Afirmarea
purtam un surâs omnilateral
când pe sub conducte-n strigăt de rugină,
de imprevizibil escortat,
dădeam peste aroganții șobolani cu eșarfe la gât.
îndesit-n gânduri nichelate și răsfirate
până-n cerului înclinată poală
eu, corijat de adierile noi,
pas închipuit spre tine îndreptam.
acum nu știu dacă mai e sens
de a-mi menține stele mărșăluind,
pe ochiu-mi metaforă de lumină
și grabnic deschis
cu un anumit gen în pripă
trezindu-mi și nesomnul,
purtătorul mirosului de lemn...
tu să-mi mângâi până-n excepție,
solitudinea nefastă
și afirmarea că-mi ești
gândirea ce înșeală.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre nichel, poezii despre metafore, poezii despre lumină sau poezii despre lemn
Citate similare
Sunt un liric
sunt un liric atât și un nebun tot atât;
încât m-am înverzit și atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleși
și trimiși?
cum de n-ai observat poziționarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce așa o mare dezamăgire
când tu ne minți că cerul e fără căpătâi
și-n spații atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în așteptări și-n nemurire goi!...
chiar nu vezi că tu ești în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ți-o poate șterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?
știu, ești prea mândru
că nimeni nu-ți poate bate pe la uși!...
că ești prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre nebunie
- poezii despre mândrie
- poezii despre minciună
- poezii despre frică
- poezii despre crengi
- poezii despre aripi
Cu primăvara până-n tălpi
Hai, prinde-mă iubire în brațe
să-mi curgă primăvara până-n tălpi
flacăra să se joace-n lămpi
cântec să-mi rămână
în căuș de pălmi...
Strivește ochii toamnei agață-i de stele
când ceasul prea mă tic-tac-ticăie...
să simți iubire,
cum viața ne scapără
cum din săruturi
pe întreg pământul
verdele pe brațe iubite se cutremură
cum apele se încolăcesc spre soare
nisipului îi cresc aripi de acvilă
cântec de neiade pe noi murmură
Ridică-mă pe-amurguri lungi de cer
topește-mă-n săruturi... să nu pier
cu fir de dimineți coase-mă de tine
trece-mă prin tăiș de vămi
De-or să mă doară rănile iubirii prea tare
voi pune răsărit de muguri alintați
pe palme și-n uitări
cu bob de rouă de pe negrii struguri
Tu doar să mă îmbraci cu tine iubire
cu primăvara... până-n tălpi.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre struguri
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spre iară toamnă
de-o vreme am început să văd prin lucruri
și pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii și nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.
ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziții se cară.
prin tine toamnă m-aș pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.
un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arțar viforos și acum mai scobesc față
și sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.
popasuri gri și apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul și-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunțit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre sarcasm
Barbă lungă până-n burtă și minte până-n gât scurtă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre barbă
Până-n pruncenie
Ochii când obosiți închid
mă duc în gânduri înapoia,
până când am înflorit
din lapte băut anevoia.
Nu pot, și-aș vrea gânduri să tragă
de oase, piei, de cărni în timp,
până-n momentul când de dragă
măicuța mă avea copil.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre flori sau poezii despre copilărie
Urme prin sat
Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,
Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim
Cerne iarna versuri albe
Și de alb ne mâzgălim.
Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,
Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Și ne vede lumea-ntreagă
Cine și a cui suntem.
Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea pășim
Facem pârtii până-n poartă
Și de alb ne mâzgălim...
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre sat, poezii despre pârtie sau poezii despre poezie
Doi pași
Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.
Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.
Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.
De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.
Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.
poezie de Marius Robu (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt mut
Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existență efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi ființa la plecare
lăsând între noi
neputința zilelor trecute
degeaba?
Ființă cu neputință de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
și să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele căzătoare, poezii despre schimbare, poezii despre existență sau poezii despre dorințe
* * *
să nu uiți,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
și muguri, și sloi, și zăpezi înflorind
și-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ți mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând și zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins și nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte șoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aștept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
și strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ții tâmpla în palmă
și să-mi mângâi și ochii, și umerii reci
să nu uiți să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ți șoptește "mi-e dor, să nu uiți să mai treci..."
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Nu spun la nimeni
mă strânge tăcerea între universuri...
fața mi se face vineție-gri;
brațele mi se lungesc dincolo de picioare,
parcă e un ceva, spre un absolut ciobit la colțuri.
o strădanie schimonosită apar,
cu doruri în brânci
și mă doare asta și la nimeni nu spun.
cerul mă poartă pe brațe printre zefirii zbârliți,
până-n capete de însingurări
prin care umblă absurdul șchiopătând
și la nimeni nu spun asta.
indisciplina stării mi-e trasă cu cangea uneori,
din metafizica ce nu uită
de-a mea însingurare bogată în fantezii și coturi.
eu cel surprins mereu
de îngerii ce se pierd pe pereții de biserică
și nu pe umerii mei învățați cu așteptările deșarte.
of, și-s mereu lovit de păreri contondente
atât cât să-mi sară osul,
de pe portativul muzical al lăuntricului întunecos!...
of, și tu demult m-ai învățat asta
cum să-mi alung inflația de negre gânduri
bâjbâind iubirea de lângă tine,
nicicând să nu mai dau peste miezul orb de destin.
sau mi-ai șoptit cum să te răsfăț
pe ascuns printre pomii de seară,
ori în strigătul înalt născut abia
în spatele casei și cele câteva stele mai aproape
coborâte pe gene-scară.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre religie
Până-n meridianul frunții
port priviri profunde și paralele
cu vinovăția cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
și eu pentru a supraviețui melancolic
sunt delegat să adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.
de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambițioasă
eu speriat n-am făcut decât să mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
și m-am învățat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.
am început să șlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
și prin degetele tale să mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunții
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet sau poezii despre sperieturi
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Idilă de primăvară
îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.
peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.
efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.
în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.
iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.
acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
că restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Vreau Isuse eu să ard
Cum Isus să-ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare
cum să-ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu
vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin
leagă-mă cu-a Ta iubire
să te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ
în lumina sfințeniei
să îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
să îți cânt o Domnul Meu
ochii Tu mi i-ai deschis
să văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
să-ți cânt Doamne-ntodeauna
în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc
ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine să te-ntâlnesc
Doamne vreau a Ta Ființă
să mă ia pe-a Tale brațe
să trăiesc azi prin credință
Duhul Tău să mă înalțe
până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
să le dau Lui Dumnezeu
Doamne-n palma Ta mă pune
să îți cânt Numele Tău
să trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu
fă-mă dar precum voiești
să îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu să-mi dărui biruință
cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă să mă țină
câct voi fi pe acest pământ
vreau Isuse ca să ard
de iubire de dor plin
pe brațe eu să îți cad
o Isuse Miel Divin
în iubirea Ta adâncă
vreau Isus să mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci să te iubesc
legătura sfințeniei
ființa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi să mi-l aprindă
dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credință
căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu să domnești
Numele să-ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești
prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu
iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea să îi simțim
ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne să-ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre laudă, poezii despre dor sau poezii despre stânci
Interviator
sub cruciada de stele, o spaimă sunt
și întâmplării de a-mi fi nu port vină
ori de câte ori Doamne eu te strâng
în lutul din mine permeabilă grădină.
de ce nu ai tu curaj să ordoni prin legi
când gândurile încăierate apleacă crengi,
nouă cu tălpoaile lungi spre moarte
cumva, să trăim melodic în eternitate?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre lut, poezii despre legi sau poezii despre curaj
Iubire ascunsă
așezându-mă lângă gândul tău,
simțeam o rotativă plecare
spre o senzație de vide inelare...
într-un fel ciudat și disciplinat eu,
până-n metafizicele înăsprite
și chiar de nimic ele supravegheate.
treceam pe lângă o lună înstărită,
rotund electrificată,
atentă la articulațiile oblice
ce spre neajunsuri scânceau.
mă întrebam unde mi-am lăsat în timp gardul
camuflat de răsuflările castanilor cu șanse
până-n talpa blocului țipător,
într-o absență de îndârjită melancolie;
încă sufăr că statornicia orbitelor
nu mi-a îngăduit să-ți spun,
de mansarda plecată
printr-o pădure de secrete
după lunga noastră iubire,
cioplită de uitare
dincolo, dincoace, cioplită.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre secrete, poezii despre păduri sau poezii despre melancolie
Poarta
Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.
Cățelușă blândă
Mi-a întins o salbă,
Nu putea să-și vândă
Inima ei albă.
Un cuptor afară
Mi-a gătit plăcinte,
Dintr-o vară-n vară
Gust, miros se simte.
Printre pomi cu pere,
Pârguind ispite,
Am sorbit durere,
Fructe zemuite.
Iar fântâni- oglindă
Îmi arată-n lună
Cum să mă cuprindă
Apă vie, bună.
Peste toate-acestea
Chip de nvățătoare,
Pustnică-n poveste,
Aplecată-n soare,
A întins spre mine
Fagure de vers,
Stând printre albine
Să găsesc un sens.
Îmblânzind balauri
Am creat poveste,
Fruntea poartă lauri,
Strajă-n lumi celeste.
Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre inimă, poezii despre fructe, poezii despre durere, poezii despre câini sau poezii despre creștere
Te simt aproape
Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii și când mi-e greu,
Tu ești cu mine tot mereu,
Laud și slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.
Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalț spre Tine al meu glas,
Și merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez și nu mă las,
Spre culmi, Tu mă ridică.
Te simt aproape, drag Isus,
Și îți simt ajutorul,
Mă las de brațul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud și-Ți mulțumesc nespus,
Tu-mi ești Mântuitorul.
Te simt aproape, mulțumesc,
Mă-nchin, îți dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toți din jur mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu ești mare.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (12 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sinceritate, poezii despre promisiuni, poezii despre onoare, poezii despre mântuire sau poezii despre mulțumire
Scriu, iubito, scriu
e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.
gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.
scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.
de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă că m-oi expira fără voie
traversându-ți dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată și prea neîmblânzit.
eu răsturnat în gând la vedere
și aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Și ale cui au fost. Nu-mi amintesc și basta,
Unde și ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
... dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.
Dincolo de geam se așteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.
Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a ști ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolții atâta ger e:
Eu nu mai știu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce știu e că vara mai cântă-un pic în mine
Și că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de p
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre ploaie