Cruntul adevăr
Suprapuse peste/în grădină măr
Ridicate peste/cruntul adevăr
Cântece de gaie/colo sus în pom
Sfârâie_n tigaie/lupul contra om...
Se-aud în surdină/mâțele torcând
Noaptea Luna plina/astăzi ca nicicând
Ce se luptă-n taină/motanii flămânzi
Păsărici in haină/așa zișii blânzi...
Trag spre ele totul/nimic nu le scapă
Lupul pune botul/chiar intrat la apă
E-o devălmășie/cred că chiar mai mult
Plânsuri de soție/stau de-o parte,-ascult...
Se repetă peste/în grădină măr
Știu că nu mai este/pic de adevăr
Gaia cântă iară/colo sus în pom
Joi e primăvară/însă nu e om!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pisici
- poezii despre muzică
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Lupul urla sus și tare
Lupul urla din frunze
- cina lui de taină -
parcă-n pene-ascunse:
codrul n-are haină.
Coaptă-i zău fătuca
- gata-i de cules -
tot jucând ea țurca
păianjenii-o țes.
Doarme fructul care
- știe Solomon -
neputința doare:
lupu-i sus pe tron!
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimile versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, citate de Arthur Rimbaud despre somn, poezii despre păduri, citate de Arthur Rimbaud despre păduri, poezii despre lupi, poezii despre frunze sau poezii despre fructe
Flori de măr
Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
și curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viață,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogolește în zare
și nu știe unde sunt...
Te-aș privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu ești răspuns, speranță și cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre mere
- poezii despre frumusețe
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă le plivea și îngrijea de grădină. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în pârguială. Îi zâmbea mustața împăratului și îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre mere, citate despre flori, citate despre copaci, citate despre seară, citate despre ochi, citate despre mustață, citate despre muguri, citate despre inimă sau citate despre gură
E primăvara vinovată?
Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Și flori nemuritoare, și iubiri.
Ușor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrățișând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.
Am întâlnit și drumuri ocolite
Și trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar și păreri de rău?
Întorc din roata vieții mele
Rostogolind păreri la rând,
Și-același soare care-apune
Mi-arată lumea înghețând.
Ce dacă, este primavară!
Aș scutura din florile de măr,
Topind din lanțuri de iluzii
M-aș tot apropia de curcubeu.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre prăpăstii sau poezii despre curcubeu
Colind în scris
Lerui-ler și flori de măr
cititori și cititoare
să vă spun un adevăr
frumusețea încă doare
Cititori și cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri
Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiți ziua de ieri
lerui-ler și flori de măr
Cititori și cititoare
cartea este sărbătoare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre sărbători, poezii despre cărți, poezii despre colinde sau poezii despre adevăr
Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aștern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte și etern
Ce mai sunt? Adânc de simțuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre oi sau poezii despre numere
Ea se duse și iară se întoarse, ca și întâi, fără ispravă și tot cu astfel de vorbe. Mă-sa înțelese că acolo nu e lucru curat și îi dete un ac vrăjit să-l ție în păr, și o învăță ce să facă cu el la întâmplare de ar da peste cineva p-acolo, și o trimise iară. Țiganca, cum ajunse la fântână, cătă în sus și văzu de unde venea în fântână acel chip îngeresc. Iară fata cu părul de aur zise copaciului de se lăsă, luă pe țigancă ca să-i ție de urât, și copaciul se ridică la loc. Stând ele la vorbă, țiganca se linguși și rugă pe fată, ca de voiește să doarmă nițel, să puie capul în poala ei, și ea îi va căuta în cap. Fata se înduplecă și se puse cu capul în poala țigancei, și, când era să o fure somnul, țiganca îi înfipse acul otrăvit în cap, iară fata se făcu o păsărică cu totul și cu totul de aur, și începu a zbura de colo până colo, pân crăcile pomului.
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre păr, citate despre îngeri, citate despre zbor, citate despre păsări, citate despre păr blond, citate despre fete sau citate despre curățenie
Porniră câteșitrei spre Zâna Crăiasă, făcură popas într-o pădure de unde se vedea palaturile cele strălucite ale zânei. Se învoiră ca Făt-Frumos și cu credinciosul său să aștepte la tulpina unui copac bătrân, până s-o întoarce lupul. Și mândre palaturi mai avea zâna, măre. Însuși lupul se miră de frumusețea și de rânduiala cea bună ce era p-acolo. Cum ajunse, făcu ce făcu și se furișă în grădină. Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit și plin de boboci, unii în floare și alții deschiși. Ca să ajungă până la dânsul, lupul trebui să meargă în vârful degetelor ca să nu fâșie frunzetul cel uscat, și se ascunse în acel crânguleț înflorit. Stând el acolo și pândind, iată că iese Zâna Crăiasă din palaturi, însoțită de douăzeci și patru de roabe, ca să se plimbe prin grădină.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frunze, citate despre verde, citate despre trandafiri, citate despre religie, citate despre păduri, citate despre plimbare sau citate despre mândrie
Troc
Spală-mi clipa-n fantezie,
Ca o ploaie de Iubire
Și ți-oi pune poezie
Sus pe umeri, mulțumire.
Află-mi cheia de la suflet
Cu săruturi repetate
Și te-oi scrie într-un zâmbet,
Chiar cu buzele crăpate.
Vino dis-de-dimineață
Cu îmbrățișări și ceai
Și voi fi în tine viață
Cât alături o să-mi stai.
Adu-mi soarele-n privire
Și lumină din cea sfântă
Și-oi întinde nemurire
Peste rima care cântă.
Lasă-mi fruntea-nfierbântată
Pe-al tău sân să odihnească
Și te voi închide toată
Într-o lume-mpărătească.
Spune-mi cum aleargă norii
Colo sus, de unde vii
Și mi-oi învăța cocorii
Să mă poarte spre a-ți fi.
Nu mă pierde în uitare,
Tu, ce nu poți fi uitată
Și voi șterge ce te doare,
Tu, durere minunată...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Colo sus
Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești".
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre mântuire sau poezii despre moștenire
Mă tem de petale...
primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi să le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp să mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am să-nvăț să le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
mă tem doar de cele rămase prin păr
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre zăpadă sau poezii despre păr
Mai e o zi și mâine...
Ce priveliște măreață
Văd în orice dimineață!
Țoale fluturând în vânt,
Așternuturi atârnând,
Perne căzute din pat,
Un,, motan" de somn umflat,
Mușuroi de vase goale
Pe deasupra, și murdare!
Gem rufele nespălate,
Și albe, și colorate,
Coșu-i plin, detergent nu-i,
Fir-ar tot-al.... știu eu cui!
Este peste legea firii,
Ies, să nu-mi fac harakirii!
În grădină, câinii latră,
Găinile stau la poartă,
Cocoșii pe garduri cântă.....
Doamne!!!... dă-mi putere multă,
Și un pic de-nțelepciune
Să apuc ziua de mâine!
Trag aer în piept adânc....
Și pe terasă mă duc:
Mușcatele râd la soare,
Panseluțe zâmbitoare
Mă întâmpină voios,
Și mă-mbată de miros.!
Este peste legea firii....
De ce să-mi fac harakirii?
Pentru vase nespălate
Și -așternuturi neașezate?
Stau aici să-mi vin în fire,
Că mai e o zi și mâine!
poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre viitor, poezii despre râs, poezii despre legi sau poezii despre găini
Te-am supărat
te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, știu că îți pasă
dar și un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.
și-un pom în floare mai greșește
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciuește
pierzând petale roze-n vânt.
și ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
și cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea
ce să-ți mai spun ca să mă crezi
privește adânc în ochii mei
sunt bucurie și furtună
dar adevăr găsești în ei.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre supărare, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre greșeli sau poezii despre crengi
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Ninge în miez de primavară
Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.
Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.
Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.
Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.
poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre ninsoare
Puiul de păpădie (variantă)
A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Și-a deschis corol-afară
Din tichia-i cenușie.
Astă floare, cu mirare,
Mi-am zis eu în gândul meu,
Seamănă mai mult cu-n soare
Dezmierdat de-un curcubeu!
El se-nalță în lumină,
Hrănit doar de-un stop de rouă,
Să vestească în grădină
Că pădurea-i-n haină nouă.
Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Toți trifoii se mirară
Cum de tot a-ncărunțit!
Un vânt cald din sat plecat,
A bătut, așa deodată -
Chiar pe sus i-a și luat
Umbreluțele de vată.
Acum tristă, în grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza-i moartă e rugină
Dar sămânța-i sus în stea.
poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre rouă, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Euforie de primăvară
dansez cu fluturii la firul ierbii
și peste tot miroase-a primăvară
în poienița verde zburdă cerbii
și garofițele au înflorit iară.
vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.
florile de castan par lumânări aprinse
se înalță spre cer pline de candoare
și gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.
florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi
Bunătate
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
poezie clasică de Maurice Careme din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre bunătate
Cântă luna
Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.
Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.
Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.
Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.
Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre sâni
Lăsăm totul așa
Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă
veche locuită de un cor de copii cam blegi dar buni cîntăreți.
Au venit și alții să asculte au venit și mamele lor să le
pună monede în palme. Puține. Pentru că nu iubește nimeni
cîntecele din casa cea veche și plouă mereu și lăsăm totul așa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult buruienile cresc
peste tot oglinzile umblă sătule oloage. A venit o fată
frumoasă face tumbe acolo biata copilă! Un măr s-a
rostogolit a dat peste ea zace fata într-o baltă de sînge.
Și plouă mărunt peste sîngele ei și lăsăm totul așa.
poezie de Aurel Dumitrașcu din Mesagerul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numismatică, poezii despre mamă, poezii despre fete frumoase sau poezii despre creștere