat mister se coace
cu fruntea omul rece-a necuprinde
când frigul de fiinţă ni se vinde
din vipia infernului rapace...
cuvinte fără urmă am veninde
în tot zadarul stihului ce-mi tace
în ochi întâmplători de viciu-n pace
de lacrimi Şarpelui a da merinde...
în sângele ce-mi e pătat de vină
de Măr eresuri ţipă-n bezne, fierb
şi se aşază-n Raiul în ruină...

femeie care-mi poposeşti în verb,
să ştii, demenţa vorbei mi-e vecină
prin tot ospiciul slovei trec imberb...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudopoem

deie-ţi Dumnezeu lumină, doamnă,
nu-ţi mai ţine virginitatea pierdută la uşă,
e descuiată

la soroc spune-i ţâţa pruncului
să-i rostească laptele pe buze
un poem verde-crud

suit în cocoaşa semnului de întrebare,
la interogatoriul timpului
mărturisesc a-ţi fi dat sămânţă
ţie, ce-ţi zaci virginitatea pierdută la uşă

nupţialitatea cu Dumnezeu ai făcut-o la urmă,
după ce m-ai renăscut Luceafăr
că vorba lu' nea Mihai
e strâmt aici, în lume

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu devenea atingere

între noi era ascuţirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleaşcă având destinaţia visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările şi
ochii noştri aveau straie lichide

ne piteam undeva între întrebare şi răspuns
între inimă şi duh poate
eram posibili drumeţi pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată aşeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu oglindă

La sânul vremii clipa-i blândă-n frică
umblând cu rana-n umbre şi deschisă
ca o corolă ce s-o-ndupleci zisă
când adevăruri muşcă, ne urzică.

Dar gândul, de nimic, de cuget clisă
nu ne abate-n glia ce-i amică
a timpului ce chinul cărnii strică
de cântă-n tine lebăda promisă.

Infern de muzici de tăceri se-aude
interioara pasăre de-a isprăvit
cu toate-n duh a lutului tău trude.

În ochi de Dumnezeu de te-ai privit
şi oglindindu-te acolo,-s nude
de rugăciuni tristeţi ce-au istovit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Freddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,
da' zic şi eu, să-ţi aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul speranţei

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Trudnică e orişice speranţă
Gândul scut sieşi, mărturisire ;
Clipa biruitoare peste se înalţă
Făgăduind aură Fiinţei, strălucire!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Strădanii fără rost se topesc sub cruce,
Slavă şi fală au apus demult în fiecare ;
Acum doar ploaia rece toamna mai adduce
Foşnetul de frunze, de adînc şi de visare!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Toate poemele sunt închise-ntr-un album,
Ferestrele spre înalte se închis şi ard...
Martire temeri sunt déjà spume şi scum,
Totul se împrăştie în jur... a jertfă, a hazard!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruntul adevăr

Suprapuse peste/în grădină măr
Ridicate peste/cruntul adevăr
Cântece de gaie/colo sus în pom
Sfârâie_n tigaie/lupul contra om...

Se-aud în surdină/mâţele torcând
Noaptea Luna plina/astăzi ca nicicând
Ce se luptă-n taină/motanii flămânzi
Păsărici in haină/aşa zişii blânzi...

Trag spre ele totul/nimic nu le scapă
Lupul pune botul/chiar intrat la apă
E-o devălmăşie/cred că chiar mai mult
Plânsuri de soţie/stau de-o parte,-ascult...

Se repetă peste/în grădină măr
Ştiu că nu mai este/pic de adevăr
Gaia cântă iară/colo sus în pom
Joi e primăvară/însă nu e om!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Empiric (de groază)

de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămăşaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...

fiirea are cojile crăpate
şi-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenuşă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...

ci sensuri neavând a da peniţei,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în iţe-i...

că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre şoapta rămăşiţei
de când lumina-n ape se văita...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărăţire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de şoapte-mi dai în sânge-orbire
şi-n văzul de lumină-mi eşti genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veşniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrupare

în maţele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină

la fântâna cu apă de poezie
îţi e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesităţi de speranţă
şi speranţa se va face trup,
trupul lui Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frică

ieri şi mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viaţa

ci totuşi este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuşi este trecut,
năruirea nisipului dedesubt şi cântec de lebădă

pe tine te ştiu din locuirea în frunză...
o, ce linişte-mi tace
în cauterizarea şoaptelor ce nu se poate face...!

nu mă lumeşte nimic
de miezul din ou stă să iasă
un ţărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă

tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte aşteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi şi va muri dintre oameni
tu îţi cauţi de întrebări
în spinarea lor l-ai aşezat pe Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Sângele băut de existenţă
în interiorul rugăciunii e omul
la fântâna cerului sunt merinde de ploaie
mâncăm apa clipelor, curgătoare
pârâiaşul trecerii timpului în viaţa asta minusculă
cât o afacere cu Dumnezeu
pe banul de Luntre

Femeie, în nenumele tău fac nuntă
pe degete preotul Dumnezeu ne-aşază inele
veacul ne intră în piele
şi doarme cuvântul

Doamne, lumina Ta presară umbre
beţia nefiinţei canin adulmecă mormântul
când liniştea prin mine e să umble

Tăcere, doamnă a mea
ţi-am furat un zâmbet de tristeţe
pe unde
larva adevărului se-ascunde
şi-n pace-a diamant minţea
din politeţe

Doamneee, multul mi se-mpuţinează!

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ozon
Comentează! | Votează! | Copiază!