Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Și de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Și ne vede lumea-ntreagă
Cine și a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea pășim
Facem pârtii până-n poartă
Și de alb ne mâzgălim...

poezie de (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iarna

Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-așterne
Peste case, peste creste.

În curțile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorțite
Și mantia albă o îmbracă.

poezie de (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iată vine iarna

Iată vine iarna dragi copii
Peste dealuri și câmpii,
Peste pomii din livezi
Și chiar peste casa celor trei iezi.

Vine cu fulgi mari pufoși,
Vine iarna în galoși.
Cu zăpadă pănă la brâu
A venit și peste un mic pârâu.

Chiar și crengile de tei!
Au fost îmbrăcate în haina ei.
Albă ca laptele de mamă
Moale ca o năframă.

Hai fuga să ieșim în prag!
Să o întâmpinăm cu mult drag
Pe zâna cea frumoasă
Care învelește totul în alb.

poezie de (7 decembrie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Letiția Iubu

Rondel de iarnă

Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit

Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea

Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit

Sita cerului cerne fulgi de nea

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Iarna poeților

Iarna va ninge tempestiv
Cu fulgi de cuvinte,
Va posta chiciură de idei
Și promoroacă de doruri,
Apoi nămeți de gânduri
Și troiene de versuri
În total peste orizonturi
Poeme de un alb strălucitor
Iată cum iarna dibace
Cu forță și vibrato
Produce opere de artă
În lungi convoaie.

poezie de (15 decembrie 2013)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poveste de iarnă

De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă așterne
Peste pomi și peste case.

Prin văzduh, amețitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Și în alb înveșmântate.

Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.

Iar în fața casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Și visează fericite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Prostia Omeneasca" de Lidia Batali este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 18.99 lei.
Sorin George Vidoe

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în neliniște albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge și ninge lacrimi de gheață
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat și bat.

Ninge și ninge peste viață
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul troznește-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
și adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în așternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine și trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iarna vieții când cerne

Din streșină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârșește,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâșnind
Cu bulgări de alb mă lovește.

Mă doare când vitregii frați și surori
Cu pumnii lovesc și m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Fățarnic mă cheamă în casă.

Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Și-aș vrea răbdător și-ndelung răbdător
Să trec iarna vieții când cerne.

Am multe ecouri ce-mi sună și azi
Când bulgărul alb mă lovește,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă sosește!

poezie de (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Și fulgii vin, și fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Și ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscolește amintirile din noi
Și nu vrem să mai știm c-au fost vreodată ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Cornelia Georgescu

Iarna

Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.

Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ninge

ninge peste orașul ruină
și câini vagabonzi
peste oameni cu mersul mecanic
de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis
cerșind în avans din ziua de mâine
sau scormonind în gunoaie
după aruncata fărâmă de vis
după bucata de pâine

e-n jur atât de curat
căci iarna curge șiroaie
și totul îmbracă în alb
până și gândul
și ponositele straie

închid ochii
pentru o clipă voi uita
că sunt un proscris
o să am ce mânca
voi trece și prin paradis

apoi voi sări prin zăpadă
fericit de-atâta nins
chiar dacă viscolul bate
și frigul îmi intră în oase
de mi-e carnea un chin
și n-am Doamne
cui să mă-nchin...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Calcul

Iarna
este o
poliță
ce avem
de plătit
în rate
la început
alb pe
verde
sau alb
pe ramuri
apoi alb
pe alb
pâna la
scadență
când
dispare
tot
ce-i alb.
și reapare
un alt
verde
pe plai.

poezie de (3 decembrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adrian Păunescu

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîți au fost de gard㠖voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărțire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheață și iubire,
oarbe felinare cad din univers.

Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge în neștire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.

Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut

să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiți

se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheață,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăși se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
și toamna tremura de frig,
sub streșini păsări se adună,
pe jos e alb ca țipirig

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alb si pur

E frig și zăpadă afară,
Un soare aruncă o rază pe noi
M-afund în nămeți pân' la tâmple
Și caut un sunet, o oră de ceas.
Izvoare de cuget inundă pământul
Iar lacuri imense renasc peste noi
Cuprind un surâs și-un buchet,
Sărut albastrele flori și-arunc,
Cu mintea cea trează,
Priviri peste tine, frumoaso!
Cu cine te-asemeni?
Cu mine, eu cred,
Și totuși te iubesc deplin!

poezie de
Adăugat de Adelina StoleruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpul alb

ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă
se așterne peste munți și peste văi
copiii poznași au ieșit din casă
pocnesc din bici în ritm de zurgălăi.

pe dealurile albe au făcut derdeluș
se dau cu sănii din vară lustruite
privesc pe fereastră prieteni de pluș
ore de veselie nu vor vrea să le uite.

e vremea șezătorilor lângă focul din sobe
se deapănă tradiții și se cântă doine
plăcinta de dovleac îndulcește verbe
satul se înveșmântă cu argintate haine.

o lume de basm pătrunde între jerbe
e anotimpul alb care dezleagă taine.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Forța culorii, în dependență de timp: Ziua – Alb peste negru, Noaptea – Negru peste alb.

aforism de
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Constantin Triță

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ninge peste țara mea de vis

Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.

Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.

poezie de (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poate îmi răspunzi din iarna ta...

Nu mă-ntreba de ce te caut iară!
(Am mai promis că-am să te uit, cândva).
Dar, șuieră prea tare vântu-afară
Și îmi aduce-n casă iarna ta.

Și cum să n-o primesc, când amiroase
A mere coapte și-a parfumul tău?
Și ninge cu zăpadă de mătase,
Cum ninge peste brazii din Ceahlău.

Și tot mătase albă se așterne
Pe-un țărm de mare ce l-am vrut al meu,
Când valurile ne foșneau sub perne
Și ne privea din ceruri Dumnezeu.

Să reînvii o clipă risipită
Dintr-un noian de alb rătăcitor,
E pentru mine-o tainică ispită,
Ca cerul pentr-un vajnic zburător.

Și-am să te caut și prin mine, iară...
Poate-ai rămas și eu încă nu știu,
n-ai plecat, nicicând, din mine-afară-
Doar, să nu te găsesc mult prea târziu!

Când va-nceta să ningă peste lume
Și albul, să tresară, va uita,
Voi îndrăzni să te mai strig pe nume
Și poate îmi răspunzi, din iarna ta.
......................................................
Doi oameni de zăpadă și-o tăcere-
Atât a mai rămas din tot ce-am fost.
Și eu și tu avem o mângâiere:
C-avem aceeași iarnă, adăpost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook