Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Savin

Afirmarea

purtam un surâs omnilateral
când pe sub conducte-n strigăt de rugină,
de imprevizibil escortat,
dădeam peste aroganții șobolani cu eșarfe la gât.
îndesit-n gânduri nichelate și răsfirate
până-n cerului înclinată poală
eu, corijat de adierile noi,
pas închipuit spre tine îndreptam.

acum nu știu dacă mai e sens
de a-mi menține stele mărșăluind,
pe ochiu-mi metaforă de lumină
și grabnic deschis
cu un anumit gen în pripă
trezindu-mi și nesomnul,
purtătorul mirosului de lemn...
tu să-mi mângâi până-n excepție,
solitudinea nefastă
și afirmarea că-mi ești
gândirea ce înșeală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Savin

Sunt un liric

sunt un liric atât și un nebun tot atât;
încât m-am înverzit și atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleși
și trimiși?

cum de n-ai observat poziționarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce așa o mare dezamăgire
când tu ne minți cerul e fără căpătâi
și-n spații atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în așteptări și-n nemurire goi!...

chiar nu vezi că tu ești în frica de nemoarte,
nicio aripă a vreunui gând
nu ți-o poate șterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?

știu, ești prea mândru
nimeni nu-ți poate bate pe la uși!...
că ești prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Spre iară toamnă

de-o vreme am început văd prin lucruri
și pe tine toamnă nevoită vii nechemată,
prin sunarea ploii și nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.

ochilor culoare în urmă trist o cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziții se cară.

prin tine toamnă m-aș pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.

un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arțar viforos și acum mai scobesc față
și sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.

popasuri gri și apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul și-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunțit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu primăvara până-n tălpi

Hai, prinde-mă iubire în brațe
să-mi curgă primăvara până-n tălpi
flacăra se joace-n lămpi
cântec să-mi rămână
în căuș de pălmi...

Strivește ochii toamnei agață-i de stele
când ceasul prea mă tic-tac-ticăie...
simți iubire,
cum viața ne scapără

cum din săruturi
pe întreg pământul
verdele pe brațe iubite se cutremură
cum apele se încolăcesc spre soare
nisipului îi cresc aripi de acvilă
cântec de neiade pe noi murmură

Ridică-mă pe-amurguri lungi de cer
topește-mă-n săruturi... să nu pier
cu fir de dimineți coase-mă de tine
trece-mă prin tăiș de vămi

De-or mă doară rănile iubirii prea tare
voi pune răsărit de muguri alintați
pe palme și-n uitări
cu bob de rouă de pe negrii struguri

Tu doar mă îmbraci cu tine iubire
cu primăvara... până-n tălpi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Barbă lungă până-n burtă și minte până-n gât scurtă.

proverbe românești
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până-n pruncenie

Ochii când obosiți închid
mă duc în gânduri înapoia,
până când am înflorit
din lapte băut anevoia.

Nu pot, și-aș vrea gânduri să tragă
de oase, piei, de cărni în timp,
până-n momentul când de dragă
măicuța mă avea copil.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Și de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Și ne vede lumea-ntreagă
Cine și a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea pășim
Facem pârtii până-n poartă
Și de alb ne mâzgălim...

poezie de (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorel Lazăr

Strigăt mut

Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existență efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi ființa la plecare
lăsând între noi
neputința zilelor trecute
degeaba?
Ființă cu neputință de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
și să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Nu spun la nimeni

mă strânge tăcerea între universuri...
fața mi se face vineție-gri;
brațele mi se lungesc dincolo de picioare,
parcă e un ceva, spre un absolut ciobit la colțuri.
o strădanie schimonosită apar,
cu doruri în brânci
și mă doare asta și la nimeni nu spun.

cerul mă poartă pe brațe printre zefirii zbârliți,
până-n capete de însingurări
prin care umblă absurdul șchiopătând
și la nimeni nu spun asta.

indisciplina stării mi-e trasă cu cangea uneori,
din metafizica ce nu uită
de-a mea însingurare bogată în fantezii și coturi.
eu cel surprins mereu
de îngerii ce se pierd pe pereții de biserică
și nu pe umerii mei învățați cu așteptările deșarte.

of, și-s mereu lovit de păreri contondente
atât cât să-mi sară osul,
de pe portativul muzical al lăuntricului întunecos!...
of, și tu demult m-ai învățat asta
cum să-mi alung inflația de negre gânduri
bâjbâind iubirea de lângă tine,
nicicând să nu mai dau peste miezul orb de destin.
sau mi-ai șoptit cum te răsfăț
pe ascuns printre pomii de seară,
ori în strigătul înalt născut abia
în spatele casei și cele câteva stele mai aproape
coborâte pe gene-scară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Până-n meridianul frunții

port priviri profunde și paralele
cu vinovăția cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
și eu pentru a supraviețui melancolic
sunt delegat adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.

de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambițioasă
eu speriat n-am făcut decât mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
și m-am învățat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.

am început șlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
și prin degetele tale mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas -l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Idilă de primăvară

îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.

peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.

efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.

în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.

iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.

acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Interviator

sub cruciada de stele, o spaimă sunt
și întâmplării de a-mi fi nu port vină
ori de câte ori Doamne eu te strâng
în lutul din mine permeabilă grădină.

de ce nu ai tu curaj ordoni prin legi
când gândurile încăierate apleacă crengi,
nouă cu tălpoaile lungi spre moarte
cumva, trăim melodic în eternitate?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Iubire ascunsă

așezându-mă lângă gândul tău,
simțeam o rotativă plecare
spre o senzație de vide inelare...
într-un fel ciudat și disciplinat eu,
până-n metafizicele înăsprite
și chiar de nimic ele supravegheate.
treceam pe lângă o lună înstărită,
rotund electrificată,
atentă la articulațiile oblice
ce spre neajunsuri scânceau.

mă întrebam unde mi-am lăsat în timp gardul
camuflat de răsuflările castanilor cu șanse
până-n talpa blocului țipător,
într-o absență de îndârjită melancolie;

încă sufăr statornicia orbitelor
nu mi-a îngăduit -ți spun,
de mansarda plecată
printr-o pădure de secrete
după lunga noastră iubire,
cioplită de uitare
dincolo, dincoace, cioplită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau Isuse eu să ard

Cum Isus -ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare

cum -ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu

vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin

leagă-mă cu-a Ta iubire
te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ

în lumina sfințeniei
îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
îți cânt o Domnul Meu

ochii Tu mi i-ai deschis
văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
-ți cânt Doamne-ntodeauna

în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc

ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine te-ntâlnesc

Doamne vreau a Ta Ființă
mă ia pe-a Tale brațe
trăiesc azi prin credință
Duhul Tău mă înalțe

până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
le dau Lui Dumnezeu

Doamne-n palma Ta mă pune
îți cânt Numele Tău
trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu

fă-mă dar precum voiești
îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu să-mi dărui biruință

cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă mă țină
câct voi fi pe acest pământ

vreau Isuse ca ard
de iubire — de dor plin
pe brațe eu să îți cad
o Isuse Miel Divin

în iubirea Ta adâncă
vreau Isus mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci te iubesc

legătura sfințeniei
ființa mea o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi să mi-l aprindă

dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
ne umple de credință

căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu domnești
Numele -ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești

prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu

iar noi vrem ascultători
de Tine în veci fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea îi simțim

ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne -ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag te lăudăm

poezie de (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gigi Stanciu

Poarta

Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.

Cățelușă blândă
Mi-a întins o salbă,
Nu putea să-și vândă
Inima ei albă.

Un cuptor afară
Mi-a gătit plăcinte,
Dintr-o vară-n vară
Gust, miros se simte.

Printre pomi cu pere,
Pârguind ispite,
Am sorbit durere,
Fructe zemuite.

Iar fântâni- oglindă
Îmi arată-n lună
Cum mă cuprindă
Apă vie, bună.

Peste toate-acestea
Chip de –nvățătoare,
Pustnică-n poveste,
Aplecată-n soare,

A întins spre mine
Fagure de vers,
Stând printre albine
Să găsesc un sens.

Îmblânzind balauri
Am creat poveste,
Fruntea poartă lauri,
Strajă-n lumi celeste.

Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te simt aproape

Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii și când mi-e greu,
Tu ești cu mine tot mereu,
Laud și slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.

Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalț spre Tine al meu glas,
Și merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez și nu mă las,
Spre culmi, Tu mă ridică.

Te simt aproape, drag Isus,
Și îți simt ajutorul,
Mă las de brațul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud și-Ți mulțumesc nespus,
Tu-mi ești Mântuitorul.

Te simt aproape, mulțumesc,
Mă-nchin, îți dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toți din jur mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu ești mare.

Amin!

poezie de (12 martie 2018)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Scriu, iubito, scriu

e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.

gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.

scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.

de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă m-oi expira fără voie
traversându-ți dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată și prea neîmblânzit.

eu răsturnat în gând la vedere
și aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori

Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Și ale cui au fost. Nu-mi amintesc – și basta,
Unde și ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
... dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.
Dincolo de geam se așteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.
Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a ști ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolții atâta ger e:
Eu nu mai știu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce știu e că vara mai cântă-un pic în mine
Și , apoi, eu însămi voi deveni tăcere.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de pSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai tu poți

- Iarnă creață și-ncâlcită
Spune-mi, tu, ai fost tocmită,
Mie doar să mi te-asameni,
Că-mi port frigul printre oameni
Făr' să-mi pese dacă vreunul
Mă adulmecă, nebunul,
Neștiind pentru mine
Nu există ce sau cine
Să-mi topească ghețurile,
Să-mi adoarmă vânturile.

Numai unul îndrăznește
Și în ochi i se citește
Grija că-n oglinda iernii,
Când vin fulgii la vecernii,
O mă ascund deodată
Și atunci voi fi-nghețată,
Vieți la rând cu morți confuze,
Cerul răstignit pe buze,
Iarnă, dalbă poezie,
Vrei fii asemeni mie?

Spune-i tu atunci că-mi place,
Când vorbește și când tace,
Când pe foi de gând mă scrie,
Moaie tocu-n apă vie
Și trecând peste prefață
Mă-ncălzește, mă dezgheață,
Ochii mi-i călătorește
Printre stele și zâmbește
De mi-e teamă -ntr-o seară
Mă preschimb în primăvară.

- Iarnă albă, nesfârșită
Știu că tu ai fost sortită,
Să-mi porți dorurile toate,
Peste munți și peste sate
Pân' la floarea ghețurilor,
Până-n tâmpla cerurilor.
Gerul tău nu mă supune
Pașii trec peste tăciune
Și prin neaua ce-și așterne
Jurămintele eterne.

Numai ea știe să-și culce
Pe zăpadă trupul dulce,
Albul ăsta să-mi ajungă
Iarna, cât o fi de lungă,
Și troienele de-nalte...
Dintre toate celelalte
Mituri vechi, povești uitate,
Găsesc drumul spre cetate,
E trasat cu apă vie
Din condei prin poezie.

Spune-i când ajungi la ea
Că-nflorește dragostea
Și pe ger și pe ninsoare,
Când în inimă porți soare,
Focul se aprinde-n vene
Dacă porți iubirea-n gene,
Ca un fluviu ce prin gheață
Și prin norii deși de ceață
Află calea mai ușoară
Curgând către primăvară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Starea de duminică

dintr-un nocturn ocazional
luna își sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerție.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.

e o duminică ajunsă-n cunoaștere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluți cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
și colonii de emoții oculte...
e greu te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absență triunghiulară
ori o nelinie argintie.

succes răpus și tăvălit în cuget recurent
de când prin spațiul tău un încotro se întinde
și zidurile se prăbușesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!