Idilă de primăvară
îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.
peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.
efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.
în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.
iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.
acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
că restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre zbor
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre visare
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
Citate similare
Înfrângeri
parcă am obosit-n coșmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora și acum lângă început-mi mers.
ritmul și măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie și univers.
înfrângeri de toamnă am trăit lângă arțar
de zorzoane încercat-am să curăț cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunși în unghi fioros.
iluzia paradisului mi-o înăbuș acum sub preș
o, și uscăciunea din suflet îmi ucide viață;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireș
de se îngustează lumina pe mână lunguiață.
parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunați.
o, tu fascinantă învăluire a tristeții festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburați!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiul cosmic
Amintirea vârstei
Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum crește și melcii la umblet.
Copil fug, alunec peste băltoace,
Munților le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Și cioburi de sticlă gunoaelor fur.
Vârsta trecută, mamă ești uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,
Duc prin viață trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.
poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre creștere, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre picioare
Știrea
în schițele neuitării
am reușit reîntoarcerea spre mine
și am dat peste un anunț încovoiat pe un stâlp;
astăzi a murit un artist
lângă statui.
lumânări urcate pe vârfuri parcă prea devreme
urlând spre infinitul ascuns
în peruci de nori.
abateri de gânduri, abateri neîndulcite...
lacrimi adunate pe prispe în muchii
și-n ocnițe.
clopotul în desfrâu,
tot își sună în mintea pustie
lehamitea de moarte.
veselia încă mai așteaptă pe la uși...
cade gândul în sine -
se năruie materia,
urgiile chemării au reînceput.
a murit un artist;
nimic nu se mai poate face,
nimicul de el aproape că nu știe.
totul este fără faimă,
doar noduli de cenușiu
prin gât de oraș.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre știri, poezii despre sculptură, poezii despre prezent, poezii despre peruci, poezii despre oraș, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Iubirea
Acum că ne-am întâlnit Iubirea
Ca o pânză albă,
ce acum devine chipul tău...
Din petale de vânt îți cer mâna
și gândul tău
legat de al meu
prin buzele dimineților.
Și o ramă goală fără ecou va
curge peste noi
ca un râu de stele Încât ceea ce
visăm pentru o clipă va deveni
eternitate...
poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre vânt, poezii despre râuri, poezii despre mâini, poezii despre iubire, poezii despre dimineață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Privesc spre cer
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Nu știu
nu știu dacă aici bine am nimerit
cu ochiul meu fraged întrebător
curiozitatea cunoscând,
cu sătula pândă mereu
la nemiloasă cărămidă de odaie
unde văd reversa spaimă
ale umbrelor legănate de tangibilele amintiri.
aici în pasul meu când închid măsura
și celelalte lumi de îndoială nestăpânită.
știind cred,
cum sub furia neîmpăcatelor gânduri
să aștern covorul roșu
pentru neantul ce se cere sosire
să-și târâie existența printre noi.
nu știu dacă groaznica reîntoarcere la mine
n-ar tulbura ascuțitele muchii
întinse în petreceri pe obrazul seninului,
dacă n-ar dărâma emoția investită-n carne
până la colțul inimii de unde să poată privi,
zvâcnetul și cele câteva tipare de trăiri
ce rup sensul speriat,
montat uneori lângă noi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre furie, poezii despre existență sau poezii despre amintiri
Cântec în favoarea altuia
prin geamuri de transparent plumb
privesc spre gânduri spălate de ploaie.
ofensivă chemare a nopții-n dulce venire
cu afirmare dată în crengi șiroaie.
turistica lună caută preferințe de odăi
căzute sub melancolii adunate grămezi.
trilul a zdrențuit liniștea sedusă de capelă
din arome se zidesc ziduri ce nu le vezi.
cântă cerul în favoarea altuia acum,
în sublim iar întâlniri cu vechile stele.
răzbătător cântec pe răsaduri de atingeri
tricotat cu timpul în subiecte adormițele.
creșteri de gânduri noi pe cromatul serii
crengi înecate în ruj, degustări de timp.
lângă bocanci se predau amărăciuni
ochiul repatriat-n lacrimi, e un ghimp.
prin opțiuni, sentiment inutil tolănit.
de sub unghii cad amintiri ascunse;
neliniștea s-a copt, s-a dat în obsesii...
otrava singurătății-n parcuri pătrunse.
e amurg, un atelier de culori virulente,
linii aeriene în trăsături abuz așezate.
pe râușor de lacrimi plutește păpădie
cu zulufii ei dansând pe idei carbonizate.
cântă cerul iarăși în favoarea altui acum
până la urmă pare stupid, dar asta știu.
prin optică fluturii își nehotărăsc alergarea
sub aripile lor mă cheamă, cooptat de griu.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre încălțăminte, poezii despre seducție, poezii despre seară, poezii despre ruj, poezii despre păr, poezii despre plumb sau poezii despre ploaie
Dă-ți rochia albă jos
ți-am auzit pasul gol călcându-mi atenția...
ți-am priceput temerea ce te-a însăilat
de înserarea prea prelinsă-n roz
și libertatea buzelor ajunsă de zor
în desăvârșirea sărutului.
dă-ți rochia albă jos să văd dacă miroși
a magmă spirituală sau a vuit de crin...
tu prescurtează cerul acum
lăsat un răsărit de sărbătoare
în adâncu-ți captiv
de mine încă netulburat.
îmi vreau ritmul gustului ascuns
în exigențele tale rotund mângâietoare
altfel în icoana efemerului am să apar
puțin mai în pantă ușoară,
cu uimirea legănată de gât;
dă-ți rochia albă jos
peste umărul tău dezgolit
materialitatea-mi neasemuit să-ți treacă
precum și densa foame stârnită
de dorinței târziu.
fură-mă cu gesturi neatente
din probabilitatea-mi premieră de stele...
și privilegiat azvârle-mă
în corsetul tău
de al meu gol unilateral încălzit.
eu, pe o iluzie înclinat, voi ascunde gândul
sub nedreapta frunte
și voi striga la o șlefuită monadă
neplonjată și întreagă.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre roz, poezii despre rochii, poezii despre ritm, poezii despre perfecțiune sau poezii despre libertate
Regrete
regretul e că prea mi-am suit gura cerșetoare
pe fruntea ta stând într-o uimire fără voie;
tărâm al speranței mele mișcată de lirică sevă
ocrotindu-mi înțelesul că tu îmi vei fi o Evă.
poate că zâmbetului tău, iluzie de roză înfoiată
ce sub plete întinse a jale, nevinovat se afundă...
n-a fost rost, n-a fost sens să-i ascund chemare
din vestigiu unui strigăt pornită ca o fulgerare.
ți-am încredințat gândul acela scăpat în muzică,
acela în vibrație și sens de soartă mereu arătat:
am întins mână și am dat peste a ta dimensiune
în prea multa noapte instalată, stelară versiune.
dar tu te-ai speriat ca o melodie nedusă la capăt
tu, negândito nicicând la știrea lacrimii mele.
o, tu, nesigură adăugire dorită vieții mele vană
tu, pierdută în convulsia culorilor de toamnă.
poate că prea devreme, poate-i imprudență amară,
de-am lăsat brațele să ne plece riscuri cenușii
cu diafane înfipte întunericului extaziant în zăvoi
când mozaicul mișcării mușca gemete din amândoi.
lângă tine mi-am suprimat avântul și viața dragă
în loc să caut repere lungi cu aripi de salvare.
tot timpul peste lumi să fiu adaus de linie dreaptă,
să-mi las voie în jarul trupului tău carne înțeleaptă.
regret că mi-am rătăcit învolburatele aspirații
pe teroarea sânului tău în țipăt rotund și alb
și învățam strigarea în zigzag spre tine, gest știut
de fluturii adunați în a ta crinolină și-n fior ciobit.
în decolteul tău meșteșugit și chemare și vis
eu drăgăstos și-n ritm ascundeam epuizare
și-n golul privirii tale, lumii mele încăpățânare,
eu încercam cântec cioplitor, dezlegat de zare.
și acum, hai spune mie cu ce m-am ales
de nu mai pot ieși în mine departe de tot,
de ce norocului dintre noi i-am legat de picioare
bulgări mari de doruri și l-am afundat în mare?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre încăpățânare, poezii despre zâmbet sau poezii despre trandafiri
Frunzele sumbre
nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri
infinite
nu-i nimic mi-e bine oricum
și ție îți este
poate aceeași nostalgie ucisă
în surdină
se mai aud și acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără țintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neștire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai știu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre fluturi sau poezii despre aripi
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre plăcere sau poezii despre frumusețe
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zile sau poezii despre vulturi
Gânduri încurcate
nu înțelegeam nimic
nici nu aveam ce
totul era murdar și trist
în mine, în jur
priveam cum țipă nebunia din mine
gândurile se lungeau în tăcere
supărat, le-am legat
de la apus la răsărit
sau de la răsărit la apus
nu îmi aduc aminte acum
oricum, acum, sunt scrum
umbra săruta cuvântul ce se poticnea pe lângă drum
asta știu sigur acum
visele au rămas rătăcite în pustiu
am simțit cum sufletele se răceau încet
pulsul absent
un fior stăbătea tăcerea
am aprins zorile, într-o clipă nebună
eram beat de tristețe
azi mă despart, de lume, de aer, de mine
pe cer, păsări fără rațiune
se zbat în vârtejul unui vânt
desigur și el nebun
dimineața pe țărm, nu a venit nimeni
pescărușii plecaseră spre alt meleag
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre supărare
Starea de duminică
dintr-un nocturn ocazional
luna își sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerție.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.
e o duminică ajunsă-n cunoaștere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluți cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
și colonii de emoții oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absență triunghiulară
ori o nelinie argintie.
succes răpus și tăvălit în cuget recurent
de când prin spațiul tău un încotro se întinde
și zidurile se prăbușesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre succes, poezii despre parcuri, poezii despre eșec, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Gând în unghiuri drepte
din albe timpuri ți-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.
venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca și mine
ori din spațiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.
sideral ți-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-și revărs trupu-mi de porțelan moale;
din averile nopții clădit, din moartea sfâșiere,
căci vai, sub umblet-ți aud gândurile eter-goale.
ți-am venit lângă gleznă să-ți așez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.
fibra simțind-o ca pe o năucire de sânge și foc,
fața spre dimineți atacată-n grabă de argintării
ș-o frunte melancolic evoluată prin dos de plop,
prin jupoanele serii eu trecere-n suspine dantelării.
zgâlțâind, trăgând, smuncind, gratiile genelor tale,
mă voi continua ochiului tău decupată ședere
pe urmele cuvintelor căzute pe fosforoase dale
te voi învăța Andromeda s-o treci cu lină putere.
din albe timpuri acum ți-am venit iubito
și uite ce mai zboară gândul-n unghiuri drepte,
recuperării trupului tău fă-mă aliat tu, grăbito,
vai ce mai zboară gândul în unghiuri drepte!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre învățătură sau poezii despre trigonometrie
În tăcerea lumii
liniștea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe fațete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în așteptarea țipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte și mult fum
aș vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoși și puri
să mângâi sufletul unui pescăruș în zbor
dar nu știu cum
doar stau și plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără să facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu știm nimic, dar totul știm
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
și stăm, ce bine stăm...
nu știu de dorm
de când, de ce și până când
o clipă sau o veșnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am ințeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
mă întorc incet și plec pe jos
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Totuși iubesc
gânduri deraiate pe sub dungi de seară
tăceri agresate de crengi aproape de mine.
păsările mov din ochii tăi deja plecaseră
când păpădii îți legănam încet să te aline.
bulgări de lumini azvârleam în emoția ta
și mă risipeam dezvelindu-mi spații sumare.
atingerea ți-o așteptam ce-n altă direcție plutea
fără a ști gândurile-mi spălate în cafele amare.
dar mi-e teamă;lăuntricul mi-e sferă fără margini
și nu știu unde amănuntul tău îl voi putea găsi,
ori dacă materiala ta fugă nu-mi va aduce păragini
din tangajele iubirilor trecute, gestului a părăsi.
de o vreme gândurile mi se sparg de ploaie
și colțul orașului e atât de trist și răgușit
încât spre canale sentimentele curg zoaie
iar păsările de aripi s-au lepădat, le astupă voit.
imaginea ta o mai aștept pe fioru-mi puțin.
o, tu lăcomie nestăpânită ce înfuleci hazardul!
și ce nesigur mi-e pasul acum prin țipătul de crin
când ațipind, din coroană el își scapă fardul.
mor și eu cu fiecare înserare a glasului tău...
cu fiecare margine de cuvânt urcat în poem,
cu dulcea lumină de ochi prin iubire ea călău
și cu țărâna ce sub pas cerșește gest de boem.
totuși, iubesc stările mai aproape de chitare,
raidurile de fluturi prin grădini ce mai vor
ceva spații efervescente din revers de zare
patrulate de sunetele galeșe albastrului covor.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet
Femeie
femeie,
ce tot nu înțelegi?
dezrobește-te de mine,
pleacă!
pleacă-mi din coarda sură
ce-i abandon, nu mai vrea acum să cânte
și din vârtejul frunții ce a dat acum în oraș,
înstrăinarea iubește-mi-o.
ține în palmă bucata de cer ce-i în refuz de viață.
ține și ecoul de foame al zenitului
umblătorul lagărului de suspine.
ce tot deranjezi plusul și minusul,
da-ul și nu-l?
pune-ți pasul între virgule
du gheata prin rouă,
spală-o de gânduri.
vezi ce faci cu lenea claviculei,
du-o lunecare prin mângâierea de muguri...
apoi, episodic înfige-ți genele drept jaloane
prin aerul de împrejur,
fluturii să facă slalom
până-n singurătatea gurii tale.
trage-ți rochia mai peste genunchi
se observă schița ultimilor iubiri
pe acolo.
te rog, iubește-mi însingurarea,
sunt pe patul așteptării,
mi se face o perfuzie cu primăveri.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre rouă, poezii despre muguri sau poezii despre lene
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre pâine