Martor ocular în zori de zi mâine
adoarme-n racle moartea uriașă
s-a luminat și-i ceas născând de rază
iar clipa tace și-n etern veghează
că vine dimineața-n veci nuntașă
pe drum pustiu trec oameni către Oază
rămân acolo suflete ce-nfașă
pe Domn în adevărului cămașă
că pe Pământ minciuna ființează
&
pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
și lacrimi de dorință-n șoapte plouă.
sicriul se trezește, singular
să frângă inimile amândouă...
mărturisești cerneala-mi ocular
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre oaze
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.